Ce a murit şi
mi-e teamă să nu mor şi eu,
Dă-mi aerul
care mă-nvie şi moartă
Căci tu îmi
eşti viaţa, fără tine nu-s eu.
Şi viaţa şi
moarte trăiesc lângă tine,
Şi extraz şi
durere mă toarce mereu,
Mi-e
sufletul turbat şi plin de suspine,
Eşti Iadul şi
Raiul, iubitul meu.
Ştiu să trăiesc în Raiu-ţi alături,
Ştiu şi
Iadul în care mă arunci,
Trăiesc din
ale tale te iubesc-uri,
Şi
îndeplinind ale tale porunci.
Sulfă-mi pe trup aer din plămânii tăi
Să te
respire întreaga-mi fiinţă,
Scoate-mă
din Iadul plin de văpăi,
Dă-mi aer
iubire, adu-mă din nou la viaţă. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu