~ Căderea ~

~ M-arunc în gol şi nu îmi pasă,
Dac-o să mor sau să trăiesc,
Căci mă întorc din nou acasă,
Cu aripi noi mă învelesc.

Şi nu mi-e teamă ce-o să fie,

Pentru că ştiu c-am să revin,

În alte vieţi fără trufie,

Şi ne-ncărcate cu venin.

M-arunc în hău şi scriu căderea,

Şi-mi dau drumul chiar de o să doară,

Rupând din mine amintirea,

Şi tot ce-a fost, să las să moară. 

Şi-n locul unde-oi rămânea picată,

Vor creşte flori albe din mine,

Să ştii că am trăit odată,

Şi te-am iubit prea mult, pe tine. 

Pentru asta mi-am cerut căderea,

Să cobor în trup uman pe Pământ,

Să plec din Rai şi să cunosc iubirea,

Dintre un om şi-un înger, în alb veşmânt. ~

~ Odine ~