~ Lacrimi de zahăr ~

~ Sunt reinventarea vechii forme de iubire rămasă demodată.

Eu nu sunt genul care să urmeze stereotipuri ...

Nu când vine vorba de dragoste,

Atunci când vorbim despre mine și tine. 

Am un tren întreg de fluturi nebuni în stomac

Și în fiecare zi le e foame al naibii de rău.

Nu de puține ori chipul meu arată durerea aia în stomac,

Foamea fluturilor de atâta dor.

De fiecare dată când te uiți la mine

Apar lacrimi de fericire,

Eu le numesc lacrimi de zahăr.

Ele nu dor,

Dar fac inima să salte din senin

Și să aducă pe buze un zâmbet tâmp,

Iar o simplă atingere schimbă totul.

Inima mea e copilul din piept

Preocupat de detalii minore,

De jocuri de atingeri și șoapte

Și întotdeauna vrea mai mult, mai multă dragoste.

E atât de șireată încât de cele mai multe ori,

Păcălește și mintea și o face să simtă ca ea.

A pus-o să te picteze și în minte și în piept,

Iar atunci când le ai pe amândouă în fața ta, se îndulcesc

Și uite așa apar lacrimile de zahăr.

Nu contează absența ta,

Atunci când iubirea pentru tine este deja existența vieții

De la trezire până la amurg.

Contează că din ceea ce simte inima și mintea

Se naște o mare de lacrimi de fericire,

O mare dulce, de zahăr, care hrănește trenul de fluturi. ~

.......Te iubesc!!! ......

~ Odine ~

~ Ține-mi inima ~

~ Se pare că întâlnirea noastră, pentru inima mea nu a fost suficientă,

E aici, atât de nerăbdătoare.

Să simtă, să fie atinsă, are nevoie de mai mult.

Câteva clipe de îmbrățișare nu o satură de dorință

Pentru că are o dorință insațiabilă de tine. 

Dorința asta nu îmi aduce echilibru

Îmi dă sentimentul agonizant de a fi aruncată în cele mai urâte coșmaruri,

Fără însă de a mă apăra.

Pasiunea mea pentru tine e o boală,

O boală explicită cu simptome evidente:

Tu.

Așa că ține-mă atunci când emoțiile mă fac să îmi pierd mintea,

Dar ține-mă. 

Și această îmbrățișare nemeritată,

Va face entuziasmul inimii mele să se calmeze,

Pentru că niciodată nu s-a simțit atât de completă,

Un calm, o tăcere inexplicabilă.

Inima mea e slabă, suferă de amnezie,

Ca cu un copil care s-a accidentat la joacă,

Plânge că și-a julit pielea,

Însă data viitoare va sări cu o bucurie inconfundabilă,

În brațele tale ca și cum nu a fost rănită niciodată.

A trecut prin cabinete, reconstituiri, transfuzii de sânge și atacuri de panică,

Dar apariția ta o vindecă de fiecare dată

Și mă trage la tine ca un atom electronegativ,

Care mă divizează în doi poli.

Fără ca măcar să-mi dau seama,

Inima cerșește căldura brațelor tale

Și involuntar mă bucur de pacea și securitatea lor.

Te rog, ține-mă cât timp este nevoie. 

Nu pe mine, ci inima mea rănită,

Care insistă să-mi arate că bate mai bine în ritmul inimii tale. ~

~ Odine ~

~ Servește-mi inima cu rom ~

~ Servește-mi inima cu rom,

Aromată și îmbătată de vise,

Nebunia din mine răspândește pasiune

O dragoste dulce și turmentată.

Toarnă-mi câteva picături de iubire

Dă-mi voie să strig și să acționez liber,

Să ard în ochii tăi,

Altfel decât ceea ce e aprins în mine.

Dacă mă vrei ia-mă întreagă

Nu doar cu părțile luminoase,

Ci si umbrele.

Dacă mă vrei, ia-mă și cu verde

Și gri și roșu și întunecată

Și cu noapte și cu zi,

Nu tăia nimic din mine.

Ia-mă întreagă sau deloc,

Nu jumătate din corpul meu,

Din visele mele.

Ia toate bucățile din mine

Și reconstruiește-le,

Pentru că se potrivesc între ele

Dar nu se potrivesc oriunde!

Savurează-le ca pe un pahar de rom

Întotdeauna prea plin de pasiune,

Parfumat de soare, nori, stele, mare,

De atâta iubire, care te vrea.

Suflă-mi în ceafă șoapte,

Care mă obligă să zbor ca un pescăruș alb

Ce aleargă spre tine cu speranță

Și cade sub vraja ta de dorință.

Te văd ca pe un tremur în apă,

Un val ce vine și pleacă

Ce mângâie malul și nu poate scăpa

Fără să tragă cu el o parte din suflet.

Servește-mi inima cu rom

Și lasă-l să-ți inunde mintea,

Să curgă prin vene s-alerge prin gânduri,

Să șteargă orice urmă de amintire trecută. ~

~ Odine ~

~ Ultima noapte de război, întâia noapte de dragoste ~

~ Hai să depunem armele vrei?

Eu să te iubesc așa cum o fac, 

Iar tu să lași luptele de orgolii.

Poate o fi bună o doză de vanitate,

Dar deja devii sclavul ei.

Deja e deranjantă lupta asta continuă...

Stăm în razboi și totuși ne iubim nebunește.

E interesant și provocator atunci când ies scântei,

Dar e și obositor pentru suflet.

Inima are nevoie câteodată de liniște și pace

Nu numai război și pasiune.

Până și peștii sub apă mai respiră din când în când la suprafață.

O să îți accept lupta asta în anumite momente

Dar și tu să înțelegi nevoia mea de pace

Un om pe care îl iubești în fiecare secundă

Nu îl ții continuu pe un câmp de luptă.

Vrei nu vrei și tu ai nevoie de pace,

Așa cum și eu am nevoie de războiul asta interior al tău.

Poți alege să mă iubești așa o zi, două,

Să stai departe de mine cât vrei,

Dar știi bine că victoriile câștigate mai mult te rănesc

Și atunci vrei doar momente de liniște.

Iubirea ta are nevoie și de a culege roade

Și dacă o vei planta mereu pe un teren de luptă

Semințele ei vor exploda continuu.

Cu restul te poți lupta nebunește, însă acasă să fie liniște,

Să nu se mai audă focuri de țipete,

Bubuituri între orgolii,

Explozii de nervi

Și nici săbii în inimă.

Depune armele din când în când și hai să fie pace...

Între noi doi.

Între noi să fie ultima noapte de război,

Întâia noapte de dragoste. ~

~ Odine ~

~ Scrisoare din viitor pentru cea care suferă din dragoste astăzi ~

         ~ Astăzi citești literele astea înșirate și spui că sunt doar cuvinte. La urma urmei asta e caracteristic celor care suferă din iubire, nu trece durerea atunci când vrei. E ca o gaură în piept, totul doare, parcă și creierii dor. O simți până în vârful firelor de păr, unghii și terminații nervoase. Ceea ce iubești e singura rațiune de a trăi, altfel simți că te stingi în fiecare zi și mori.

         Dar culmea moartea nu vine și pe zi ce trece, constați că nimeni nu moare din prea multă dragoste. Dragostea este o boală care nu amputează fizic, ci sufletește. Este cea mai autentică suferință care există, deoarece motivul iubirii este tocmai iubirea însăși.

         Știu că vrei să stai în casă, pentru că este precum o gripă. Vrei să stai sub pătură, să plângi, iar supa caldă și ceaiul sunt aproape singurele pe care le poți înghiți. Îți vine să citești, să scrii ce simți, să desenezi, să asculți melodii triste, cumva să o transformi în artă. Fă-o.

         Iubirea care se transformă în artă, devine veșnică. Atunci simți că nu o mai pierzi, pentru că de asta suferi, pentru că simți că pierzi iubirea. Suferi din dragoste pentru că nu vrei să se termine, vrei să fie eternă. Cei ce îți vor spune ”mai bine așa, că nu te-a meritat”, sau ”va trece”, nu îți vor aduce liniște, ci mai multă furie. Ai impresia că nimeni nu te înțelege și că nimeni nu a trăit acea pasiune și suferință care o trăiești tu.

         Eu, femeia care ești în viitor, dacă îți voi spune aceleași lucruri nu te va putea ajuta cu nimic și nici nu vei suferi mai puțin. Cu atât mai mult, nu vei putea uita prin ce ai trecut. Dragostea te usucă atunci când se termină și doare tot ceea ce ar trebui să nu doară.

         Dacă gripa trece în șapte zile, ei bine ea nu trece atât de repede. Deși în timpul zilei, în anumite momente suferința mai trece, atunci când vine noaptea o simți mai vie ca oricând. Va trece ea în timp, deși nu se va termina de tot.

         Astăzi, din viitor, îți spun: niciodată nu o să moară iubirea. Există în noi iubiri pline de realitate, pline de viață, care arată că ceea ce ai crezut că e iubire, va rămâne doar o amintire frumoasă, sau o durere în suflet. Dar dragostea adevărată draga mea, nu moare niciodată. Ea se metamorfozează, se transformă și te urmează pentru totdeauna.

         A suferi din iubire este frumos. Te doare, dar e frumos. Și o spun tocmai că am ajuns aici, departe de unde am fost atunci când am fost acolo suferind din iubire. Pentru că am suferit. A suferi în iubire este necesar, te ajută să crești, te face să te ocupi mai mult de viața ta.

         Uite că trăiesc. Am trăit această suferință, această durere, această iubire. Am epuizat lacrimile din moartea iubirii și acum mă gândesc că într-o zi va veni, acea iubire adevărată. Astăzi nu mai plâng, iar durerea aproape s-a dus, dar am învățat un lucru: ”că suferința din dragoste ne dă cea mai mare certitudine a vieții noastre, că suntem în viață”. ~

~ Odine ~

~ E vina ta ~

~ Vreau să te iubesc fără cuvinte, 

Cu excepția celor din memorie

Care vor pulsa pentru totdeauna 

Ca un discurs cu emoții de nedescris.

Vreau să te iubesc în tăcere...

Nu întreba nimic,

Pentru că nu vreau să explic nimic,

Lasă-mi gura pe piele să spună totul.

Când aud numele tău,

Aterizează în mine femeia,

Cea care înflorește pe buzele tale

Și care îmi umple de păcate gândurile.

Atinge-mă. 

Fii pentru mine începutul, 

Bucurie și sărbătoare...

Atinge-mă ușor 

Ca lovitura unei pene de înger,

Aprinde în mine furtuna emoțiilor,

Luminează corpul cu fulgerele dorințelor.

Vina nu este a Soarelui,

Dacă corpul meu va arde, 

Este vina ta

Că ai pornit melodia ce trăiește în mine. 

"Nedefinită" este melodia 

Înterpretată de mâinile tale, 

Mă dezbracă de haine,

Și mă acoperă cu tine.

Corpul meu, cerul tău,

Cerul meu, ochii tăi,

Cerul își deschide ferestrele,

Iar noi zburăm, fără limită,

Fără decență, fără haine,

Dar plini de aripi. ~

~ Odine ~

~ Punctul meu slab ~

~ Privirea ta pe a mea,
E un joc pe muzică ...
O dezmierdare subtilă,
Un sarut neașteptat ...
O explozie de dorințe într-o fracțiune de secundă.
Un moment ce perpetuează un sentiment care rămâne neatins.

Arăți ...
Tentant la atingere.
Te joci ...
Și mă faci să vreau să încerc...
Polenul de pe buze.
Ești pur și simplu irezistibil

Plăcere vinovată,

Simplă sau cu frișcă ...

Ești prietenul intim,

Partener de neliniște,

Căruia îi pretind să-mi arate cerul

Și căruia îi promit că mă întorc înapoi.

Ești zâmbetul contagios
O îmbrățișare fragilă în momente cheie. 

O privire care spune tot ce vreau să aud,
O gură ce mă face să tac cu un sărut neașteptat,
Un vis care mă duce unde nu mi-am imaginat vreodată să ajung,

Foamea de dragoste, de a fi împreună,
Foamea de libertate,
Foamea de aventură și emoție,

Foamea de afecțiune, atenție,

Punctul meu slab, care are un nume,

TU. ~

~ Odine ~