Mi-am contruit un templu din sentimente, iar deasupra lui stau stelele agatate cu sfoara aurita, plutind pe cerul senin de parca ar fi pline de heliu. Din cand in cand imi mai cobor cate una si mi-o prind in par. Asa imi lumineaza drumul pe care pasesc zambind. M-am dezbracat de praful vechi, dar am inca aripile cu mine, le port in spate si ma uit la ele si surad. Sunt inca acolo si sunt ale mele.
Pana si dimineata imi zambeste cald si imi trimite un semn de fericire. Ce soare frumos. Ploua cu fluturi colorati de iubire, iar deasupra sufletului meu e un curcubeu imens care ma duce in lumea celor care iubesc. Nu o sa imi iau cu mine decat aripile in spate, razele de soare in buzunar si un buchet mare de stele si vise.
Visez la ziua in care vom zbura imbratisati ca la o primavara inverzita si imi rascolesc ingerii in ploi torentiale lasandu-i sa-mi dezlege un pumn de fluturi...etern, la inifinit, catre iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu