~ Mă predau ție ~

~ Mă predau ție, orbită de dragoste, de pasiune necondiționată,

Vreau să simt prezența proaspătă a buzelor tale carele sigilează pe ale mele,

Mă predau ție și te rog să ai grijă de inima mea,

Pentru că de acum este și inima ta.

Mă predau ție, căci sunt prizoniera farmecelor tale,

Captivă în mâinile tale și imobilizată de îmbrățișări,

Sclavă a buzelor tale, dar liberă...

Liberă, pentru că îmi place forma asta de sclavie,

Liberă să iubesc și să mă bucur,

Vrăjită de fluxul sângelui și bătăile inimii tale,

Încurcată în bunul simț și dorință,

Dar legată de seducția tentantă a nebuniei mele.

Mă predau ție încarcerată între brațele tale,

Torturată de pasiune și sclavă a corpului tău,

Te implor să-mi hrănești lăcomia de tine.

Mă predau ție și glasului tău care îmi gâdilă neuronii

Și fiecare milimetru al creierului meu,

Mă predau să-mi faci pielea o pânză pe care să-ți etalezi pictura,

Opera de artă, pe care o atingi cu atâta tandrețe și iubire.

Mă predau ție, pe altarul tău ca o ofrandă,

Onorată de bucuria buzelor tale

Să mă dezlegi de lume și să mă legi de pasiunea pentru tine,

Mă predau și te las să mă invadezi,

Dar să mă lași liberă în nebunia sentimentelor.

Mă predau ție și iubirii tale care îmi taie inima în două

Și o expune în fața ta așa cum este, o inimă care zbate și bate pentru tine,

O inimă a unei femei care a devenit un mic Iad pentru tine,

Pentru că ard în ea, toate flăcările și pasiunile pentru dragostea ta. ~

~ Odine ~

~ Binecuvântată nebunie ~

~ Între mâna ta și mâna mea e un tăciune de dragoste,

Cel care hrănește focul unei uniuni prin care sângele în vene e un torent

Și care pulsează în piept viața prin mângâieri.

Cenușa din pieptul meu a devenit un foc de tabără,

Pielea nu-mi este decât o manta care acoperă oasele goale,

Speranța a crescut și a devenit o pasăre de zbor.

Vocea ta este ca o șoaptă pe care vântul se apleacă să o rostească

Și nu a fost deajuns decât să mă legeni o singură dată în brațe,

Iar pieptul se deschide în două și radiază lumina

Cu care desenez conturul corpului tău cu razele ei.

Dorul de tine e un război între două fiare sălbatice,

Cel care mă jefuiește de somn și mă umple de gânduri.

Ce nebunie binecuvântată ești pentru sănătatea mea mintală,

Când mă faci să sar zidurile care mă îngrădesc,

Binecuvântată nebunie ești când îmi dai putere să zbor acolo unde aripile vor să zboare,

Când mintea preia conducerea în fața inimii dar o face în avantajul ei,

Când și cele mai înfricoșătoare frici se topesc în fața libertății sufletului.

Binecuvântată nebunie îmi ești când pielea mea sclipește în milioane de stele,

Atunci când îți simte atingerea,

Când mă înfiori și mă fierbi cu fiecare vis.

Binecuvântată nebunie suntem noi,

EU și TU, nebunie dublă, două nebunii,

Nebunie la pătrat, nebunie de dragoste,

Pentru că dragostea este dragoste numai când e nebună...

Și mă întreb ce e nebunia? Nebunia suntem noi DOI. ~

~ Odine ~

~ Noi nu stăm în tăcere, noi inventăm noi modalități de a ne iubi ~

~ Nu știu cât timp am stat îmbrățișați în tăcere,

Dar a fost atât de intens încât am putut auzi fiecare bătaie a inimii noastre,

Am auzit și îngerii urlând și demonii tresărind de iubire

Și în mijlocul acelui calm infinit, au trecut prin fața ochilor mei versuri,

Poeme scrise între jocuri de cuvinte care te fac să pari perfect, aproape ireal,

Iar eu o imperfectă îndrăgostită de perfectul simplu care ești.

Tu știi să aprinzi scântei în ochii mei, să ard fără foc, dar să dau în clocot,

Ai un aer ciudat cu ochii fixați pe fața mea, liniștit, netulburat,

Când în mine se naște o foame hămesită, ce începe din stomac,

Trece prin tot corpul și se termină în minte,

O foame care cheamă focul din mine.

Îmi ești interzis, dar gura ta desacralizează porțile Iadului,

Eliberează melodii sensibile ce dansează oarbe în jurul meu,

Iar eu rămân fără timp, în timp ce tu începi să îmi devii etern.

Urme ale buzelor tale lasă un gust neterminat,

Urme ale ochilor tăi se pierd pe fața mea,

Urme ale șoaptelor tale care s-au înecat într-un ecou îmi rezonează în piept,

Urme lăsate de parfumul tău se emană prin toți porii pielii mele, pătrunzând în sentimente,

Unde va rămâne impregnat pentru totdeauna

Și mă întreb oare cum aș vedea lumea, dacă aș purta în orbite ochii tăi?

Nu știu cum se măsoară iubirea, dar știu că am ajuns să te iubesc fără măsură

Știu că am mai fost ”doi”, dar nu știu când

Și că acum doar continuăm ceea ce trebuia să fim,

Că te uitasem, dar mi-am adus aminte.

Noi nu stăm în tăcere, noi inventăm noi modalități de a ne iubi,

Din liniște și haos să se nască un timp ce nu are început sau sfârșit. ~

~ Odine ~

~ Sunt reprezentarea lui Dante în Infernul său ~

~ ... Uită - te la mine ... 

Sunt fragilă în bătaia focului care se reflectă prin ochii tăi,

Un singur sărut al tău e o arsură, ce-mi ridică sângele în vene

Și nu simt teamă și-mi ofer buzele, să-mi dai mângâieri de jăratec,

Iar focul tău să-mi perie buzele într-o tăcere liniștită.

... Uită - te la mine ... 

Înainte ca noaptea să mă prindă-n umbra ei,

Pârjolind centimetrii de piele cu sete,

Dar voi sta între cărbunii ce formează brațele tale

Și o să beau... o să beau ca și cum mâine nu ar mai exista,

Cu o sete insațiabilă a sufletului meu ce suspină înăbușit în pieptul meu.

... Privește-mă...

Sunt o bucată de lut în mâinile tale ce așteaptă amorțit atingerea degetelor tale,

Sunt tăcerea ta .. iar dacă auzi vreun sunet, este ecoul vocii ce șoptește iubire

Sunt gustul buzelor tale... fără de care ale mele nu ar fi decât suflare moale de viață.

... Privește-mă...

Cum inimii mele, printre jăratec, îi cresc aripi,

Un Phoenix ce se naște din cenușă, dorință și iubire,

Flăcări de foc ce cresc în mine și se hrănesc cu îmbrățișarea ta,

Îmi pierd mințile, iar tu tot ceea ce faci este să mă aprobi,

Trăind intens pentru tine, vâlvătaie de foc,

Iar eu... eu sunt reprezentarea lui Dante în Infernul său. ~

~ Odine ~

~ Iubește-mă până voi ajunge să-mi uit numele ~

~ Astăzi iubește-mă cu blândețe, cu acea sensibilitate așa cum numai tu știi,

Iubește-mă, intoxică-mi simțurile și lasă-mă să mă pierd în adâncul dorinței tale,

Sărută- mă, pecetluiește-mi buzele într-un sărut etern,

Iubește-mă până nu voi mai fi capabilă să gândesc, să mă mai uit înapoi.

Sechestrează-mă și ia-mi viața în mâinile tale,

În timp ce corpurile noastre sunt împreună în noaptea de dragoste

Și brațele tale mă leagă de atingerile tale,

Iubește-mă până în adâncul sufletului și lasă-mă să mă bucur de fiecare înghițitură de iubire,

Iubește-mă și nu mă face să vreau să trăiesc fără tine, fără căldura ta.

Iubește-mă, până la fiecare particulă din mine care ți-o cere.

Devorează fiecare parte din mine și atinge-mi pielea cu urmele tatuate de tine,

Sărută-mă cu dragoste, cu blândețe, cu pasiune dar fără grabă,

Căci buzele tale și ale mele se completează perfect,

Iubește-mă în fiecare noapte până la ivirea zorilor

Și te voi iubi cu trupul și cu sufletul fără regrete sau temeri,

Cu o iubire care nu va cunoaște sfârșitul, nici moartea

Deoarece ea vine din suflet, iar sufletul trăiește o eternitate.

Iubește-mă fără remușcări, umple-mi inima cu pasiune și aprinde-mi sufletul,

Trezește-mi instinctele femeii din mine, fă-mi corpul să vibreze la căldura pielii tale,

Lasă-ți melodia corpului să se unească cu a mea și vom cânta cele mai bune melodii,

Arde-mă cu focul din tine și iubește-mă până voi ajunge să-mi uit numele,

Fă-mă să fiu a ta, iar atunci când o să mă întrebi cine este omul meu, regele meu, stăpânul meu,

Să oftez și să îți spun ”Tu ești regele meu, omul meu, proprietarul meu”!! ~

~ Odine ~

~ Închid ochii și te văd cufundat pe retina mea ~

~ Leagă-mă și dezleagă-mă în noduri mici,

Încercând să unești punctul exact al fiecărei atingeri,

Balansează-mă în brațele tale și suspendă-mă de sufletul tău

Legându-mi corpul de tine până mă doare.

Acel corp care creează dependență

Gustul care mă pătrunde,

Vocea care mă hipnotizează,

Mâinile tale care fac minuni,

Acea prezență care vrea mai mult,

Existența ta care este universul ce crează paralizie mentală,

Un vis care se repetă, dar o dorință care nu încetează niciodată,

Acea atingere care aduce la tăcere o viață

Acea atingere care tulbură o viață,

Un paradis care se simte ca o respirație caldă.

Leagă-mă căci oricum sunt cu sufletul în lanțuri

Și de nebunia care îmi colorează ochii și viața.

Te proclam regele acțiunilor mele,

Cel care își impune suveranitatea,

Închisoarea fără gratii în care vreau să trăiesc,

Cedând ființa mea pentru dorința ta.

Iar de voi ofensa dragostea zeilor,

Mă voi uita drept în ochii sentințe

Și voi accepta pedeapsa pentru păcatul indecent,

Plătind până la ultima suflare când voi striga numele tău,

Crucificându-mi sufletul în cuie, dorindu-te.

Acum lasă-mă să naufragiez pe buzele tale

Să-mi potolesc foamea și setea de tine,

Hidratează-mi pielea cu căldura pasiunii tale

Și fă-mă a ta, devorează fiecare parte din mine,

Să facem și cerul gelos văzând cum strălucim,

Căci a fi cu tine e ca într-un vis în care pierd noțiunea de timp,

Dorm cu ochii deschiși să te văd când mă trezesc

Deschid ochii să continui să visez cu tine

Închid ochii și te văd cufundat pe retina mea. ~

~ Odine ~

~ Mă influențează planetele ~

~ Sunt zile când mă simt ca Mercur,

Ca Apollo stea a dimineții și Hermes stea a serii

Atât de mică și de aproape de Soare,

Dar cu o nevoie imensă de căldură sufletească.

Sunt zile când mă simt ca Marte,

Puternică, energică, războinică și plină de acțiune,

Zile în care sentimentele crează eroziuni interioare,

Provocând furtuni și iubiri înflăcărate.

Sunt zile în care mă simt ca planeta Saturn,

Plină de răbdare, responsabilă, pusă la încercare dar care reușește,

Cea care poartă un inel ca simbol al angajamentului

Dar provocând în jurul meu un mare mister.

Sunt zile când în care mă trezesc ca Venus,

Strălucitoare, dar în care mă rotesc invers celor din jurul meu,

Zeiță a frumuseții și cea veșnic îndrăgostită, 

Născută din spuma valurilor, mă las purtată de pasiune.

Sunt zile când mă simt ca Uranus,

Liberă, originală, plină de surprize,

Cea care răstoarnă normalul lucrurilor,

Cu dorința de a mă reinventa, dar atât de rece ca gheața.

Sunt zile când gândesc ca planeta Neptun,

În căutarea idealului, îmi creez iluzii și primesc decepții,

Le simt ca niște vânturi puternice ce provoacă furtuni sufletești,

Lăsând în spate trecutul și așternând liniștea.

Dar sunt zile când am același magnetism ca al Pământului,

Iar în mine locuiesc milioane de emoții,

Trăiesc, respir, iubesc și am milă de orice ființă vie,

Mă bucur alergând prin ploaie și râd în razele calde ale Soarelui. ~

~ Odine ~