~ Mă rog seara la luna
plină
Să îmi aducă în suflet
lumină,
Vrăjile să le topească,
Inima s-o liniştească.
Tu, Vrăjitorule ateu
Mi-ai luat inima ca pe
trofeu,
Şi-ai hrănit-o cu
cuvinte,
Şi cu false jurăminte.
Ochii îmi sunt umezi
mereu
Şi mă topesc de dorul greu,
De dorul unui vrăjitor,
Cu multe roluri de
actor.
Ai amestecat la poţiuni,
Făcute din promisiuni,
Şi din dorinţe ameţite,
Din pasiuni dezlănţuite.
Toate au fost
amestecate
Dar fără pic de
sentimente,
Ţie, vrajitorule actor,
Nu ţi-a păsat că o să
mor.
În
Iar inima de ace
pătrunsă,
Şopteai în urechi
descântece,
Să mişti fluturii în
pântece.
Degeaba mereu m-ai dorit,
Căci niciodată nu m-ai
iubit,
Desfă-mă tu de vraja ta
Să pot trăi, să pot
uita.
Te rog deschide larg
podul palmei
Să mă desfaci de vraja dragostei,
Dar să-mi dai drumul
uşor
Să nu mă doară şi să
nu mor. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu