~ Sărută-mă şi pleacă ~

~ Sărută-mă şi pleacă, în calea vieţii tale

Iar mie redă-mi viaţa să pot să trăiesc,

Eliberează-mă, de jocurile mentale,

Să pot încet, să mă reconstruiesc.

Şi în drumul tău spre uşă

Să-ţi iei bagajul greu,

Căci nu sunt o păpusă,

Ci sunt un om şi eu.

Nu îmi poţi cere, mereu să mă sacrific,

Pentru că ţie-ţi fac plăcere vieţile duble

Şi nici de vreau să plec, să mă justific,

Căci nu-s trofeul tău, la un joc de table.

Sărută-mă şi pleacă, pe acel drum pe care,

Îl vei alege singur cu ceea ce îţi doreşti

Din toată fiinţa ta, dăi ei acea iubire,

Pe care mie, îmi spuneai c-o să mi-o dăruieşti.

Iar eu voi lua cu mine iubirea ce ţi-o port,

Şi voi spera ca într-o zi să-mi treacă,

Dar până-n ziua aia, tot o să suport

Însă acum, te rog iubite, sărută-mă şi pleacă. ~

~ Odine ~