~ Daca ar fi sa descriu dragostea mi-ar lua zece vieti sa pot elibera toate cuvintele si tot nu as reusi sa termin. Daca ar fi sa o aseman cu ceva, nu stiu dar cred ca cel mai bine ar semana cu o matase fina. Larva ce se hraneste si apoi se transforma in cocon, arata delicatetea si fragilitatea iubirii, apoi eliberarea fluturelui ce a stat acolo si a asteptat zborul mult dorit,e apogeul la care tindem cu totii sa ajungem, sus, cat mai sus, spre desavarsirea suprema
Nu mai vreau sa scriu cuvinte mari, tu stii ce simt si cum simt, restul nu mai trebuie sa le spun. Le auzi mereu, in fiecare zi, le stii asa cum si eu le stiu la fel de bine pe ale tale. Ai schimbat totul pe o sina de tren si de acolo s-a schimbat si viata mea. As vrea ca macar un sfert din ceea ce simt si traiesc sa simta si altii si la randul lor sa le traiasca.
Sunt aici si tu o stii prea bine si oricate furturni vor trece, nimic nu poate clinti copacul ala pe care amandoi l-am sadit si se cheama ‘’Iubire’’. Intr-o zi va creste mare si va face flori si fructe si va arata mai frumos decat toti copacii saditi.
Asa cum tu te hranesti cu mine, la fel si eu ma hranesc cu bratele tale si cu fiecare zambet al tau. Zambeste si maine
Iti aduci aminte micuta Stefania cum spunea in interviu despre iubire, ca stiu ca te iubeste, ‘’sigul sigul’’, asa o stii prea bine. Ziua ta sunt eu si noaptea mea esti tu, caci asa cum am promis noaptea locuiesti cu mine. Fur luna de pe cer si fac veioza din chipul ei, iar din stele mi-asez curcubeu argintiu pe tavan. Adun norii si ii pun la geam, perdele din zahar. Ma invelesc in fiecare seara cu gandurile tale. Timpul meu nu are ore, secundele soptesc amintiri cu tine, timpul imi desira cuvintele in silabe fragile ce pastreaza clipe ascunse, timpul meu tine incuiate amintirile, iar eu ‘’te iubesc o eternitate si o zi mai mult’’. ~
~ Odine ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu