~ M-am nascut acolo unde Dumnezeu a
impartit florile si fluturii. Mi-am trait viata intotdeauna ca o floare, m-am
deschis si am dat toata frumusetea inimii, toata dragostea pe care o puteam
darui. Am trait fiecare sentiment putin insa din toata fiinta, chiar daca cei
ce mi-au admirat frumusetea sufletului, imediat dupa au intors spatele. E mult
mai usor asa sa isi arate imposibilitatea lor de a iubi frumos si fara de
pacat.
Merg mai departe, sa caut lumina, sa caut
ce-am pierdut si o sa imi dau drumul din nou la zbor, chiar daca sub picioarele mele nu
va fi nimic decat gol, insa sufletul meu are aripi, fiecare por din mine respira
aerul inocentei, pe asta nu l-am pierdut niciodata.
Hainele
mele se vor transforma in mii de aripioare de fluturi, iar din coconul in care
am fost atata timp voi rasari catre razele soarelui cu mainile intinse, voi deveni
o alta floare si fluturii in jurul meu se vor invarti si imi vor ridica inima
la cer.
Ultimul pas il voi face catre a ma naste
din nou, de a merge mai departe, chiar daca trecutul imi mai bantuie mintea,
chiar daca el imi tine inima legata de cele mai multe ori de tine.
Doare, doare de dor, doare de durere, doare dar
tot ceea ce naste iubire trebuie sa vina cu durere, tocmai ea este cea care spala
viata de ce a fost rau pentru a lasa loc unui drum curat si lin. ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu