~ Iubirea mea supremă ~

~ Se scutură copacii-n floare,

Şi-şi lasă în jur culoare,

Cu petale de iubire,

Ce trăiesc în nemurire.

Se scutură copacii-n floare,

Şi aşteaptă cu ardoare,

Ca din florile perfecte,

Să se transforme în fructe.

Se scutură copacii-n floare,

Sufletul mai rău mă doare,

Eu sunt departe, tu eşti departe,

Şi-atâta lume ne desparte.

Se scutură copacii-n floare,

Pe cer cad stele căzătoare,

Iar eu privesc şi îmi doresc,

Lângă tine să mă trezesc.

Se scutură copacii-n floare

Iar inima mea încet moare,

Căci mai e puţin şi vine,

Un an de când am fost la tine.

Se scutură copacii-n floare

Venim să ne pregătim de plecare,

Intrăm pe uşa vieţii prin durere,

Ieşim din ea printr-o tăcere.

Dar nu murim, căci ne vom naşte,

În alţi copaci ce vor cunoaşte,

Primăveri cu înflorire,

Ce vor trăi în nemurire. 

Şi-acolo vom trăi-n iubire

Adânc înfipţi în fericire,

E singura ce e eternă,

Doar ea, iubirea  mea supremă.~

~ Odine ~