~ Am fost tot timpul aici, numai tu nu ai văzut ~

~ Am încercat să mă potrivesc cu tine însă niciodată nu am fost pe aceiași lungime de undă.

Am plâns pentru ai devenit opusul omului de care m-am îndrăgostit,

Ai strigat la mine să cred încă în dragostea noastră 

Să aștept pentru că vei redeveni omul care erai, chiar și după ce ai decis să pleci.

Am sentimentul că am fost pista de aterizare pentru nevoile tale

Planul de rezervă și asigurarea că nu vei rămâne la greu singur.

Ai pierdut săruturile mele, îmbrățișări mele neobosite

Și degetele care te-ar fi mângâiat în timpul somnului. 

Și dacă există o lecție pe care m-ai lăsat să o învăț,

Este aceea că a oferi o nouă șansă nu se potrivește oricui întotdeauna,

Că odată iertat acel om nu va înțelege cât de mult a greșit și nici nu se căiește

Și că în cele din urmă, va comite o altă greșeală și mai mare ca cea anterioară.

Am visat mult, am vrut mai mult și am iubit din ce în ce mai mult

Și mi-am dat seama că dragostea nu este limitată, nici nu este egoistă,

Dragostea trebuie să fie ușoară, transparentă și să dea o stare de bine.

Te rog să nu mai mă suni să-mi vorbești pentru că ai fost întotdeauna un bun vorbitor

Și mereu am pierdut în conversațiile cu tine, iar eu nu îmi mai permit să pierd,

Viața este prea scurtă pentru a încerca să mă rog de cineva,

Care crede că știe totul despre mine, dar nu e capabil să știe nimic despre el însăși.

Zilele trec fără tine și îmi dau certitudinea că, în ciuda lipsei tale

Starea de disconfort trece, și dorul care mă mistuia a ajuns la capăt. 

Eu nu am vrut să te las să pleci, am vrut să fii aici cu mine

Chiar și cu toate promisiunile tale neîndeplinite. 

Am vrut ca la culcare să te văd alături și să simt că dorul ce-l simțeam,

Era jumătatea lipsă din mine care țipa după cealaltă.

Eu am fost mereu alături de tine, dar toate astea tu nu le-ai văzut 

Nu ai luptat destul pentru mine să rămân, dacă nu ți-am fost de ajutor,

Tu vei continua să ai aceiași viață dezordonată și departe de calea dreaptă,

Pe care eu am acceptat-o un timp, dar totul are o limită.

Vreau ca viața mea să fie una corectă

De asta îmi voi aminti de tine ca de un exemplu pe care trebuie să-l evit. ~
~ Odine ~ 

~ Azi nu spune nimic, doar iubește ~

~ Azi am nevoie de mâinile tale în ale mele.

Nu vreau cuvinte de mângâiere sau întrebări răspunsuri la întrebări,

Astăzi vreau să îmi întind picioarele peste ale tale

Să îți simt pielea mâinilor pe pielea mea cum se plimbă.

Să simt aerul proaspăt care vine pe fereastra întredeschisă,

Și să avem un schimb de priviri fără cuvinte.

Astăzi, vreau ca acțiunile tale să nu se remarce prin cuvintele, 

Dragostea nu are nevoie doar de cuvinte,

Numai acțiunile sunt necesare atunci când vrei dragoste. 

Azi am nevoie de acțiune. Fără întrebări, fără motive sau explicații. 

Astăzi sper doar că mâinile mele să fie întotdeauna legătura dintre noi

Ș în acele momente de simplitate când te uiți la mine,

Involuntar să ridic mâinile și să-ți mângâi obrajii. 

Văd ziua mea cum câștigă lumină și ia forma unei sfere sclipitoare

Inima mea face o legătură directă cu a ta

În timp ce buzele noastre împreună cu picioarele noastre dansează în etape

Chiar dacă nu se sincronizează perfect.

Astăzi, vreau ca fiecare parte a corpului nostru, extern și intern, să fie atinsă 

Azi am nevoie de atingerea ta, singura capabilă să trimită toate tristețea departe,

Abilitatea de a da viață celor care s-au pierdut. 

Nu vreau cadouri scumpe, sau mese de lux la restaurant,

Azi am nevoie doar de o pătură, un ceai cald, un film și de tine,

Să mă simt iubită, în siguranță și în pace, chiar dacă e o utopie,

Azi vreau ca fluturii din stomac să mai dea un raid prin toate măruntaiele mele.

Azi nu vreau nimic altceva, decât de tăcere și nici o urmă de disconfort,

Ci să existe întotdeauna dragoste în acțiunile și cuvintele noastre, 

Deoarece în cele din urmă, tot ceea ce avem nevoie este de dragoste.

Astăzi nu spune nimic, doar iubește. Căci și eu te iubesc. ~

~ Odine ~

~ Am venit să te iubesc ~

~ Trebuie să-ți spun că eu sunt aici,

Că vreau să te descopăr încetul cu încetul,

Și să mă bucur de tot ce e nou. 

Ești ca o băutură răcoritoare pentru sufletul meu

Care se împrăștie și mă răcorește într-o zi călduroasă. 

Cu tine e atât de liniște, calm,

Ca și când împreună am construi un puzzle,

În fiecare zi, o nouă dorință, o nouă pasiune. 

Vreau mâinile noastre strâns legate

Și viețile noastre să meargă pe jos împreună. 

Vreau ca toată afecțiunea asta strălucitoare,

Să se reverse în mine și în tot ceea ce este din tine. 

Pentru că am venit, să te iubesc...

Vreau să fiu o parte din tine,

Am venit să te invadez cu totul nu doar pe porțiuni,

Așa că ia-mă, nu ma face să pierd timp din viață.

M-am întors cu impresia că am uitat ceva,

Și mi-am amintit că am lăsat o parte din mine cu tine,

Nu a fost un întreg ci o jumătate,

A bătut un timp singură, dar își vrea jumătatea.

Îi lipsește zâmbetul, ochii somnoroși dimineața, brațele,

Îi lipsește nu jumătatea de inimă,

Ci jumătatea de om pentru care bate.

Dacă vrei să pleci, pleacă, dar pentru totdeauna,

Și nu lăsa urme, du-te fără îndoială...

Dar dacă rămâi, vino

În fiecare rană care se vindecă,

În fiecare strigăt al sufletului,

În fiecare noapte fără rost.

Eu nu sunt mai mult decât o picătură de lumină,

O stea care cade, o scânteie care are vârsta cerului.

Totul este ca un imn de îngeri. 

Iubeste-mă, pentru ca te iubesc. Pentru asta am venit! ~

~ Odine ~

~ Oare cum ar fi fost? ~

~ Oare cum ar fi fost, dacă ar fi fost așa cum am fi dorit să fie?

Oare aș mai fi fost eu, sau ai mai fi fost tu cel care ești?

Sau am fi fost fiind alții decât suntem?

Oare suntem altfel acum că suntem noi, altfel decât fiind foști, am fi fost prezenți?

Oare am fi fost făcuți să fim ființe fizice unite?

Oare tu și eu am fi putut fi așa?

Sau oare tu fiind eu și eu fiind tu, am mai fi fost noi?

Oare am fi fost unul, sau fiind doi e așa cum ar fi trebuit să fie?

Oare ar fi mai bine să las așa cum este și nu aș mai fi cuvânt?

Oare să fie cum va vrea destinul să fie, fiind unici ca ființe?

Sau să fim un tot în totul ăsta atât de nimic?

Dacă oare n-aș mai fi fost cea care sunt?

Oare ne-am mai fi putut iubi, fiind alte personalități, dacă nu eram așa cum suntem?

Oare cum ar fi fost, dacă ar fi fost așa cum am fi dorit să fie?

Oare ar fi fost așa cum este acum, când este și nu e cum ar fi trebuit să fie?

Oare ar fi fost mai bine, sau ar fi fost mai rău decât cum este acum?

Sau oare am fi fost uitați de noi, fiind preocupați să fim iubiți? 

Oare nu e mai bine cum suntem acum, când suntem noi? ~

~ Odine ~

~ Iartă-mă că sunt o fată rea ~

~ Iartă-mă! Iartă-mă pentru că acum sunt fata rea,

Iartă-mă pentru că am ajuns să mă joc cu inima

Dar vreau să simt exact ceea ce simțeai tu când te jucai cu inima mea.

Iartă-mă pentru lacrimile din ochi și dorința de a renunța la tine

Iartă-mă pentru am devenit de ... așa cum m-ai învățat tu să fiu.

Iartă-mă pentru că nu mai dau speranțe false

Priviri, zâmbete ... gesturi de dragoste.

Iartă-mă pentru toate mizeria asta!

Așa cum am spus "nu", se pare că tot ceea ce spun e "da".

Iartă-mă pentru sclipirea din ochi atunci când rănesc,

Iartă-mă că îmi place să mă joc cu sentimentele,

Că ticluiesc cuvintele în favoarea mea,

Iartă-mă că fac numai ceea ce vreau eu,

Că îți citesc gândurile și nu mai ai intimitate,

Iartă-mă că nu accept să mă mai înșeli,

Dar ți-am demonstrat că te vreau numai pentru mine

Și dacă nu vrei așa cum vreau eu ești liber să pleci.

Iartă-mă că nu te mai opresc din a face tâmpenii,

Că nu mai vreau să te iert,

Că nu îmi mai pasă de tine așa cum îmi păsa.

Iartă-mă pentru toate momentele când am intrat în viața ta și erai ocupat,

Când îmi doream să te aud, să te admir,

Că am dorit ca totul să fie bine pentru tine,

Pentru că am provocat o furtună de nervi în viața ta.

Iartă-mă că acum spun ”nu” atât de des,

Iartă-mi această datorie de inimă,

Iartă-mă că nu te mai întreb cum te simți,

Că nu te mai sun să îți spun ”bună”,

Că nu mai vreau să îți vorbesc,

Că mă plictisești cu aceiași placă de bărbat fatal ce ești.

Iartă-mă pentru că te-am lăsat să mă ții de mână fie și pentru o secundă,

Că ți-am permis să mă îmbrățișezi.

Iartă-mi teama asta pentru insecuritate

Că nu mai am încredere în tine, dar vinovat ești tu,

Iartă-mă pentru că toată capcana asta a iubirii,

M-a lăsat fără baterii,

Că din fata aia care avea încredere în oameni

Și care credea că în fiecare om există o fărâmă de bunătate,

M-am transformat în femeia dură care vânează mincinoși,

Iartă-mă că am devenit o femeie rea,

Dar nu-ți mai permit să faci din inima mea teren de fotbal plin de noroi. ~

~ Odine ~

~ Pot încerca din nou ~

~ Pot încerca din nou, dar va fi ultima ta șansă. 

Sincer am obosit să încerc să-ți înțeleg comportamentul,

Vreau mai multe zile de fericire, de zâmbete,

Iar dacă nu ai nici o soluție, nu voi mai încerca să te păstrez.

În primul rând, vreau să înțelegi că este esențial să ști că nimeni nu este perfect

Dar nici să concurezi de fiecare dată la ”cine ratează mai mult”,

Eu nu sunt concurentă la concursul ăsta, chiar dacă tu vrei să fii.

Nu-mi place să pierd timpul jucând jocuri,

Îmi place să economisesc timp făcând lucruri bune.

Iar dacă tonul meu este autoritar, este tonul vocii unui om care e epuizat. 

Înainte de a vrea iubire, vreau pace,

Pentru că cel mai important este să avem pace cu noi înșine. 

Ceea ce simțim contrazice orice teorie.

De asta sunt dispusă să-mi asum din nou riscul de a nu ști cum va fi,

Gata de a o lua de la capăt și nu ține de tine, ci exclusiv de ceea ce simt.

Nimic nu este mai valoros decât a respecta sentimentele,

Doar că nu vreau să ignori toate astea. 

Uneori se spune că a doua șansă, valorează mai mult decât prima,

Pentru că deja ești conștient de argumentele pro și contra,

Dar când a fost și a treia și a patra și tot așa, valoarea lor nu mai prea există.

Este foarte dificil să dai o șansă, dar întotdeauna trebuie să o dai cinstit,

Așa că te rog fii atent atunci când vei mai face o greșeală în viitor.

Și nu, nu e o amenințare, ci trebuie să fii conștient că o alta nu vei mai primi,

Iar intențiile tale de a vedea viața ca pe o joacă, pot provoca cele mai grave răni în mine.

Asta e tot ceea ce cer pentru mine, sunt lucruri pe care ai obligația de a le face bine.

Putem încerca din nou, dar sper că de data asta nu vei mai comite aceleași greșeli din nou.

Nu putem ști cum vom fi de acum înainte, dar depinde de noi să știm cum va fi

Și tot de noi să facem diferența între ce a fost greșit și cum să fie începând de acum. ~

~ Odine ~

~ Am fi putut fi... ~

~ Suntem priviri ce s-au întâlnit și în trecut

Atunci când ne priveam cu ochi dragi. 

Suntem cărți începute pentru a fi scrise și abandonate,

Când am fi putut fi istorie.

Suntem iubiri ce au ars ca un foc,

Dar acum suntem doar cenușă.

Suntem pământ,

Dar am fi putut fi cer.

Suntem în Iad,

Dar am fi putut fi în Rai.

Suntem suflete zdrențuite,

Dar am fi putut fi lumină.

Suntem uitați,

Dar am fi putut fi amintiri. 

Suntem o schiță în creion,

Dar am fi putut fi o operă de artă.

Suntem perioade de timp scurte,

Dar am fi putut fi pentru totdeauna.

Suntem nimic,

Dar am fi putut fi de neprețuit.

În realitate este trist pentru că: 

Suntem tu și cu mine,

Dar am fi putut fi noi. ~

~ Odine ~