~ Cand o sa ma intalnesc
in vis cu sufletul tau,
O sa iti pictez ochii.
Cand o sa aud sunetul vocii
tale,
Voi picta o pasare,
Cand am sa aud zgomotul
pasilor tai,
Voi canta la pian
visele mele.
Ma voi trezi pictor
poet, plin de culori,
Naufragiat pe raza de
lumina a zorilor,
Si a unui licar de
durere amintindu-mi unde sunt.
Sunt pe Luna si in Rai
si in Iad
Sunt in nori si in Iadul
din mine,
Imi privesc cicatricile
ce contin vise,
Iar ranile ma arunca in fanteziile mortii.
Dar ce ai vrea să fac?
Chiar dacă doare ne
vedem in visele mele,
Apari, ne sarutam si nu spui nimic
Doar taci si astepti sa te pictez.
Doar taci si astepti sa te pictez.
Strang din dinti, strig
in interiorul meu
Inchid ochii si dau
frau liber imaginatiei,
A celor cinci simturi
care le posed,
Pictand gustul
sarutului,
Al soaptelor la ureche,
mirosul emanat de lacrimi.
Ochii mei sunt
acoperiti.
Si te vad prin aripi,
Te scriu pictandu-te in
vise,
Eu poetul pictor
pierdut in somn,
Ce scrie sa amane
moartea.
Nu, nu e o scrisoare de
dragoste scrisa de cineva care nu poate iubi,
Ci e o pilda preluata de
pe o inima care a iubit prea mult. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu