~ Cuvinte in nuante de alb-negru ~

~ Cheile dau aripi. Ele pot deschide usile inchise spre lumea de afara si sa zbori. ~

~ Remediul infailibil pentru durere este somnul profund. ~

~ Am mers atat de mult pe plajele uscate de caldura iubirii si am ramas sa le ud cu lacrimile mele in locul valurilor. ~

~ Am mers pana mi-am pierdut picioarele. M-am plimbat cu inima pana mi-am pierdut mintile. ~

  ~ Am intalnit un inger. Nu a avut aripi, dar a fost minunat in timpul scurt cat a stat aici pe pamant cu mine pentru ca a lasat amprenta pentru totdeauna. ~

~ Soaptele sunt ecouri fara suflet, ale glasului inimii. ~

~ Odine ~

~ Nu ma tem ca voi imbatrani ...

~ Nu ma tem ca voi imbatrani ...

Mi-e teama ca nu voi sti ce sa fac cu toate  cunostintele care le voi castiga de-a lungul vietii.

Nu ma tem ca voi imbatrani ...

Mi-e teama sa nu realizez ca voi deveni inutila.

Nu ma tem ca voi imbatrani ...

Mi-e teama ca nu voi avea puterea de a depasi problemele.

Nu ma tem ca voi imbatrani ...

Ma tem ca nu voi mai simti luminozitatea sufletului meu.

Nu ma tem ca voi imbatrani ...

Mi-e teama ca nu voi mai visa.

Nu ma tem ca voi imbatrani ...

Mi-e teama ca nu voi mai crede in fericire.

Nu ma tem ca voi imbatrani ...

Mi-e teama sa nu pierd din vedere lucrurile frumoase din viata.

Nu ma tem ca voi imbatrani ...

Mi-e teama ca respiratia mea nu va mai insoti imensitatea dorintelor mele.

Nu ma tem ca voi imbatrani ...

Mi-e teama ca voi uita sa mai zambesc.

Nu ma tem ca voi imbatrani ...

Ma tem ca nu voi reusi sa invat din greseli.

Nu ma tem ca voi imbatrani ...

Ma tem ca nu voi mai putea spune tot ce gandesc, ce simt si ce doresc.
Nu ma tem ca voi imbatrani ...

Mi-e teama ca va trebui sa las copilul din mine sa plece.

Nu ma tem ca voi imbatrani ...

Mi-e teama sa aflu intr-o zi ca voi ajunge sa merg pe drumul vietii singura.

Nu ma tem ca voi imbatrani ...

Mi-e teama doar sa nu-mi fie dor de iubire.

Nu ma tem ca voi imbatrani ...

Mi-e teama ca imi voi pierde mintile si nu voi mai sti sa  iubesc.

Nu mi-e teama ca voi muri intr-o zi...

Mi-e teama doar ca voi pierde persoanele iubite si nu voi reusi sa le spun cat de mult le iubesc. ~ 

~ Odine ~

~ Insetare ~

~ Florile se vestejesc pentru ca au nevoie de apa. 

Buzele crapa pentru ca au nevoie de saruturi. ~

~ Cum floarea moare fara apa,

Caci ea este esenta ei,

Asa si gura cu saruturi se adapa,

Sa simta clipa dragostei.

Iar daca de saruturi e lipsita,

Ochii cu lacrimi de sange plang

Intreaga fata-i adancita,

De riduri insetate ce se strang. 

Saruta-ma tandru iubite din stele,
Sa nu mor insetata de dor,
Strange-ma-n brate sa ma doara coastele,
Trimite-ma-n imensitatile galaxiilor. 

Saruta-ma apasat iubitule din vise,
Si adapa-mi fiinta insetata,
Potoleste toate focurile-aprinse,
Si da-mi iubirea mult asteptata.~

~ Odine ~

~ Eu, Tu... ~

~ Tu,

Eşti transformarea minţii mele,

Adunătura dorinţelor şi toate revoltele,

Secretele ascunse în cotloanele creierului,

Toate dorurile pierdute ale sufletului.

Eu,

Sunt pentru tine un suflet rătăcitor,

O pasăre care zboară de atâta dor,

O fiinţă liberă care n-a fost aşteptată,

Şi care a venit din ceruri căzând ca picată.

Tu si Eu,

Evoluţia momentelor cu sentimente,

Şi ne găsim în ele în şoapte înfrânte,

Vânturi nimicitoare ce şuieră-n gânduri,

Bărci ancorate pierdute în porturi.

 

Noi,

Suntem ying şi yang-ul vieţii,

Trăim iubirea fără pretenţii,

Suntem două suflete pereche,

Într-o poveste mult mai veche. ~

~ Odine ~

~ Vise uitate ~

~ Am inchis noaptea in palmele deschise,

Cu stralucirea muta a stelelor ce trec prin ochii ei,

Ascultand melodia care-mi evidentiaza pasii.

Chiar nu stiu, nici cuvintele, nici sunetele,

Nu-mi spun nimic despre tovarasul care ma insoteste,

Si care ma tine in mod invizibil de mana.

Aud vocea intunericului si o desenez in contururi arabe,

Simt mirosul de parfum al cautarilor,

Si descopar semnele mileniilor,

Dintre mine si tine, ale noastre.

Printr-o rima perfecta care am ratacit-o,

In pasii mari facuti aleatoriu,

Pe harta comorilor pierdute,

Visand regate, uitate de demult.

Timpul nu se opreste si nu se intoarce,

Dar aduce nostalgie,

Amintiri dragi, printre trecut in prezent

Sentimente ... vise,

Ras din toata inima,

O lacrima de nostalgie!

Dar timpul iti pune in mana o cheie

Si iti cere sa faci usa potrivita pentru ea

Te pune sa construiesti intr-o perioada scurta,

Altfel acea cheie se va evapora.

Trebuie sa inveti sa descifrezi un puzzle neterminat,

O problema matematica cu o ecuatie complicata. ~

~ Odine ~

~ Viata nu e decat... o zi mai lunga! ~

~ Imi imaginez ca speranta e ca un dans

Un dans in ploaie si o umbrela, 
In care furtuna iluiilor ne aduc amintiri 

Amintiri care ne arunca in prapastie
Si ne invaluie in trecut cu dor.

Vin timpuri in care nimeni nu ne mai striga,

Nimeni nu ne mai cheama pe drum,

In care soarele nu mai incalzeste la fel,

Luna e tot mai stinsa,

Si noi devenim uitare.

Si nimeni nu va mai sti cine ai fost

De ce te-a durut inima poate,

De ce ai plans, sau de ce ti-a fost frica,

Si te vei trezi in furtuna fara umbrela sperantei.

Astazi oamenii de stiinta creaza roboti,

Insa nu creaza dragoste,

Ne creaza confort si distractii,

Dar nu ne da si pace in suflet,

Pot crea efecte speciale si filme,

Dar nu pot da viata pierduta inapoi.

Facem prostii in viata,

Ranim, iubim, urat, hulim,

Si pierdem timp spunand ca si maine e o zi,

Insa la sfarsitul ei vom realiza

Ca viata nu a fost decat... o zi mai lunga! ~ (dedicat unui bun prieten pe care l-am pierdut, Iulian)

~ Odine ~

~ Dă-mi mie ale tale păcate ~

~ Dă-mi mie ale tale păcate,

Să le sting aici pe pământ,

Şi-o să le duc până la moarte,

Ca pe canonul cel drag şi sfânt.

Dă-mi mie ale tale păcate,

Căci eu am putere ca să le car,

Le-oi duce pe toate cu forţă în spate,

Şi ştiu că nu va fi în zadar.

Dă-mi mie să îţi duc minciuna,

Pe care-ai rostit-o în mii de urechi,

Dă-mi mie toată ranchiuna,

De la iubirile tale mai vechi.

Dă-mi mie păcatele ce le-ai comis,

Rupând căsătorii jurate-n altar,

Aruncă în mine cu tot ce-ai promis,

Şi-ai încălcat lăsând în spate amar.

Dă-mi să sting lacrimile de tine lăsate,

În ochii femeilor ce le-ai iubit,

Dă-mi să lipesc inimile lor brăzdate,

De suferinţele, ce le-au zdrobit.

Dă-mi mie ale tale păcate,

Să rămâi cum la naştere erai,

Pe toate dă-mi-le mie, pe toate,

Ca tu să păşeşti curat către Rai.

Iar eu voi vedea ce voi face,

Voi duce păcate spre mântuire,

Asta mi-e soarta şi n-o pot desface

Dar ştiu că o trag din prea multă iubire. ~

~ Odine ~