~ Vino cu mine ~

~ Vino cu mine,

Nu îți promit o călătorie liniștită

Dar ți-o pot face de neuitat.

Nu sunt o femeie constantă,

Și mă pot opri brusc și aparent fără motiv

Dar tocmai asta mă face să fiu diferită.

Pentru mine timpul e nebun,

Și în câteva secunde pentru mine pot fi surprinzătoare,

Pentru că mă transform ca cerul la un apus de soare uimitor...

Însă la fel de brusc pot să fiu furtunoasă, 

Să fiu ca vântul care te mângâie moale ca o briză,

Ori să mă transform într-un uragan.

Uneori sunt exact ca marea,

Am abilitatea să rămân calmă ore întregi și în același loc

Și dintr-un moment să devin agitată, dincolo de limite,

Și să îți invadez mintea fără să te avertizez.

Dar așa cum sunt, cu toate astea la un loc,

Ți-ar place să mă urmezi?

Nu trebuie decât să îmi rămâi alături,

Să nu mă manipulezi pentru că m-am născut pentru să fiu liberă,

Să nu mă minți pentru că nu pot rezista în fața minciunii ...

Să nu mă rănești pentru că inima mea are destule cicatrici și chinuri...

Să nu mă lași să plec, pentru că nu mă voi mai întoarce...

Să nu mă contrazici, pentru că pot argumenta cu cuvinte acide,

Să nu mă mai dezamăgești pentru că nu mai pot ierta mereu...

Și să nu mă lași niciodată să mor de dor de tine! ~

~ Odine ~

~ Îngerii pescuiesc cu licurici ~

~ Astăzi, îngerii sunt la pescuit de stele

Stau așezați pe o piatră de pe Lună

Norii și-au luat concediu și au plecat

În căutare de greieri prin pădure.

Unul din ei îmi alege din ochi

Un licurici care sclipește,

Să îl dea îngerilor să îl folosească

Pe post de momeală pentru a pescui în inima mea.

Vor să extragă de acolo esența iubirii,

Dintr-un suflet imortalizat în versuri și poezie,

În orice clipă și orice moment

Inspirația visului pentru care trăiesc. ~

~ Odine ~

” Viata ”

~ Viața e un drum pietruit de tălpi sângerânde, 
cu gropi ce apar de la căderile în genunchi și 
bălți de lacrimi, ce duce întotdeauna la
întâlnirea cu alte străzi mai mari sau mai mici la 
fel de anevoioase, dar la final toate se 
intersectează cu marea autostradă cu scări către 
Dumnezeu. ~

~ Înconjoarăte cu dragoste ~

~ Înconjoarăte cu dragoste...

Cumpără o casă, sădește flori în grădină...

Fii fericit și ajută un coleg la locul de muncă...

Roagă-te în fiecare zi și reînnoiește-ți credința...

Cheamă-ți prietenii, ciocnește un pahar cu ei și înconjoarăte cu dragoste...

Așează-te în fața televizorului și uită-te la un film vechi...

Fii copil și joacă-te, dansează prin casă dacă asta simți...

Dăruiește-ți inima cuiva fără teamă....

Nu renunța la visele tale, la obiective, dorințe, dar înconjoarăte cu dragoste...

Cumpără o haină care îți place, mănâncă mâncarea favorită...

Nu te schimba pentru nimeni dar înconjoarăte cu dragoste...

Sărută, îmbrățișeză strâns, plângi de fericire...

Nu uita că viața este cadoul cel mai de preț....

Trăiește ziua de azi căci mâine nu știi ce va fi....

Și înconjoarăte cu dragoste...

Admiră luna, marea, Soarele, natura....

Admiră tot ce e în jurul tău...

Adormi liniștit cu cineva iubit în brațe și înconjoarăte cu dragoste...

Nu uita, viața înseamnă acum și e necesar să o trăiești acum...

Chiar dacă ți se va rupe inima de o mie de ori, lipește-o și iubește iar...

Ai grijă să nu mai cazi din nou, însă doar iubirea vindecă rana din iubire...

Iubește, iubește, iubește și înconjoarăte cu dragoste....

Să aveți o vară fierbinte și plină de dragoste... :) :) :) ~

 ~ Odine ~

~ Când mă uit în ochii tăi ~

~ Când mă uit în ochii tăi văd marea,

Mă pierd în ei și încerc să îmi găsesc chemarea,

Mă arunc în valurile tulburate de ale tale gene,

Precum marinarul strigat de cântec de sirene.

Când mă uit în ochii tăi văd marea,

Dar pleoapele triste îmi blochează intrarea,

În adâncurile unde peștii au aripi prin apă,

Unde înoată zburând și cu pasiune se adapă.

Când mă uit în ochii tăi văd marea,

Iar verdele-albastru proiectează zarea,

Unde mă cufund în oceane întregi de iubire,

Și plâng cu lacrimi dulci de fericire.

Când mă uit în ochii tăi văd marea,

Unde furtunile clocotesc răscolindu-ți privirea,

Și-mi stârnesc pasiuni și dorințe-arzătoare,

Mi-ești dragostea ce mă face așa visătoare. ~

~ Odine ~

~ Tu prin Mine ~

 ~ Sunt o pasăre liberă, mângâiată de mâinile aspre ale vântului,

Şi am şoptit mereu cu o voce slabă şi fragilă un murmur, dulce ca un plâns.

Acolo unde am zburat am fost acuarelă pentru frunzele căzătoare,

Iar sub aripi am adăpostit suflete lovite de pietrele smulse din palate distruse.

Sunt complice la erorile şi adevărurile, pe care viaţa mi le pune în faţă identificându-ma cu tine

Şi îmi sculptează inima în această bucată de carne din piept.

Răsfoindu-mi zilele ca filele unei cărţi în care eu sunt eternul suspect,

Al personajului principal ce îmi verbalizează cuvinte catifelate,

Încercând să mimeze un sentiment nobil, dar atât de nesănătos,

Mă face să transpir pentru tine şi să germinez sclipiri de dragoste efervescente.

Tu îmi esti sevă, iar eu sunt şi am fost planta ce se hrăneşte din ea,

Eşti forţa valurilor mării din orice port,

Eşti vocea tăcerii, ce se face auzită în poeme de dor,

Eşti calmul unui râu, ce mângâie pielea unei femei,

Ca o flacără ce arde şi dispare când lumina zilei se iveşte şi viitorul se apropie,

Ca aerul din plămâni ce lipseşte şi înăspreşte existenţa,

Ca briza care vine într-o după-amiază de vară şi se duce în neant.

Eşti pielea, părul, râsul, melodia din urechi ce-mi completează tabloul chipului,

Toate astea reprezintă TU prin Mine,

Ce mă face să mă pierd ca şi cum eu nu mai exist,

Ca şi cum o pasăre nu există dacă nu are aripi să zboare. ~ 

~ Odine ~

~ Darul de a fi iubit ~

~ Cât de des ne gândim la renunţare 

Şi lăsăm deoparte, idealurile şi visele?

Cum batem de multe ori în retragere 

Cu inima amară când ni se face o nedreptate?

Cât de des simtim greutatea responsabilităţilor, 

Atunci când nu avem pe cineva cum care să le împărţim?

Cât de des ne simţim singuri, chiar şi atunci când suntem înconjuraţi de oameni?

Cât de des vorbim fără a fi băgaţi în seamă

Sau cât de des am luptat pentru o cauză pierdută?

Cât de des ne întoarcem acasă cu sentimentul înfrângerii, 

Sau de câte ori simţim că ne rupe încăpăţânarea atunci când ne vedem de multe ori prea puternici? 

Cerem de atât de multe ori de la Dumnezeu, putere, un pic de lumină

Şi răspunsul vine, aşa cum poate nu ne aşteptăm, 

Cu un zâmbet, o privire, o cunoştinţă, un gest de iubire din partea cuiva, 

Care va insista să urmărim în a crede, a împărtăşi, a avea curaj,

Pentru că ăsta e modul lui Dumnezeu de a ne binecuvânta

De a insista să ne arate calea, uneori mai dificilă, mai complicată, alteori mai uşor

Dar care are o singură misiune la final, aceea de a fi fericit.

Fii fericit ...

Şi mergi împotriva curentului în căutarea unui ideal

Chiar şi atunci când pare că toate sunt menite să îţi oprească încrederea în tine.

Fii fericit ...

Şi pleacă în căutarea stelei tale norocoase

Chiar şi atunci când alţii îţi spun că ea este doar un mit.

Fii fericit ...

Chiar şi atunci când eşti căzut la podea

Iar în urechi îţi răsună recomfortant puterea cuvintelor tale

Care radiază pacea minţii şi te face să cunoşti adevărul aşa cum este el,

Înconjurat de minciună, intrigă, răutate.

... Pentru că a fi fericit 

este să te priveşti pe tine în ochii celorlalţi

Şi să vezi că ţi-ai îndeplinit misiunea cu succes în viaţa asta

Şi ai primit darul cel mai frumos, acela de a iubi. ~

~ Odine ~