~ Am fata colorata de la aromele
curcubeului. M-am agatat de el si m-am ratacit prin culorile lui. Am gustat din
el de parca eram intr-o fabrica de bezele si fiecare culoare avea o aroma. Am
vrut sa il savurez pe de-antregul, incat mi-am umplut intregul corp.
Am atata zahar in sange, inca o sa dau in
diabet. Parca am fost spoita peste tot de un pictor orb ce a dat cu o pensula
la intamplare. A vrut sa faca din mine o Gioconda, dar nu a reusit decat sa
realizeze un amalgam de culori.
Am dansat pe culorile notelor muzicale,
pe tonurile lor cele care te trimit in alta dimensiune si am simtit fiecare
sunet altfel, plutind deasupra de tot ce inseamna alb si negru, sau gri. Viata colorata
e cea care o simti tu in fiecare sunet care il auzi si cum il transformi tu, intr-o
alta melodie, iar ea trebuie sa-ti mangaie sufletul nu sa iti fie o palma
Va trebui sa ma spal pana in creier si sa
scot fiecare gust al fiecarei culori, sa le asez in compartimente si sa le dau
inapoi curcubeului. Ii apartin. Din el se hraneste natura. Cupidon isi va cauta
culoarea si daca nu o va gasi, va strica toate iubirile. Eu o stiu cel mai
bine.
Viata e plina de culori, insa niciodata nu
trebuie sa te arunci in ele. E necesar sa le iei pe fiecare in parte, altfel
iti pui singur streangul in jocul “spanzuratoarea”. Viata e in fiecare zi o
alta culoare, o alta simtire, un alt gust. Sa amesteci doua culori va da o
nuanta noua, ca o iubire noua, insa deja cand a intervenit a treia si a patra
s-a stricat totul.
Amestecandu-le, nu vei face decat sa nu
mai ai nici un gust aparte, ci un dulce-iute-acru-amarui, o nebunie din care
papilele tale gustative vor iesi lezate si odata cu ele si creierul. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu