~ Nu e usor ~

~ M-am oprit sa te vad

Si daca m-ai fi asteptat in ceata asta

Cuvintele mele nu ar mai fi grimase

Cusute de limba.

Stii bine ca vorbele mele sunt epicentrul,

Ca o libelula vie care face dragoste cu nuferii.

Intr-o zi sper ca noaptea,

Isi va deschide cerul si stelele

Sa ne ducem sa ne curatam sufletele

La marginea universului.

Fara iubire suntem ca o carte cu paginile rupte,

Ca iubirea e ca un portelan delicat,

Care atunci cand cade se sparge in mii de bucatele,

Si adauga sufletului durere.

Devii ca o epava in apele agitate ale vietii,

Incercand sa ramai deasupra ei levitand.

Ceea ce vad uneori in ochii tai,

Este casa mea cu ferestre,

Care le-am deschis pentru tine,

Ca niste cufere interzise.

Nu e usor sa-ti spun in cuvinte,

Cum se aude sunetul ascutit al inimii,

Paralizata de pedepsele conjuncturii.

Sunt o revolta limitata de frontiere,

Ce incearca sa-mi organizeze viata ca un Iad,

Si nu ma pot elibera de tine,

Pentru ca sunt prizoniera incatusata,

Pierduta in labirintul iubirii.

In toata orbecaiala simturilor,

Care ma tin captiva.

Avem aceiasi piele,

Deoarece croitorul a creat doua bucati de om,

Diferite dar din acelasi material. ~

~ Odine ~