~ Copacul vietii ~

   ~ Viata mea e ca un copacel pe care l-am crescut mereu departe de tot ceea ce a fost poluat cu rautate, minciuna si toate relele care au iesit din cutia Pandorei. Mi l-am ferit si l-am udat cu dragoste si bunatate. Pana in clipa in care el a crescut mai mare decat borcanul de sticla si atunci a inceput sa fie poluat cu tot ceea ce e rau in jur.

      Uneori imi e atat de greu sa il tin in viata oricata grija as avea, pentru ca ceea ce eu reusesc sa ingrijesc, cei din afara arunca toate gandurile toxice si il usuca din ce in ce mai mult pe interior. Departe s-ar usca de dor, aproape ar muri de rautatea celor din jur. Si atunci cum sa fac cu el?

     Ti-am pus copacul meu in maini si nu ai stiut ce sa faci cu el. L-ai pus in coltul intunecat al camerei si l-ai lasat acolo, fara apa, lumina dar in primul rand fara dragoste. A asteptat acolo cuminte sa apari. Si ai aparut, te-ai invartit in jurul lui, l-ai privit inflorit si ai plecat mai departe, fara sa ii arunci macar un strop de apa in fuga vietii tale.

     De atunci l-am luat inapoi si incerc incet incet sa il fac sa traiasca. Mi-l ingrijesc sa poata intr-o zi sa mai infloreasca inca o data. Dar tu nu ii vei mai vedea niciodata florile si nici cum va creste. Intotdeauna nu am facut decat sa am grija de copacii uscati de lipsa de iubire, sa ii ingrijesc si sa le redau seva vietii, sa creasca si sa infloreasca. M-am hranit din florile lor, pentru ca m-am hranit cu iubire.

     Cu totii ne crestem copacul vietii si il ingrijim pentru ca intr-o zi sa il facem cadou unei persoane, care poate va aprecia sau il va lasa uitat intr-o camera unde vor mai fi si alti copaci sau doar alungat acolo.

     Sa nu uitam niciodata sa ingrijim copacii vietii cu dragoste si sa ii purtam catre lumina si apa, sa ii lasam sa infloreasca pentru ca atunci viata noastra va inflori alaturi de florile altor copaci de langa noi. O viata fara copaci infloriti nu e decat un desert fara un fir de apa. ~

                                    ~ Odine ~

~ Perla sufletului meu ~

     ~ Exista o linie foarte fina intre a iubi si a zdrobi. Ascult sunetele muzicii si fiecare melodie ma face sa plang pentru ca fiecare cantec imi aduce aminte de tine. Dragostea e ca si cum ai canta la pian, la inceput canti pe note, dar apoi uiti de partitura si canti din inima.

      Cateodata m-am gandit daca viata merita traita, dar apoi imi aduc aminte de zambetul iubirii si stiu ca merita. Se spune ca daca iubesti cu adevarat lasi liber persoana aia si daca se intoarce la tine a fost a ta, dar daca nu, nu a fost sa fie.

     M-am inchis in fildesul scoicii mele, sa imi protejez ceea ce am mai de pret, sufletul. El e perla pretioasa a carei valoare e inestimabila. Nu mai vreau sa atarne la gatul unei persoane, care se va plictisi la un moment dat si va dori sa o schimbe cu o alta bijuterie.

     Imi voi arata frumusetea perlei prin cuvinte, o voi lasa sa emane iubire, ca un soare ce imprastie caldura, voi incalzi sufletele care au racit din cauza vantului  dezamagirii, insa nu va mai parasi niciodata locul sigur in care s-a nascut si a devenit cea mai de pret comoara, perla sufletului meu, iubirea.

    Inima mea e o scoica ce ascunde cea mai importanta bijuterie a sufletului, perla inimii mele. S-a nascut din iubire, traieste numai in iubire si va darui numai iubire. Nici o mana nu va putea culege iubirea de acolo, sa sadeasca ura, nici o mana nu o va putea zdrobi vreodata, tocmai pentru ca iubirea nu moare, nu poate fi distrusa de nici o mana a rautatii. Intotdeauna iubirea se rataceste, insa nu se pierde niciodata, daca este cu adevarat iubire.

                                    ~ Odine ~

~ Sărută-mă şi pleacă ~

~ Sărută-mă şi pleacă, în calea vieţii tale

Iar mie redă-mi viaţa să pot să trăiesc,

Eliberează-mă, de jocurile mentale,

Să pot încet, să mă reconstruiesc.

Şi în drumul tău spre uşă

Să-ţi iei bagajul greu,

Căci nu sunt o păpusă,

Ci sunt un om şi eu.

Nu îmi poţi cere, mereu să mă sacrific,

Pentru că ţie-ţi fac plăcere vieţile duble

Şi nici de vreau să plec, să mă justific,

Căci nu-s trofeul tău, la un joc de table.

Sărută-mă şi pleacă, pe acel drum pe care,

Îl vei alege singur cu ceea ce îţi doreşti

Din toată fiinţa ta, dăi ei acea iubire,

Pe care mie, îmi spuneai c-o să mi-o dăruieşti.

Iar eu voi lua cu mine iubirea ce ţi-o port,

Şi voi spera ca într-o zi să-mi treacă,

Dar până-n ziua aia, tot o să suport

Însă acum, te rog iubite, sărută-mă şi pleacă. ~

~ Odine ~

~ Coma iubirii ~

~ Cand m-am nascut aveam mainile in rugaciune,

Stranse la piept sa nu ajunga prea multi la inima.

In timp ce am crescut mainile s-au desprins

Si au inceput sa imbratiseze.

Si mainile s-au lungit si mai mult

De parca erau menite sa imbratiseze sufletele din jurul meu. 
Pana te-am intalnit pe tine.

Atunci nu au mai stiut a imbratisa.

Au ramas stranse dupa trupul tau.

Dimineata in care ai plecat,

Bratele au ramas imbratisand aerul,

Cu ochii inchisi in speranta ca daca ii voi tine asa

Cand ii voi deschide, ma voi trezi din cosmar si vei fi acolo. 
Insa m-a trezit lumina si am deschis ochii

Si nu te-am mai gasit acolo. Atunci am cazut.

Am ramas in coma iubirii pana in clipa in care,

Am simtit ca baloanele pline de heliu au inceput sa imi ridice sufletul

Am simtit mainile fara chip cum ma tin deasupra pamantului

Facandu-ma sa ajung inapoi in pozitia nou nascutului,

La inocenta de care uitasem,

Cu mainile in rugaciune tinandu-mi inima aproape de suflet.

Atunci mi-am deschis bratele spre cel ce m-a avut in grija mereu

Cel ce mi-a aratat ca sufletul meu e un fulg

Si ca se poate ridica oricat de grei ar fi bolovanii,

Care ma trag in jos spre pamant.

M-am trezit din coma iubirii

Si am renascut ca pasarea Phoenix.

Am inteles ca intotdeauna mizeria aduce haos,

Haosul aduce dupa el durere,

Durerea cere rauri de lacrimi,

Lacrimile spala si lasa curatenie

Iar curatenia usureaza sufletul.

Nici o piatra pamanteasca,

Nici o durere lumeasca,

Nu poate sa traga sufletul in pamant,

Cat timp mainile sunt in rugaciune indreptate spre cer. ~

~ Odine ~

~ Mă iert ~

~ De azi mă iert pentru păcate

Ce le-am făcut de dragul tău,

Şi-aştept ca viaţa după moarte,

Să mă cruţe de dorul cel greu.

De azi te iert şi pe tine,

De multele minciuni rostite,

Şi ma rog să îţi fie bine

Să uiţi de lumile deşarte.

Şi iert si locurile unde ai trecut

Şi aşternuturile care,

Departe de mine te-au ţinut

Căci toate sunt trecătoare.

Îmi iert sufletul sărman ce-odată

Păcătuia iubindu-te în modul nebunesc,

Acum deschid o altă poartă

Şi vreau fiinta să mi-o spovedesc.

Spre zâmbete si heruvimi,

Spre sfinţi cu aure de lumină,

Spre ceruri albastre şi lumi,

Către lumea cea divină.

Şi las iubirea pământeasca,

Pe harta unde e mult dor,

Aleg iubirea Dumnezeiască,

Cu sufletul înălţîndu-se in zbor.

Şi aripile imi voi desface,

Să mă duc călătorind,

Cu păsările cerului dibace,

Cu întreaga fiinţă zâmbind. ~

~ Odine ~

~ Te-am asteptat la micul dejun ~

     ~ Te-am asteptat la micul dejun sa apari. Dar inca o data n-ai venit, iar eu am ramas in fata mesei plina de bunatati ce te asteptau sa le gusti. Am ramas privindu-le, nemancata cu ochii pironiti in ceasca de cafea si asteptand din clipa in clipa, sa vad cum se deschide usa, iar tu sa apari in pragul ei.

      Te-am asteptat la micul dejun imbracata in culoarea primaverii, cu o floare in par. Asteptam sa iti zambesc si sa iti sterg orice suparare, dar am ramas cu zambetul suspendat de leaganul inimii. A ramas acolo si te asteapta.

      Te-am asteptat la micul dejun. Inca o alta dimineata in care te astept cu iubirea in ceasca de ceai, sa apari ca o raza de soare, sa-mi inseninezi inca un an din viata. Te-am asteptat cu toata fiinta mea, sa simt inca o data fiorul ala, pe care nu l-am uitat niciodata.

      Te-am asteptat la micul dejun, sa te strang in brate si sa imi pun mainile dupa gatul tau, nasul in scobitura gatului si sa iti simt mirosul tau. Si atunci nu as mai avea nevoie de mancare, de cafea, de zambete, de raze de soare, pentru ca te-as avea pe tine si atunci, as avea TOT.

     Te-am asteptat la micul dejun si te voi astepta in fiecare dimineata, chiar daca vreodata o sa apari. Eu voi fi acolo si dupa ce vei fi mancat, o sa iti zambesc, sa te imbratisez, iar la final sa iti urez sa fi fericit si sa te rog sa ai grija de tine, si voi privi cum o sa iesi pe acea usa, iar eu voi pleca pe drumul meu, in directia opusa tie.~ 

                              ~ Odine ~

~ Doar iubire ~

~ Ţin de simplitatea mea,

Ţin de adevăr,

Şi toată iubirea

Ţi-o aduc în dar.

Nu sunt un om bogat,

Îmi ţin într-un seif averea,

Iar ea e sufletul curat,

Şi ce-i mai pur, iubirea.

  

Şi fiecare lacrimă mi-o adun,

Ca ţie să ţi-o dăruiesc,

Esti tot ce vreau să-ţi spun,

Iubitul meu ceresc.

Doar dragostea te întoarce,

Din drumul către moarte

Şi doar lumină îţi aduce,

Ea e singura ce care poate.

Doar ţie eu îţi dăruiesc

Şi inima şi trupul meu,

Şi doar pe tine să te iubesc

Şi azi şi maine şi mereu. ~
~ Odine ~