~ Adormim cu mintile
departe si ne trezim de multe ori pentru ca piticii dementi isi dau luptele in
capul nostru in timpul visului. E o batalie pe viata si pe moarte si cel care
ramane plin de sange e mintea noastra. Se termina cosmarul din somn, dar incepe
cel din realitate si nu mai stim cum sa traim in starea de veghe.
Stam cand in genunchi
cand in picioare si ne intrebam cum ar trebui sa ne pastram echilibrul. Suntem
ca niste copii, care acum incep sa faca primii pasi, cand credem ca de data asta
nu vom mai pica, cum cadem din nou.
Ne vindem si vindem
sufletele celor pe care spunem ca ii iubim, pe cativa banuti. Ne transformam in
Iuda si asteptam ca celalalt sa fie precum Iisus, sa ne sarute pe obraz,
iertandu-ne. Suntem oameni nu sfinti si inca nu am invatat lectia iertarii
supreme, asta pentru ca inca nu ne-am desprins de conditia de om, de simplu
muritor.
Oare cat valoareaza
sufletul unui om? Nu are valoare si daca ar avea, nimeni nu are dreptul sa
vanda ceva ceea ce nu ii apartine. Sufletele sunt partile sfinte ale oamenilor,
pentru care nu a fost lasata moneda spre a vinde sau cumpara, ci trebuiesc respectate asemeni unui lacas de
cult in fata caruia te inchini si pleci impacat mai departe. Asa cum nu poti
cumpara o noapte instelata, sau un rasarit de soare, nici un suflet nu poti
vinde, pentru ca el reprezinta viata, o pictura vie in miscare.
Sufletul e flacara
care ramane aprinsa si trece prin toate furtunile, oricat de puternice ar fi.
El este cel care arde pana cand ultimul strop de apa al vietii, il va face sa se stinga pentru
totdeauna. Pana atunci, el trebuie pastrat cu sfintenie si curatenie, pentru ca
el reprezinta cheia portii catre Paradis. El este singura cetate ce nu poate fi cucerita cu bani ci cu dragoste. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu