~ Exista o linie foarte
fina intre a iubi si a zdrobi. Ascult sunetele muzicii si fiecare melodie ma
face sa plang pentru ca fiecare cantec imi aduce aminte de tine. Dragostea e ca
si cum ai canta la pian, la inceput canti pe note, dar apoi uiti de partitura
si canti din inima.
Cateodata m-am gandit
daca viata merita traita, dar apoi imi aduc aminte de zambetul iubirii si stiu
ca merita. Se spune ca daca iubesti cu adevarat lasi liber persoana aia si daca
se intoarce la tine a fost a ta, dar daca nu, nu a fost sa fie.
M-am inchis in fildesul
scoicii mele, sa imi protejez ceea ce am mai de pret, sufletul. El e perla pretioasa a carei valoare e inestimabila. Nu mai vreau sa atarne la gatul unei
persoane, care se va plictisi la un moment dat si va dori sa o schimbe cu o alta
bijuterie.
Imi voi arata frumusetea perlei prin
cuvinte, o voi lasa sa emane iubire, ca un soare ce imprastie caldura, voi
incalzi sufletele care au racit din cauza vantului dezamagirii, insa nu va mai parasi niciodata
locul sigur in care s-a nascut si a devenit cea mai de pret comoara, perla
sufletului meu, iubirea.
Inima mea e o scoica ce ascunde cea mai
importanta bijuterie a sufletului, perla inimii mele. S-a nascut din iubire,
traieste numai in iubire si va darui numai iubire. Nici o mana nu va putea
culege iubirea de acolo, sa sadeasca ura, nici o mana nu o va putea zdrobi vreodata,
tocmai pentru ca iubirea nu moare, nu poate fi distrusa de nici o mana a
rautatii. Intotdeauna iubirea se rataceste, insa nu se pierde niciodata, daca
este cu adevarat iubire.
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu