~ Fiecare rând are un pic din tine ~

~ Aș putea scrie despre prima oară când te-am văzut,

Ziua în care ne-am întâlnit sau primul sărut,

Poate toate lucrurile care m-au făcut să mă îndrăgostesc de tine.

Am simțit ca și cum te-am redescoperit după un drum lung,

Că sunetul vocii tale a făcut face înconjor inimii mele

Iar îmbrățișarea ei mi-a calmat sufletul.

Că atunci când ne-am despărțit prima oară

Eram speriată și îmi era teamă că nu te voi mai vedea vreodată.

Aceiași frică încă mă ucide de fiecare dată când pleci,

Teamă care se transformă în disperare zi după zi.

Mi-aș dori doar să fie un motiv suficient încât să rămâi,

Dar nu am și nici nu te voi opri din drumul tău.

Dragostea nu funcționează atunci când e simțită numai de o parte,

Căci am învățat în viață că frânghia se rupe întotdeauna în partea mai slabă.

Din toți oamenii din lume te-am ales pe tine,

Din toate căile posibile, am ales-o pe cea mai grea,

Să simt că merg pe sârmă la înălțime fără centura de siguranță,

De parcă aș fi așteptat toată viața să mă aventurez,

Să cad și să îmi rup inima asta slabă pentru tine,

Te-aș putea suna acum să-ți spun cât îmi e de dor de tine,

Încât simt ca pieptul meu va exploda.

Aș putea striga pe toate acoperișurile caselor că te iubesc,

Dar tot nu ar alunga dorul și disperarea asta.

Aș putea spune că mi-aș dori ca filmul nostru să nu aibă final

Și poate de asta încerc să retrăiesc fiecare fior al poveștii

Scriind, iar fiecare rând are câte un pic din tine. ~

~ Odine ~

~ În inima mea ard flăcări care formează numele tău ~

~ Fluturii dau concert în pieptul meu,

Beau din același pahar cu bucuriile și necazurile mele.

Uneori dragostea este o poveste ireală, o fantasmă,

Aproape ca o crimă perfectă,

Căci mori la picioarele celuilalt, fără să sângerezi.

Nu spun nimănui că te ascund în poeme...

Că mă uit în ochii tăi și mă văd pe mine,

Că sufletul meu dă examene uneori,

Că pot muri de o mie de ori

Și mă nasc de alte mii de ori,

Dar nu mă pot opri să te iubesc.

Chiar dacă tu nu mă vei mai iubi,

Dă-mi suficient cât să te iubesc pentru totdeauna,

Fără a cere nimic în schimb.

Ești temnicerul propriei mele nebunii,

Apari să învelești Luna într-o pătură de stele

Și pe fiecare dintre ele, lași amprenta mângâierilor tale.

Dacă inima mea nu ar avea memorie,

Ar uita fiecare șoaptă și suspin,

Căci cu fiecare bătaie a inimii,

Îmi învie lumina din ochi și o face să te vadă numai pe tine.

Ești ca un poem, la care adaug un vers în fiecare zi,

O tulburare ancorată subtil în mintea mea,

Starea de veghe care îmi înghite visele

Și care din când în când, își caută jumătatea.

Vreau să mă acoperi cu cerul și să mă dezbraci de piele

Căci restul e doar o dragoste efemeră,

Vreau să fiu liberă ca vântul

Dar în inima mea să ardă flăcări care formează numele tău. ~

~ Odine ~

~ Nu mă lăsa fără să te iubesc ~

~ Ești cerul meu,

Ochii tăi îmi sunt Iad,

Dacă vrei, dacă mă iubești

Nu există nici un trecut,

Care să condamne sufletele noastre,

Să trăiască în umbră,

Alături de secretul ce ne leagă.

Dă-mi permisiunea de a te iubi pentru eternitate,

Chiar dacă voi fi un colț pe strada ta,

Căci sunt o barcă în derivă în marea ochilor tăi.

Lasă soarta să mă ducă alături de tine,

Oriunde te vei duce,

Leagă-mă cu un fir

Ca pe un zmeu de sufletul tău,

Dă-mi un pic de tot și un pic de nimic,

O virgulă din propozițiile tale

Și lasă-mă să umplu foile albe cu numele tău.

Tu muză, eu sclavă,

Tu, norul meu de pe cer,

Pluta mea de pe mare,

Umbra mea de pe pământ,

Cea de dincolo de lumina mea.

Sufletul meu în mâinile tale,

Atunci când mă săruți,

Frica și norocul meu,

Singurul adevăr,

Iubește-mă cât poți,

Dar nu mă lăsa fără să te iubesc. ~

~ Odine ~

~ Am păcătuit, mărturisesc ~

~ Aș fi vrut ca norocul meu să fi fost altul,

Gura ta să fi fost asediată de săruturile mele,

La zero distanță de trupul tău

Și să ardem în Iadul nostru fără haine.

Pe pieptul meu mi-as fi dorit să scrie

Versuri născute din dorința ta,

Să stai cu gâtul deasupra respirației mele,

Iar vocea să-ți fi fost sugrumată de dorința mea.

Mi-aș fi dorit ca aroganța, cruda realitate și destinul

Să nu te sperie să fugi în noapte,

Să te lase alături de mine,

Să visezi că te iubesc, dincolo de norocul meu.

Visele mele sunt ca bastonul pentru nevăzători,

Singurul pod între realitate și dorințele mele.

Nu-mi mai este teamă de demoni,

Am mers alături de ei prea mult timp să mă mai sperii,

Ți-am dăruit versuri nemeritate,

Am fost trofeu de suflete rupte în galeria ta,

Iar corpul meu a fost un capriciu pentru tine.

Răstignește-mă în brațele tale,

Leagă-mă fără voia mea pe altarul iubirii,

Căci sunt prada oarbă ale degetelor tale,

Ale femeilor trecute pe lista ta.

Tu, șarpe care mă otrăvești nemilos,

Nu am nici un regret, sunt condamnată,

Pentru că te-am iubit, crezând că mă iubești.

Am păcătuit mărturisesc,

Că am băut elixirul interzis de pe buzele tale,

Însă în cerul corpului tău,

Mâinile mele au fost păsări,

Care își doreau să-și facă cuib în brațele tale.

Am păcătuit, recunosc asta

Nu mă absolv de nici o vină,

Că tu ai fost un fel de ”EVA”

Care m-a făcut să mușc din mărul Edenului. ~

~ Odine ~

~ Proprietar ~

~ Pielea, sufletul, inima ... cu sânge și cu vene, 

Cu mâinile, picioarele mele și cu fiecare pas,

Cu ochii mei și respirația mea, 

Cu vocea mea, versurile și poezia mea ...

Cu toate astea, eu ... te iubesc. 

Te iubesc, pentru mine. 

În fiecare dimineață și în fiecare seară, 

Ca briza care mângâie dimineața, 

Ca zâmbetul unui copil, 

Ploaia ... și mirosul ce îl lasă în urma sa, 

Ca muzica ce ajunge la suflet. 

Și cu toată ființa mea voi picta o lună

În nopțile înnorate pentru a lumina întunericul,

Voi merge alături de tine și-ți voi da mâna mea,

Chiar mai mult, sufletul meu.

Inima mea bate în ritmul bătăilor inimii tale,

Indiferent dacă ești departe sau aproape,

La un pas de mine sau la o mie de kilometri distanță,

Nici măcar marea nesfârșită nu mă poate separa de tine,

Ești proprietarul existenței mele,

Te văd ... te simt ... te am...

Până dincolo de moarte,

Dincolo de ea ne vom întâlni în cer,

Și vom fi cele mai strălucitoare stele, pentru totdeauna. ~

~ Odine ~

~ Ultima iertare trebuie să ți-o acorzi ție însăți ~

~ Draga mea hai să-ți spun un secret: oamenii nu se schimbă, oamenii sunt ceea ce sunt!

Ai făcut ceea ce ai putut. A renunțat la tine fără ca măcar să îți dea o explicație, sau să aibă vreun motiv.

Tot ce mai are de oferit este o tăcere mormântală. În acest context cuvântul ”bărbat” cu siguranță nu i se potrivește.

Ăștia sunt ei, masculii care nu îți pot oferi prea multe, decât o pereche de coarne și un bagaj plin de regrete.

Dar știi ce e mai rău? Că de cele mai multe ori este vina ta. Vina ta că ai iubit prea mult, ai sperat prea mult și ai crezut în el. Și greșeala ta cea mai mare nu a fost că l-ai iubit pe el... ci că te-ai uitat pe tine.

Ai uitat de zâmbetul tău frumos...

Ai iertat prea mult...

Ai uitat să mai ieși în club și să dansezi...

Ai uitat de corpul tău frumos și să îl îngrijești...

Ai uitat că ești atât de inteligentă...

Ai uitat să călătorești singură și să te bucuri de locuri care îți plăceau ție...

Ai uitat să te uiți dimineața în oglindă și să te vezi pe tine, așa cum ești...

Așa că acum trezește-te! Du-te în oglindă, eliberează-ți părul...

Dă cu piciorul la cel care te-a rănit atât de mult și nu mai suferi pentru el...

Viața lui cu siguranță va rămâne la fel, din moment ce nu a avut vreodată în plan să renunțe la atitudinea de playboy și la care nu va renunța nici în următorii ani, dar tu pe a ta, schimb-o...

Amintește-ți că înaintea lui ai existat TU și că ultima iertare trebuie să ți-o acorzi ție însăți...

Iartă-te că ai uitat atât de mult de tine...

E ca și cum ai iubit un pantof, dar ți-a rănit piciorul. Anumite lucruri nu ți se mai potrivesc!

Pentru a te ierta, dă-i înapoi coarnele care ți le-a pus și iubește-te pe tine pentru că tu ești singura persoană care nu te vei trăda! ~

~ Odine ~

~ Picătură de apă ~

~ Am milioane de sentimente,

Ele sunt crucea mea,

Crucea minții mele, inima mea...

Sunt o mare imensă, iar valurile sunt sentimente

Care se ciocnesc unul cu altul

În lupta cu vânturile puternice.

Valuri care au fost și acum sunt din nou

Sunt fantome ce plutesc și-mi iau ce iubesc,

Înoată în furtuni și se leagănă în liniște.

Mă scufundă în ape adânci,

Și-mi murmură vocile lor,

Încerc să fiu puternică,

Dar mă acoperă cu totul un val transparent.

Atât de multe lucruri mă deranjează ...

Mă uit pe fereastră în fiecare noapte,

Ești plecat cu toate visele și speranțele mele,

În fiecare zi mă însoțești în marea singurătății mele,

Și dorul mușcă puțin câte puțin din sufletul meu...

Te îmbrățișez în fiecare cuvânt,

Mai multe cuvinte, mai multe îmbrățișări.

Refuz să mă trezesc fără un zâmbet,

Refuz să cred că nu pot râde...

Pe zborul meu nu mai scrie nici o destinație,

Doar motive ascunse, rădăcini tăcute...

Nici rugăciunile nu îl mai însoțesc

Și nici Zeii nu mai plâng.

Nu vreau să fiu altceva decât o picătură,

O picătură de apă simplă transparentă și caldă,

Să alunec pe pielea ta și să te înfășor nesățios ca o iederă.

O picătură care să provoace drumuri ascunse

În căutarea a ceea ce îmi aparține,

O picătură mică de apă care este dată pentru tine,

Și care se scurge și moare pentru plăcerea ta. ~
~ Odine ~