~ Venele mele sunt râuri de lavă! ~

 ~ Tu ești cel care pune culoare în viața mea.

Acel mister pe care nu-l termin de descifrat....

Tu ești cel care mă trezește din visul meu, să visez în continuare cu tine.

Cu tine am învățat să iubesc într-un mod diferit,

Nu doar să-mi fie corpul atins cu tine, 

Ci să-mi străpungi sufletul cu mângâierile tale.

Ard cu focul cuvintelor tale, 

Tremur când simt pasiunea sărutărilor tale,

Te-am iubit înainte ca roua să cadă ca lacrimile la pământ,

Te-am adorat înainte să te cunosc,

Fără să te caut te-am găsit, acum știu că ești dorința mea, bucata lipsă din mine! 

În pieptul meu este un foc imens de dragoste,

Venele mele sunt râuri de lavă

Care trec prin corpul meu în căutare de alinare,

Vreau să mă scufund în brațele tale 

Vreau să fiu lutul pe care tu îl mulezi

Vreau să mă lași să fiu focul tău ...

Vreau doar sa te iubesc!

Ești atât de multă lumină, iubire și dorință, încât chiar și poemul visează, bate și tresare!

Eu voi exista și exist cât vrei tu,

Cu toate acestea compensez respirându-te și făcându-mă pasăre,

Cu aripi. aripa ta și a mea. Două aripi.

Ești al meu, dar tu nu ești proprietatea mea,

Noi nu suntem ai nimănui,

Cu toate acestea, nu ezit... Sunt a ta!~

~ Odine ~

 

~ Inima care te cheamă! ~

~ Mă gândesc mult la tine,

Atât de mult încât imaginea ta, a rămas tatuată pe pupilele mele,

Pe sufletul meu și pe pielea mea ...

Mă gândesc la poeziile care au rămas neterminate;

La cuvintele și sărutările pe care le lăsăm în suspans ...

Mă gândesc la momentele împreună,

La zâmbetele tale care-mi risipesc toate îndoielile ...

Mă gândesc la acele mii de moduri în care să-ți spun că te iubesc fără cuvinte,

Mă gândesc la trăsăturile tale, sau vocea ta înăbușită și serioasă,

Mă gândesc la tine ziua, la mijlocul după-amiezii și la amurg;

În timp ce sorb o cafea și mă uit la trecerea timpului ...

Mă tot gândesc la tine, la tine și la mine, la noi; la cât de mult te iubesc și cât te voi iubi!

Îmi place sa fiu cu tine, aici, acolo, azi sau mâine,

Oriunde, nu-mi pasă,

În cel mai simplu sens al vieții ...

Să mă conectez cu tine, cu sufletul tău,

Să stăm amândoi în tăcere, să ne transformăm în poezie!

Îmi place sa fiu cu tine, în brațele tale, în viața ta!

Cu tine este locul în care vreau să fiu ...

Și nu aș vrea niciodată să plec!

Cu tine, nu știu ce se întâmplă ...

Te văd și sufletul meu tremură...

Te văd și mă desființez...

Te văd și mă transform...

Te văd și nu știu ...

Mi-e teamă să nu te uit sau să te iubesc mai mult!

Am lăsat ușa inimii deschisă pentru tine,

Așteptând mereu sosirea ta, un vânt care îmi zguduie și seduce ființa ...

Pentru tine am dragoste, visuri, o viață;

De asemenea, o inimă care te cheamă și pași care te caută;

Vreau să te iubesc încet...încetul cu încetul...pentru totdeauna! ~

~ Odine ~ 

~ EL...!! ~

                                    ~ EL,

Îmi spune ”te iubesc” cu privirea,

Cu acea magie ce trăiește în acei ochi care îmi ating inima,

Aceiași ochi care mă omoară, dar cei care mă reînvie.

Cei care știu să mă miște înăuntru și să provoace în mine, în același timp,

Pace, eternitate și cutremur .

EL,

Îmi atinge sufletul fără mâini,

Cu melodia vocii sale senine și magnetismul zâmbetului său,

Cu emoție și pasiunea care o emană prin fiecare por al pielii sale ...

Îmi spune atât de multe fără cuvinte ...

Ce sentiment incredibil,

Să găsesc în acele tăceri,

Spațiile care sunt cântece-O bucată de Rai,

Care mă supără și dar în același timp, îmi umple întreaga viață ,

EL.

Totul meu!!! ~

~ Odine ~

~ Nu știu cine dintre noi doi este mai nebun ... dar ne avem unul pe celălalt! ~

~ Mintea mea este prizoniera ta,

Mi-ai legat încheieturile sufletului și mi-ai înlănțuit inima,

Care curge alterată, plină de iubire.

Nu mai am scăpare!

Sunt prada dorințelor tale, capriciul instinctului tău, labirintul pasiunilor tale,

Și mă predau la auzul vocii tale, căci cuvântul tău trece ca o săgeată prin mine. 

Ca niște fire fine înnodate la ceafă, se ridică focul ăsta care mă sufocă,

Sunt prizoniera ta, a nebuniei tale

Sunt un corp latent ...

O figură modelabilă ...

Un foc arzând ...

O flacără pulsantă ...

O atingere debordantă ...

Pentru mâinile tale ...

Pentru ochii tăi ...

Pentru gura ta ...

Sunt a ta!

Nu există spațiu sau aer între noi..

Suntem naufragiați în propriile nebunii,

Și nu știu cine dintre noi doi este mai nebun ... dar ne avem unul pe celălalt,

Pentru că ne înecăm unul în altul, de parcă am fi la un pas de moarte ...  

Și o facem încet ...săpând tuneluri în mintea noastră pentru a face față iadului.

Ești vocea care nu va muri niciodată,

Miere și fiere,

Cel care are plăcerea de a fi și de a exista, chiar și atunci când totul pare pierdut,

Cel care mă leagă de eteric,

Te iubesc ... te idolatrizez ... atât de mult…,

Încât uit că mâinile mele goale mângâie viața, pe care, ca o dulce ofrandă, ți-o dăruiesc!

Și de aceea te iubesc până la moarte ...

Și-ți dau până la ultima mea suflare, carnea mea, tremurătoare și înflăcărată,

Care vrea să-ți simtă mângâierea, care mă zguduie până la os...

Iar corpurile noastre se predau ancorate pe malul care ne spune că suntem în viață,

Când simțim cum curgem; cum murim ... când murim ... unul în celălalt! ~

~ Odine ~

~ Să dăm vocea pe minim și s-ascultăm doar vocea inimii! ~

~ Am învățat să visăm că ne iubim,

Am învățat să visăm și că lumea este a noastră.

Am învățat să fim liberi și să ne sprijinim reciproc.

Ne-am uitat în vise, în fiecare mic colț al vieții tale ... al vieții mele...

Uneori suntem naufragiați printre propriile gânduri

Că uităm că mâinile noastre sunt, dezbrăcate, ele mângâie viața pe care, ca o ofrandă dulce, o dăm ...

Și de aceea o să te iubesc până când am să mor ...

De aceea îți voi da până la ultima mea respirație; carnea mea, tremurătoare și arzătoare,

Care dorește să te simtă (pe tine) până când se diluează (cu mine),

Devenind spirit și piele !

Noi, încercăm doar să călătorim pe marea asta a vieții,

Să scriem povești pe nisip

Și visăm, așa cum visează copiii,

Atâtea lucruri, cum doar noi doi ... știm!

Desfă-ți aripile și ridică-mi picioarele de pe sol,

Vreau să zbor lângă tine,

Vreau să dorm lângă tine, până la sfârșitul timpului,

Să visăm amândoi sus, printre norii albi printre ceruri,

Unde ochii noștri nu văd războiul ăsta nevăzut al unei lumi nebune,

Hai acolo unde pielea este cea care are ultimul cuvânt,

Hai să dăm vocea pe minim și s-ascultăm doar vocea inimii! ~

~ Odine ~

~ Misiune îndeplinită! ~

~ Nu mă interesează ce faci pentru a îți câștiga existența,

Vreau să știu pentru ce suferi

Și că ai îndrăznit să visezi să îți întâlnești jumătatea inimii atât de râvnită!

Nu ma interesează ce vârstă ai, sau cât de bătrân ești,

Vreau să știu dacă ai risca să te arunci ca un nebun pentru iubire,

Pentru visul tău, în aventura asta care te face să te simți în viață!

Vreau să știu dacă ai putea să te așezi lângă durere, a mea sau a ta,

Fără a simți nevoia de a te ascunde, sau a o ascunde!

Vreau să știu dacă ai putea să fii veselie, a mea sau a ta,

Să fii grijuliu, atent, dar în limitele ființei umane!

Vreau să știu dacă ai dansa cu părțile sălbatice din tine,

Să lași extazul să te umple din vârful capului, până la degetele de la picioare!

Vreau să știu dacă ai putea trăi cu eșecul meu sau al tău

Pe marginea prăpastiei, în strigătul lunii pline argintii!

Nu mă interesează, pe cine ai cunoscut sau ce ai făcut până în momentul ăsta,

Vreau doar să știu dacă ai sta în mijlocul focului alături de mine, fără să dai înapoi...

 Nu mă interesează ce, unde, cum, sau alături de cine ai învățat în viață,

Vreau doar să fiu ceea ce te susține în interior, atunci când toate celelalte se prăbușesc în afara ta...

Vreau doar să știu dacă poți fi singur tu cu tine și dacă îți face plăcere compania ta în momente de singurătate!

Nu mă interesează nimic din trecut, mă interesează prezentul meu și al tău,

Mă interesează să ne simțim unul altuia bătăile și durerile inimii, unul în inima celuilalt,

Mă interesează că ai avut curajul să îți întâlnești jumătatea geamănă,

Și că împreună avem de îndeplinit o misiune aici, pe pământ și acea misiune e dragostea! ~

~ Odine! ~

~ Elixir divin ~

~ Cu tine mă simt ca o pasăre cu aripile întinse, liberă ca vântul, plimbându-se prin realitatea vieții,

Alerg, dansez, iar cerul mă privește, Soarele îmi zâmbește și aerul mă mângâie!

Suntem lut și apă, iar când mâinile tale îmi sculptează silueta îmi frământă sufletul, existența,

Scoate din mine un amalgam de lumină și umbră și mă transformă într-o flacără vie,

O flacără de aur care izbucnește dintr-un trup arzător, precum o cascadă.

Mâinile tale fac artă, transformă mângâierea în cântec,

Iar cu atingerea lor, pun muzică în pieptul meu

Și corpul meu devine cel mai bun instrument, ce scoate sunete divine!

Când îmi săruți pielea, scrii versuri, îmi zgudui aerul care îl respir,

Pui foc între bătăile inimii mele... ca o otravă ce se răspândește peste tot în trupul meu!

Mă duci în acel loc infinit care mă face să mă cutremur și-mi deții fiecare centimetru de piele,

Pătrunzi prin fiecare por, inundându-mi ființa, care bate, trăiește și respiră doar pentru tine,

Esența a ceea ce sunt, simt, simplu, extraordinar, ca femeie!

Amândoi ne condamnăm să supraviețuim împreună și fără teamă,

Pentru a ne crea propriul univers, tu ca și cuvânt, eu ca și cârmă,

Călătorind mână în mână, dintr-o constelație într-alta ca ființă și formă,

De nedespărțit, ca notă și cântec, parteneri de crimă,

Simțind gustul vieții, ca un elixir divin! ~

~ Odine ~