~ Pictează-mă ca pe acea
femeie,
Ce-ar coborâ în Iad ca să
te scoată,
Ce-ar îndura mii de războaie,
Fără să ştie de teamă,
sau dacă o să poată.
Pictează-mi mâinile ce te-au atins,
Şi
te-au mângâiat cu atâta drag
Cele ce în braţe te-au
cuprins,
Şi care te aşteaptă
încă-n prag.
Pictează-mi zâmbetul care apare,
Atunci când la tine mă
gândesc,
Când tu îmi eşti precum
un soare,
Şi de dorul tău, eu mă
topesc.
Pictează-mi ochii plini
de lacrimi,
Ce te privesc atunci când
pleci,
Când ieşi grăbit pe uşa
lumii,
Iar ei rămân, atât de
seci.
Pictează-mi urechile ce
vor să audă,
Doar vocea ta ce le mângâie,
Cea care face trupul să-mi
asudă
Iar inima să-mi pâlpâie.
Pictează-mi fruntea sărutată
De ale tale buze calde,
Şi părul de pe umeri ce
tresaltă,
Şi curge roşu în
cascade.
Pictează-mi privirea
blândă,
Aşa cum sunt, plină de
vicii,
Căci eu sunt a ta
Giocondă
Iar tu eşti, al meu
DaVinci. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu