Odine With Love

Odine With Love

joi, 18 februarie 2016

~ Va veni ziua în care nu te voi mai scrie ~

~ Va veni ziua în care nu te voi mai scrie
Atunci când degetele mele nu vor mai tânji să citească corpul tău,
Când ochii mei nu vor mai spune nimic,
Când voi asista indiferentă la tăcerea ta,
Atunci când gura mea nu va mai găsi cuvinte,
Pentru a îți spune cât de fericită e când spune ”te iubesc”.
Când pașii mei se vor opri că au renunțat să te mai caute,
Când fluturii din stomac vor fi morți și nu-mi vor mai gâdila sufletul.
Va veni ziua când nu te voi mai scrie,
Pentru că voi fi mulțumită cu ceea ce am,
Când voi lăsa visele și voi fi fericită cu realitatea,
Când n-ai mintea mea nu te va mai avea doar pe tine acolo,
În acea zi, când voi renunța să mai mor pentru tine.
Va veni ziua când nu te voi mai scrie,
Și sufletul meu nu va mai fi de plumb,
Când îți voi zâmbi cu perfecțiunea unei statui,
Neted, fix și rece.
Atunci voi concedia dorința pentru tine,
Voi uita fiorul ce-l simțeam când închideam ochii,
Iar pielea mea nu va striga după corpul tău.
Va veni ziua aia, când nu te voi mai scrie,
În acea zi voi fi un mort în viață,
Dar va fi eliberarea de a nu mai dori o viață,
Liberă, completă, așa cum am dorit-o pentru noi,
Ci va fi un calm, o liniște care uită.
Atunci va fi sfârșitul preocupărilor mele,
De a nu știi ceea ce este în viața ta.
Da știu, știu că va veni ziua aia, când voi fi ca o stâncă,
În apele calde și senine ale vieții,
Iar tu, tu va trebui să te gândești bine de tot
Și să inventezi un sfârșit... de poveste,
Căci atâta timp cât aș fi continuat să te scriu,
Tu, nu ai fi murit niciodată. ~
~ Odine ~


4 comentarii:

  1. Atata iubire! Poemele acestea ,le traiesti,odata cu autorul.Sentimentele lui,par ale tale,o stranie senzatie ,pare ca nu el ci tu ai trait toate acestea...Poetul perfect ,se imparte,nu mai este al lui, este a nostru, parte din noi. Poemule viu,imparte trairi,vibreaza.Felicitari.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc. Vorbesc cu mine, cu el, cu voi, cu toți. Sun parte din mine și partea din mine o dăruiesc la departe.

      Ștergere
  2. Atata iubire! Poemele acestea ,le traiesti,odata cu autorul.Sentimentele lui,par ale tale,o stranie senzatie ,pare ca nu el ci tu ai trait toate acestea...Poetul perfect ,se imparte,nu mai este al lui, este a nostru, parte din noi. Poemule viu,imparte trairi,vibreaza.Felicitari.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi este mult mai ușor să îl împart decât să îl țin pentru mine :).

      Ștergere