~ Dă-mi mie ale tale păcate,
Să le sting aici pe pământ,
Şi-o să le duc până la
moarte,
Ca pe canonul cel drag şi sfânt.
Dă-mi mie ale tale păcate,
Căci eu am putere ca să le
car,
Le-oi duce pe toate cu forţă în
spate,
Şi ştiu că nu va fi în
zadar.
Dă-mi mie să îţi duc
minciuna,
Pe care-ai rostit-o în
mii de urechi,
Dă-mi mie toată
ranchiuna,
De la iubirile tale mai
vechi.
Dă-mi mie păcatele ce
le-ai comis,
Rupând căsătorii
jurate-n altar,
Aruncă în mine cu tot
ce-ai promis,
Şi-ai încălcat lăsând în
spate amar.
Dă-mi să sting
lacrimile de tine lăsate,
În ochii femeilor ce
le-ai iubit,
Dă-mi să lipesc inimile
lor brăzdate,
De suferinţele, ce
le-au zdrobit.
Dă-mi mie ale tale păcate,
Să rămâi cum la naştere
erai,
Pe toate dă-mi-le mie,
pe toate,
Ca tu să păşeşti curat
către Rai.
Iar eu voi vedea ce voi
face,
Voi duce păcate spre
mântuire,
Asta mi-e soarta şi n-o
pot desface
Dar ştiu că o trag din
prea multă iubire. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu