Afara miroase a flori ce incearca sa
rasara din mugurii chinuiti ai copacilor si dau sa crape pielea subtire.
Primavara striga din toate incheieturile noduroase sa dea glas sunetelor de
pasari, strigandu-le sa vina din tarile calde, sa isi ocupe locul pe tronul
regal al naturii.
Inebuneste fiecare fir de praf, de iarba,
fiecare graunte vrea sa prinda viata si sa danseze intr-un ritm numai de el
stiut. Aerul parca si el vrea sa se dea in stamba, pufaind miros de proaspat ce
te cheama la animatie.
Toate adunate te iau de minti si nu te mai
lasa sa stai in calmul mort al iernii, venind cu clopotei langa urechile tale
si strigand: “trezirea la viata”. Pielea si ea capata alta culoare pentru ca
soarele se indragosteste de ea si o saruta in fiecare clipa cand iese la iveala
si parca si mai nebun te incalzeste sa te faca sa arunci totul de pe tine.
Simti cum parca te gadila in interior
inima ca si ea vrea sa respire aerul schimbat al vietii pamantului. A venit
primavara si simti cum in fiecare zi ti se crapa toracele precum bobocul unei
flori ce vrea sa il sarute si pe el soarele. Trebuie sa imi dau pielea de pe
mine jos si sa ma innoiesc. In clipa in care imi voi decoji pielea, vor rasari
florile din mine de dor de viata. ~
~ Odine ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu