~ Imi imaginez ca speranta
e ca un dans
Un dans in ploaie si o
umbrela,
In care furtuna iluiilor ne aduc amintiri
In care furtuna iluiilor ne aduc amintiri
Amintiri care ne arunca
in prapastie
Si ne invaluie in trecut cu dor.
Si ne invaluie in trecut cu dor.
Vin timpuri in care
nimeni nu ne mai striga,
Nimeni nu ne mai cheama
pe drum,
In care soarele nu mai
incalzeste la fel,
Luna e tot mai stinsa,
Si noi devenim uitare.
Si nimeni nu va mai sti
cine ai fost
De ce te-a durut inima
poate,
De ce ai plans, sau de
ce ti-a fost frica,
Si te vei trezi in
furtuna fara umbrela sperantei.
Astazi oamenii de
stiinta creaza roboti,
Insa nu creaza dragoste,
Ne creaza confort si
distractii,
Dar nu ne da si pace in
suflet,
Pot crea efecte
speciale si filme,
Dar nu pot da viata
pierduta inapoi.
Facem prostii in viata,
Ranim, iubim, urat,
hulim,
Si pierdem timp spunand
ca si maine e o zi,
Insa la sfarsitul ei
vom realiza
Ca viata nu a fost
decat... o zi mai lunga! ~ (dedicat unui bun prieten pe care l-am pierdut, Iulian)
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu