~ Am invatat ca ingerii
umani
Invaluie aici visele de
aur
Prin sunetele muzicii,
Aducand suflarea lui Dumnezeu
Pentru a atinge cerul.
Am fost, sunt si voi
fi,
Brazda pentru
profetiile lui
In acest unghi de viata
pe termen limitat,
Pentru ca apoi sa ma intorc acasa,
Sa ma ridic in tacere
prin melodiile sterse,
Si mangaiate in mod
invariabil,
Transportandu-ma catre
alte dimensiuni.
Viata asta nu e decat
un miraj,
Un labirint unde te
indrepti cu pasii goi,
Prin imagini si
dialoguri intre guri strambe,
Ingnorand esenta
spiritului.
M-am imbracat in pielea
asta
Sa merg cu ea sa cunosc
timpul,
Coborand pe pamant sa
te caut,
Si m-am trezit in
furtuni de nisip,
Lovita cu pietre,
Am atipit in acest
univers,
In pielea in care nu
mai incap,
Care nu mai are nici
inceput nici sfarsit.
Pana in clipa in care
timpul va expira,
Si apoi voi adormi in
patul urias,
Captusit cu vise, unde
nu vor mai exista voci,
Nici cuvinte false,
nici florile uitarii.
Va ramane doar un ecou,
Pe o foaie alba,
Ramas pentru vindecarea
ranilor,
In noptile cu luna
plina,
Iar tu si eu,
Nu vom mai fi nici
barbat nici femeie,
Ci doar niste ingeri copii,
Carora cerul le va ura
„bine ati venit!”. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu