~ Singurul argument ~

~ O să-mi controlez teama asta de a te pierde,

Prin a mă ghemui în umbra rugăciunilor mele,

O să pășesc în camera mititică a credinței

Și voi cere ca orice ar fi, să fii fericit chiar și departe de mine.

E clar că am eșuat în iubirea asta,

Deși o trăiesc prin toți porii și crește ca o liană în mine,

Se agață tot mai puternic de inima mea

Și se încolăcește ca un șarpe constrictor până la sufocare.

Mă uit cu toată duioșia spre tine

Și mă străduiesc să fii tu Raiul meu, puternic, liber.

Uneori simt absența ta ca o palmă care îmi comprimă pieptul,

Adică acel sentiment de abandon,

Care pare imposibil de trecut de cele mai multe ori.

Se spune că timpul schimbă totul,

Doar că tot simt că dacă a aș înceta să te iubesc aș muri.

Și iată-mă cum încerc să-mi demontez sufletul,

Să arunc ceea ce nu vrei de la mine și ceea ce mă dărâmă.

Decapitată de indiferența iubirii ăsteia,

Încerc să uit, dar nu pot scăpa de dragoste,

Nu pot șterge râurile de scrisori pentru tine,

Deși nu vreau, nu mă pot opri din a le scrie,

Pentru că am nevoie să fac ceva, să evit să mor de durere.

Vreau nebunia asta de iubire chiar dacă mă usucă

Și deși mă învârtesc într-un cerc vicios,

Vreau să iubesc fără măsură 24 din 24 de ore,

Să las sentimentele astea inutile să creeze iluzii

Chiar dacă nu am nici o scuză în fața altora,

Singurul argument care îl am în apărarea mea,

Este acela că te iubesc, în ciuda tuturor norilor de ploaie,

Pentru că ești raza mea de Soare care îmi face să strălucească

Și cel mai întunecat colț al sufletului meu. ~

~ Odine ~