~ Coma iubirii ~

~ Cand m-am nascut aveam mainile in rugaciune,

Stranse la piept sa nu ajunga prea multi la inima.

In timp ce am crescut mainile s-au desprins

Si au inceput sa imbratiseze.

Si mainile s-au lungit si mai mult

De parca erau menite sa imbratiseze sufletele din jurul meu. 
Pana te-am intalnit pe tine.

Atunci nu au mai stiut a imbratisa.

Au ramas stranse dupa trupul tau.

Dimineata in care ai plecat,

Bratele au ramas imbratisand aerul,

Cu ochii inchisi in speranta ca daca ii voi tine asa

Cand ii voi deschide, ma voi trezi din cosmar si vei fi acolo. 
Insa m-a trezit lumina si am deschis ochii

Si nu te-am mai gasit acolo. Atunci am cazut.

Am ramas in coma iubirii pana in clipa in care,

Am simtit ca baloanele pline de heliu au inceput sa imi ridice sufletul

Am simtit mainile fara chip cum ma tin deasupra pamantului

Facandu-ma sa ajung inapoi in pozitia nou nascutului,

La inocenta de care uitasem,

Cu mainile in rugaciune tinandu-mi inima aproape de suflet.

Atunci mi-am deschis bratele spre cel ce m-a avut in grija mereu

Cel ce mi-a aratat ca sufletul meu e un fulg

Si ca se poate ridica oricat de grei ar fi bolovanii,

Care ma trag in jos spre pamant.

M-am trezit din coma iubirii

Si am renascut ca pasarea Phoenix.

Am inteles ca intotdeauna mizeria aduce haos,

Haosul aduce dupa el durere,

Durerea cere rauri de lacrimi,

Lacrimile spala si lasa curatenie

Iar curatenia usureaza sufletul.

Nici o piatra pamanteasca,

Nici o durere lumeasca,

Nu poate sa traga sufletul in pamant,

Cat timp mainile sunt in rugaciune indreptate spre cer. ~

~ Odine ~