~ Ultima noapte de război, întâia noapte de dragoste ~

~ Hai să depunem armele vrei?

Eu să te iubesc așa cum o fac, 

Iar tu să lași luptele de orgolii.

Poate o fi bună o doză de vanitate,

Dar deja devii sclavul ei.

Deja e deranjantă lupta asta continuă...

Stăm în razboi și totuși ne iubim nebunește.

E interesant și provocator atunci când ies scântei,

Dar e și obositor pentru suflet.

Inima are nevoie câteodată de liniște și pace

Nu numai război și pasiune.

Până și peștii sub apă mai respiră din când în când la suprafață.

O să îți accept lupta asta în anumite momente

Dar și tu să înțelegi nevoia mea de pace

Un om pe care îl iubești în fiecare secundă

Nu îl ții continuu pe un câmp de luptă.

Vrei nu vrei și tu ai nevoie de pace,

Așa cum și eu am nevoie de războiul asta interior al tău.

Poți alege să mă iubești așa o zi, două,

Să stai departe de mine cât vrei,

Dar știi bine că victoriile câștigate mai mult te rănesc

Și atunci vrei doar momente de liniște.

Iubirea ta are nevoie și de a culege roade

Și dacă o vei planta mereu pe un teren de luptă

Semințele ei vor exploda continuu.

Cu restul te poți lupta nebunește, însă acasă să fie liniște,

Să nu se mai audă focuri de țipete,

Bubuituri între orgolii,

Explozii de nervi

Și nici săbii în inimă.

Depune armele din când în când și hai să fie pace...

Între noi doi.

Între noi să fie ultima noapte de război,

Întâia noapte de dragoste. ~

~ Odine ~

~ Scrisoare din viitor pentru cea care suferă din dragoste astăzi ~

         ~ Astăzi citești literele astea înșirate și spui că sunt doar cuvinte. La urma urmei asta e caracteristic celor care suferă din iubire, nu trece durerea atunci când vrei. E ca o gaură în piept, totul doare, parcă și creierii dor. O simți până în vârful firelor de păr, unghii și terminații nervoase. Ceea ce iubești e singura rațiune de a trăi, altfel simți că te stingi în fiecare zi și mori.

         Dar culmea moartea nu vine și pe zi ce trece, constați că nimeni nu moare din prea multă dragoste. Dragostea este o boală care nu amputează fizic, ci sufletește. Este cea mai autentică suferință care există, deoarece motivul iubirii este tocmai iubirea însăși.

         Știu că vrei să stai în casă, pentru că este precum o gripă. Vrei să stai sub pătură, să plângi, iar supa caldă și ceaiul sunt aproape singurele pe care le poți înghiți. Îți vine să citești, să scrii ce simți, să desenezi, să asculți melodii triste, cumva să o transformi în artă. Fă-o.

         Iubirea care se transformă în artă, devine veșnică. Atunci simți că nu o mai pierzi, pentru că de asta suferi, pentru că simți că pierzi iubirea. Suferi din dragoste pentru că nu vrei să se termine, vrei să fie eternă. Cei ce îți vor spune ”mai bine așa, că nu te-a meritat”, sau ”va trece”, nu îți vor aduce liniște, ci mai multă furie. Ai impresia că nimeni nu te înțelege și că nimeni nu a trăit acea pasiune și suferință care o trăiești tu.

         Eu, femeia care ești în viitor, dacă îți voi spune aceleași lucruri nu te va putea ajuta cu nimic și nici nu vei suferi mai puțin. Cu atât mai mult, nu vei putea uita prin ce ai trecut. Dragostea te usucă atunci când se termină și doare tot ceea ce ar trebui să nu doară.

         Dacă gripa trece în șapte zile, ei bine ea nu trece atât de repede. Deși în timpul zilei, în anumite momente suferința mai trece, atunci când vine noaptea o simți mai vie ca oricând. Va trece ea în timp, deși nu se va termina de tot.

         Astăzi, din viitor, îți spun: niciodată nu o să moară iubirea. Există în noi iubiri pline de realitate, pline de viață, care arată că ceea ce ai crezut că e iubire, va rămâne doar o amintire frumoasă, sau o durere în suflet. Dar dragostea adevărată draga mea, nu moare niciodată. Ea se metamorfozează, se transformă și te urmează pentru totdeauna.

         A suferi din iubire este frumos. Te doare, dar e frumos. Și o spun tocmai că am ajuns aici, departe de unde am fost atunci când am fost acolo suferind din iubire. Pentru că am suferit. A suferi în iubire este necesar, te ajută să crești, te face să te ocupi mai mult de viața ta.

         Uite că trăiesc. Am trăit această suferință, această durere, această iubire. Am epuizat lacrimile din moartea iubirii și acum mă gândesc că într-o zi va veni, acea iubire adevărată. Astăzi nu mai plâng, iar durerea aproape s-a dus, dar am învățat un lucru: ”că suferința din dragoste ne dă cea mai mare certitudine a vieții noastre, că suntem în viață”. ~

~ Odine ~

~ E vina ta ~

~ Vreau să te iubesc fără cuvinte, 

Cu excepția celor din memorie

Care vor pulsa pentru totdeauna 

Ca un discurs cu emoții de nedescris.

Vreau să te iubesc în tăcere...

Nu întreba nimic,

Pentru că nu vreau să explic nimic,

Lasă-mi gura pe piele să spună totul.

Când aud numele tău,

Aterizează în mine femeia,

Cea care înflorește pe buzele tale

Și care îmi umple de păcate gândurile.

Atinge-mă. 

Fii pentru mine începutul, 

Bucurie și sărbătoare...

Atinge-mă ușor 

Ca lovitura unei pene de înger,

Aprinde în mine furtuna emoțiilor,

Luminează corpul cu fulgerele dorințelor.

Vina nu este a Soarelui,

Dacă corpul meu va arde, 

Este vina ta

Că ai pornit melodia ce trăiește în mine. 

"Nedefinită" este melodia 

Înterpretată de mâinile tale, 

Mă dezbracă de haine,

Și mă acoperă cu tine.

Corpul meu, cerul tău,

Cerul meu, ochii tăi,

Cerul își deschide ferestrele,

Iar noi zburăm, fără limită,

Fără decență, fără haine,

Dar plini de aripi. ~

~ Odine ~

~ Punctul meu slab ~

~ Privirea ta pe a mea,
E un joc pe muzică ...
O dezmierdare subtilă,
Un sarut neașteptat ...
O explozie de dorințe într-o fracțiune de secundă.
Un moment ce perpetuează un sentiment care rămâne neatins.

Arăți ...
Tentant la atingere.
Te joci ...
Și mă faci să vreau să încerc...
Polenul de pe buze.
Ești pur și simplu irezistibil

Plăcere vinovată,

Simplă sau cu frișcă ...

Ești prietenul intim,

Partener de neliniște,

Căruia îi pretind să-mi arate cerul

Și căruia îi promit că mă întorc înapoi.

Ești zâmbetul contagios
O îmbrățișare fragilă în momente cheie. 

O privire care spune tot ce vreau să aud,
O gură ce mă face să tac cu un sărut neașteptat,
Un vis care mă duce unde nu mi-am imaginat vreodată să ajung,

Foamea de dragoste, de a fi împreună,
Foamea de libertate,
Foamea de aventură și emoție,

Foamea de afecțiune, atenție,

Punctul meu slab, care are un nume,

TU. ~

~ Odine ~

~ Ce urmează după ”te iubesc”? ~

~ Dragostea e lupa care înfrumusețează ceea ce vezi,

Este imaginea care lasă sufletul să alerge,

Inima să fie plină de iubire, dorința de a trăi

Și de a crede că magia există în realitate!

Dacă vrei iubire, nu o cere,

Dragostea e un dar, un har,

Și puțini știu să iubească din adâncul ființei.

Atunci când tratezi cu grijă iubirea, 

La final vei săruta roadele ei.

Când iubești pe cineva, 

Există întotdeauna timp pentru acea persoană.

Verbul ”a aștepta” devine astfel imperativ ca verbul ”a respira”.

Viața devine o stație de tren

Și vântul anunță sosirea sa înainte de a îl vedea.

Este mai ușor să aștepți dragostea decât să renunți.

E mai ușor să vrei decât să uiți.

Este mai ușor să visezi decât să pierzi,

Iar pentru cei care văd visul, este mult mai ușor să îl trăiască.

”Te iubesc” este frumos, dar întotdeauna vei găsi un mod mai frumos să îl spui.

Nu toată lumea își expune sentimentele la fel

Fiecare poate simți să spună ”te iubesc” în felul lui,

Dacă simte sau cum simte.

Dar când trece acel ”te iubesc”, ce urmează?

Ce urmează e mai puternic sau mai intens?

Totul e confuz.

Am putea inventa alte cuvinte după,

”Te iubesc mai mult decât te iubesc”

Sau ”te iubesc” de două ori”,

Deși de multe ori toate sentimentele care trec prin tine,

Îndoieli sau disperări, fericiri sau clipe de extaz

Sunt ca un dor de casă, sau ca un dor de ducă.

”Te iubesc” se poate spune și altfel

”Ai grijă de tine”, ” Ești frumoasă”, ” Am nevoie de tine”

”M-am gândit la tine”, ”Îmi lipsești”,

După ”te iubesc” nu urmează alte cuvinte,

Ci abia atunci e începutul. Începutul verbului ”a iubi”. ~

~ Odine ~

~ Ziua în care m-ai pierdut ~

 ~ Vreau doar să știi că azi a fost ziua în care m-ai pierdut. 

Sunt deja departe de tine de ceva vreme,

Dar acum nu mai există nici o cale de întoarcere,

Nu există nici o speranță,

Nu mai există răbdare și de data asta,

Opțiunea este exclusiv a mea. 

Astăzi inima mea în cele din urmă a decis să se rupă de tine

Și de tortura la care o expui constant.

Nu există pedeapsă mai rea pentru mine

Decât cuvintele ", dar încă te iubesc."  

Lasă-mă doar să-mi plâng în liniște sufletul,

Și fii suficient de bărbat încât să mă lași să merg mai departe.

Am avut atât de multe în comun,

Dar nu trebuie să spun mai mult, știi deja. 

Dragostea pe care o simt a ținut atâta timp totul

Dar nu într-atât încât să vreau mai mult.

Vine un moment în care trebuie să spui "destul" și asta este calea mea,

Și vreau ca de data asta să asculți ce-ți spun,

Pentru că acum am curajul de a spune ”ADIO”

O dată pentru totdeauna.

Te-am iubit atât de mult

Și împotriva tuturor a ceea ce este rațional

Încă te iubesc, dar nu e deajuns.,

Chiar dacă corpul meu continuă să cerșească atingerile tale,

Vreau să uit de ele.

Am decis de astăzi că nu te mai vreau în viața mea,

Deși în adâncul sufletului te vreau pentru totdeauna. 

Ai fost cel mai bun și cel mai rău lucru care mi s-a întâmplat,

Așa că nu-mi mai spune minciuni

Și hai să plecăm fiecare pe drumul lui.

Îți voi da un sărut de rămas bun

Și îți spun scurt, clar și concis,

Că nu mai există mâine,

Am declarat sentința...

Astăzi e ziua în care m-ai pierdut. ~

 ~ Odine ~

~ Dumnezeu scrie drept cu linii strâmbe ~

~ Planificarea vieții provoacă uneori furtuni în viața noastră,

Pentru că pierdem ani din viață planificând

Și de cele mai multe ori planurile nu merg așa cum le-am stabilit,

Asta pentru că uităm că viața noastră mai întâi e a lui Dumnezeu

Și apoi ne aparține nouă, iar viitorul e în mâinile lui.

De multe ori avem impresia că planificăm obstacole,

Dar totuși insistăm să mergem pe căile greșite,

Crezând că ne facem singuri destinul.

Ajungem la nopți nedormite, să trăim cu un venin care ne infectează,

Sau cu o viață haotică ce va aduce mai mult rău,

Când cel mai ușor este să ierți, pentru că iertând o să poți uita

Și terminând cu durerea, vei începe să trăiești iubindu-te și iubind.

Viața surprinde întotdeauna și de azi pe mâine te face să înveți altceva,

Să realizezi că întotdeauna accepți iubirea care o meriți,

Că dacă primești altceva în afară de ceea ce ai dori,

Înseamnă că nu ți se potrivește.

E ca și cum ai purta o pereche de pantofi cu două mărimi mai mici,

Îi porți până îți fac rană, apoi îi lași deoparte,

Asta pentru că nu sunt pe măsura ta.

Deși atunci când ești rănit întrebi mereu ”de ce eu?”,

Ar trebui să spui ”a fost o palmă care doare acum, dar gata”.

Știu că e o teorie, însă e ciudat că deși puțini o urmează,

La final toți își dau seama că au acționat greșit

Și că asta era calea cea mai ușoară.

Poate că primim palme de la Dumnezeu de nenumărate ori în viață,

Însă ele sunt menite să ne trimită pe drumul care ne este destinat.

Da, Dumnezeu uneori scrie drept cu linii strâmbe,

Tocmai pentru a ne ajuta să înțelegem că multe din ceea ce planificăm

E total opus cu ceea ce ne-a rezervat el nouă. ~

~ Odine ~