Odine With Love

Odine With Love

duminică, 15 noiembrie 2015

~ Trebuie să te confrunți cu cele mai dificile bătălii, ca să te cunoști pe tine însăți ~

      ~ Sunt zile în care te simți ca într-un roller coaster, când jos în hăul prăpastiei, când pe culmea curcubeului, sau când totul pare pus la locul lui, ca o masă frumos aranjată, se întâmplă ceva și în clipa următoare totul se răstoarnă și rămâne numai mizerie și vase sparte.
      Când acest roller coaster se oprește, nici euforia, nici îndrăzneala, nici umbra, nici curajul nu te mai ajută să te arunci în cele mai dificile lupte, golul preia locul în interiorul tău și intervine sentimentul de rău. Abia atunci trebuie să te confrunți pe tine, cu tine însăți.
       Momentul în care ego-ul dispare, îți pui la îndoială propriul caracter, binele și răul devine confuz, iar tu începi să le cauți în mai multe planuri, de care doar te apuci și le lași neterminate, când promisiunile cad și te confrunți cu realitatea dură a ceea ce ai construit până în prezent și care a fost doar o așteptare a ta proprie, care a căzut de peste tot, pentru totdeauna.
       Atunci e necesar să îți impui tăcere, să nu mai vezi nimic și să nu mai ai nevoie să auzi ceva, căci răbdarea și toleranța se diminuează și fiecare zgomot (care de obicei este peste tot), te deranjează. În clipa aia orice te demască, îți dai seama că nici aerul tău nu poate face nimic și totul devine sufocant, orice discurs liber nu se mai potrivește cu gândurile tale pline de prejudecăți și care spre deosebire de alții, numai tu le poți vedea.
       În clipa aia nu te mai învinovăți de nimic, căci probabil te-ai săturat de bâlciul ieftin în care ai intrat poate din curiozitate, sau poate din distracție și ai nevoie să schimbi jocul, să te schimbi pe tine din temelii. Să îți arăți afecțiunea doar celor care îți sunt alături, oricât de mică sau mare ar fi, fără să le ceri ceva la schimb. Celorlalți, să le dai libertatea de a își urma calea care o doresc, fie și departe de tine și atât.
       Eu cred că este mai important ca la sfârșitul zilei, să te pui seara la somn, fără să te tulbure lipsa părerilor de rău și scuzele celor care trebuiau să le facă față de tine, să lași toate acele ”cum ar fi fost, dacă...” și să crezi că oricât de pierduți sunt unii oameni, la un moment dat se vor regăsi, undeva. Fiecare om dă din ceea ce are, iar dacă tu ai făcut mai mult, îl vei primi înapoi pe o altă cale, să nu aștepți să se întoarcă din partea celor ce le-ai dat, căci asta înseamnă că neputința lor e mai mare decât puterea ta de a da.
       Trebuie să te confrunți cu cele mai dificile bătălii, ca să te cunoști pe tine însăți, iar pentru a fi fericit e mult mai bine pentru tine și sufletul tău, decât să fii împovărat de neputințele altora. Să știi că orice s-a întâmplat, tu ți-ai făcut datoria făcând bine, iar vina nu are ce căuta în conștiința ta. Să fii mereu în amintirea altora ca unul care a făcut întotdeauna numai bine, decât unul care atunci când i s-a cerut binele, a plecat. ~
~ Odine ~

joi, 12 noiembrie 2015

~ O femeie nu așteaptă un prinț, ci un om ~

Nu-ți mai pierde timpul cu mine,
Eu nu sunt un corp de care ai nevoie câteodată,
Nu sunt o gură ca oricare alta pe care să o săruți.
Nu am nevoie să mă tratezi ca pe toate femeile pe care le agăți
Și nici să-mi mai spui că ele nu înseamnă nimic pe lângă mine.
Eu am nevoie de tine,
De brațele tale calde unde să adorm,
Am nevoie de omul care să-mi dea sfaturi atunci când nu știu ce să fac,
Nu cer altceva și în nici un caz ce nu ai putea da.
Dar atunci când ești cu mine vreau să fii trup și suflet,
Nu numai trup și nici suflet rătăcit aiurea.
Nu-mi da promisiuni false, pentru că mă lasă rece,
Nu-mi pasă cât câștigi și nici unde locuiești.
Dragostea nu are preț, așa că nu te întreba ce ai de câștigat,
Ceea ce vei primi este dragoste douăzeci și patru de ore pe zi, șapte zile pe săptămână,
Dragoste sută la sută,
Dragoste în întregime, infinită,
Fără dată de expirare și fără garanție. 
Nu vrei să te implici? ok
Dar vreau să clarific niște lucruri,
În clipa în care vei părăsi locul, nu mai ai cale de întoarcere.
Știu, nu îți place sinceritatea asta dură,
Dar mă simt obligată să îți spun asta,
Nu mai merg justificările prostești,
M-am obișnuit ca în absența ta să fiu mult mai sigură pe mine.
Se numește maturitate și vei învăța și tu asta, stai liniștit.
Nu ai motive să te simți nici atacat și nici pus la colț,
Pentru că nu îți pune nimeni pistolul la tâmplă,
Dar nici nu vreau să aștept în gară un tren care rătăcește stațiile.
Îmi place să fiu o femeie liberă și fericită,
Iar fericirea este o alegere, nu o închisoare.
Fericirea nu este de a avea nevoie de cineva,
Ci de o împărți alături de cineva.
O femeie nu are nevoie să trăiască în confuzie,
O femeie vrea să-și construiască valorile împreună,
Să respire același aer, să împartă emoții, problemele, traume, vise,
Vrea să trăiască iubirea mai mult decât i s-a spus că se poate,
Pentru că poate să o facă, dacă este motivată.
O femeie vrea un bărbat așa cum este cu defecte cu tot,
Dar vrea ca el să își asume iubirea,
Nu mai așteaptă prințul ăla pe cal alb,
Dar așteaptă cu nerăbdare începutul unui roman de dragoste cu un om,
Căci povestea ei de dragoste nu este cu un prinț, ci un om. ~

 ~ Odine ~

marți, 10 noiembrie 2015

~ În loc să plâng, am început să fumez ~

~ Nu mai plouă. Nici vântul nu mai bate,
Dar nici vremea nu știe ce vrea,
E în curs de hotărâre.
Am nevoie să mă calmez....
Te superi dacă mă duc să fumez o țigară?
În ultimul timp semăn cu coșul unei case care fumegă,
Care arde combustibil pentru a da căldură.
Eu dau combustibil agoniei,
Îi dau tutun, să se calmeze.
Mi-am oprit robinetul de lacrimi,
Pentru că era prea obositor,
Așa că în loc de plâns, am început să fumez.
Fumul este ca o eclipsă pentru demonii minții,
Așa amuțesc brusc și intră în stare de relaxare totală.
Doar o singură apropiere de buze, doar o țigară îmbrățișată de buze
Devine mai mult decât o dependență,
Devine un ritual care evocă ascultarea iluziilor mele
Și un consilier pentru nevroza mea.
Însă cu toate astea, fumatul este reconfortant și un auto boicot
Și astăzi nu are nimic de-a face cu tine.
Fumatul este o acțiune goală care îmi calmează nevroza.
O aromă ușoară, care lasă în gură un gust amar,
Un viciu social fără consistență,
O muzică nostalgică, un prieten grijuliu.
Fumatul este tot,
O evadare necontrolată,
Un declanșator pentru minte. 
Deci, nu mă judeca,
Dacă în loc să plâng, fumez,
E viața mea,
Pachetul este al meu,
Și nimic nu mă împiedică într-o zi să mă opresc.
Dar dă-mi voie să îți explic,
Tutunul ăsta îmi face mai bine ca tine,
Chiar dacă și tu și el îmi lăsați un gust amar,
Chiar dacă el îmi distruge plămânii,
Însă tu îmi distrugi inima.
Pot trăi respirând mai încet,
Dar nu pot trăi cu bătăi de inimă încete.
Iar acum, scuză-mă,
Mă duc să fumez o țigară, să nu încep să plâng. ~
 ~ Odine ~

luni, 9 noiembrie 2015

~ Fiecare femeie este la plural ~

~ În nici o femeie nu e doar o singură femeie, ci mai multe
Și dacă am încerca să ne rezumăm la o frază, 20 de femei într-una.
Fiecare femeie este iubirea vieții cuiva, a ei însăși,
Doar ea decide care este cea mai bună culoare de păr sau coafură,
Doar cu oglinda negociază, să lase ce e mai frumos pentru a vedea alții.
Toate femeile sunt sexy, chiar și cele pioase. 
Absolut fiecare femeie are un aspect aparte care înseamnă mult pentru bărbatul care o iubește.
Fiecare femeie are instinctul matern, chiar și cele care nu au devenit mame, 
Ea are sentimente materne cu prietenii, cu iubiții, pacienții care au nevoie de îngrijire, cu un copil, cu un animal.
Fiecare femeie cântă când iubește și sclipește
Și când suferă plânge, se consumă în intimitate, apoi iese ca o învingătoare.
Fiecare femeie este super eroină zilnic, depășește temerile și insecuritatea de a fi mai aproape de ea, 
Fiecare femeie este un întreg portocaliu, un roz, un albastru, un verde, un adevărat curcubeu.
Fiecare femeie este o poetă atunci când suferă și în fiecare femeie există o exagerare.
Fiecare femeie este la plural
Și exact de asta nu există nici o modalitate de a îi prezice reacțiile ei,
Sau de a prevedea ce urmează să facă în clipa următoare, atunci când o crezi căzută,
Pentru că în fiecare din ele, trăiesc nu una, ci mai multe femei,
Care în timp ce una caută ceva, o alta fuge.
Fiecare femeie dezvăluie atunci când vrea să fie văzută și acoperă atunci când vrea să se ascundă,
"Cameleonul, nu are nimic de dezvăluit nimănui. La fel și o femeie.” ~
~ Odine ~



sâmbătă, 7 noiembrie 2015

~ Alianța nu este un inel pe deget ~

~ Alianța este un inel, însă nu pe deget,
Este sensibilitate, este energia care ne face vulcani și briza mării. 
Alianța este înțelepciunea de a decide intensitatea atingerii,
Reciprocitatea intențiilor. 
Alianța este mirosul cafelei și sărutul de dimineață,
Alianța este inocența în a iubi oamenii
Și rezistența lor de a crede că e posibil să iubești așa.
Este dorința de a-ți cere scuze pentru ceva ce nu ai făcut
Și mâna puternică ce te ține și spune ”liniștește-te, singurătatea asta va dispare”.
Alianța e sigură că nu există balanța perfectă dintre diferențele și asemănările unui cuplu,
Este aceea în care părul tău se adaptează șamponului meu,
Plânsul de fericire din mijlocul nopții,
Atingerea ușoară a picioarelor și brațul pe spate așezat din timpul somnului.
Alianța e strigătul de teamă că supărarea nu va trece,
Chiar dacă ea trece și totul devine normal,
Continuitatea de a înota în marea iubirii și a neînțelegerilor,
Dansul în viață fără a ne păsa de ceea ce cred alții.
Alianța este dorința de a vedea lumea și nu este cumulată,
Este reînnoită în fiecare cântec pe care-l descoperim împreună,
Alianța este slăbiciunea care curge în lacrimi,
Deoarece nu are nici un motiv să se ascundă: se poartă în ochii deschiși.
Alianța este un inel, însă nu pe deget,
Este o alianță circulară, pentru că nu are nici început, nici sfârșit,
Și ceea ce unește, este sigur începutul unei iubiri eterne. ~
~ Odine ~

vineri, 6 noiembrie 2015

~ Fiecare femeie e un vulcan ~

      ~  Fiecare femeie este ca un vulcan. Singura diferență dintre noi este faptul că unele fac implozie, altele explodează. Dar în fiecare dintre noi trăiește o forță suprarealistă capabilă să depășească durerea, să supraviețuiască unei iubiri de gheață și să o topească cu propria ei căldură.
     Când va vedea pe cineva la pământ, femeia vulcan va exploda, nu pentru a distruge, ci a proteja. E capabilă să își consume tot combustibilul interior, până la a ajunge doar să fumege, însă nu se lasă până ce va construi un zid de protecție pentru cel slab. O mamă vulcan își va învăța copilul să fie exact la fel, să își expună propria părere cu orice preț, să lupte fără a da înapoi, ci să devină un învingător. Femeia care explodează, este femeia care îți va face cunoscut exact ceea ce vrea, ce îi place și ce nu, cea care nu se va feri niciodată să preia rolul bărbatului, să se pună chiar și în genunchi în fața acestuia și să îi propună căsătoria. Femeia explozivă, va fi prima în toate rândurile revoluțiilor, alături de bărbați pentru schimbare. Nimic nu o oprește, ea e leoaica ce vânează dreptatea.
       Femeia care face implozie, va exploda în interiorul ei, dar va crea. Va scoate artă din orice exprimare a inimii ei prea pline. Va fi delicată, romantică, se va refugia în trăirile interioare, se va lupta cu toți demonii din minte, dar prin porii ei va emana o frumusețe aparte, exact ca un trandafir care te atrage prin culoare și miros și care nu te rănește, cât timp îl lași să-și exprime frumusețea în felul său. Dacă vei încerca să îi faci rău, se va apăra cu toate resursele pe care le are în dotare. Ele sunt cele care fac revoluție prin creație, vor fi cele care conduc la luptă bărbații prin sprijinul care îl acordă sufletește. În iubire va lăsa bărbatul să se simtă bărbat, care va ști că are alături o femeie puternică numai prin felul său de a nu ceda.
     Asta este o forța pe care toate o avem, capabile de a revoluționa tot. Fără bannere sau steaguri, fără a ne duce în stradă, sau arăta în sânii goi mesaje să fim văzute. Femeia când vede o altă femeie vulcan, nu se simte amenințată. Când una explodează, ea aplaudă. Când alta face implozie nu o judecă, dar nici nu se simte vinovată și nici nu invidiază, deoarece vulcanii nu se distrug unii pe alții, dar împreună pot distruge cei mai mari dușmani, așa că rivalitatea ar fi inutilă. ~
~ Odine ~

joi, 5 noiembrie 2015

~ Sper să nu existe măcar o secundă, în care să devii personajul secundar din poveste ~

~ Nu poți zâmbi așa, este interzis!
Nu poți să te uiți la mine și să crezi că în poezia mea ești un erou,
Când în realitate ești un eșec total. 
Nu poți veni să îmi schimbi cursul lucrurilor,
Pentru ca la sfârșitul zilei, să-ți reiei vechile obiceiuri.
Nu poți să mă îmbrățișezi și să spui că va fi bine,
Când pe mine mă sperie ce va urma să faci mâine.
Nu poți intra pe ușa din față în viața mea
Și când pleci, să sari pe fereastră.
Nu-mi poți invada viața pentru ca mai apoi,
Să mă lași să obosesc de atâta așteptare.
Nu-mi poți șopti la urechi cuvinte de dragoste
Și apoi să te sperii chiar tu, de ceea ce mi-ai zis.
Nu poți adormi așa pe coapsele mele, este interzis! 
S-ar amesteca cu trecutul și mi-aș da seama ce decizii stupide am luat,
Că lucrurile puteau fi diferite dacă aș fi acționat altfel.
Știi că nu ne mai putem întoarce înapoi în trecut,
Pentru că butonul de înapoi nu a existat niciodată.
E surprinzător cum lucrurile se întorc în mod constant,
Că atunci când am crezut că totul se încheie,
Apari spășit spunându-mi că știam de la început totul.
Este interzis să te tot învârtești gol de prejudecăți în mintea mea!
Îți interzic să-ți mai dai jos toate măștile pe care le pui în fața altora,
Să îmi arăți mie partea ta vulnerabilă.
Îți interzic să-mi mai zici ”te iubesc”,
Să oftezi când îți spun că nu vreau să mai aud nimic.
Vreau doar să trezesc sentimentele alea adormite în tine,
Să-ți fiu respirație în nopțile în care te îneci în melancolie,
Să fie altfel nu ca în trecut, pentru că ăla doare.
Îmi doresc să te lepezi de pielea trecutului și de omul nepăsător,
Fără a îți schimba pasiunea de a trăi viața cu intensitate,
Dar sper... să nu existe vreodată, măcar o secundă,
Să nu devii personajul secundar din povestea vieții mele! ~
~ Odine ~