~ Mi-e frig în suflet şi nu mi-e bine,
Şi mi-e atâta dor de tine,
Şi nu se duce şi nu pleacă,
Şi sufletul mai rău l-apleacă.
Şi nici o haină nici o zdreanţă,
Nu mă trezeşte iar la viaţă,
Nici sufletul nu îl încălzeşte,
Şi nici durerea n-o opreşte.
Şi-mi strâng braţele lângă mine,
Şi mi-e atâta dor de tine,
Iar tu nu şti şi nici nu-ţi pasă
Ai drumul tău, calea aleasă.
Şi aş veni desculţă iară,
Cum am venit în acea vară,
La tine-n braţe să mă aşez,
Să uit de toate, să te îmbrăţişez.
Mi-e frig în suflet şi mă doare
Şi simt în inimă apăsare,
De dor nebun, de dor de tine,
Şi-aş vrea ceva să mi-l aline.
Şi-n toată fiinţa mereu plouă,
Capul mi-apleacă spre pământ,
Căci ai călcat un jurământ.
Un jurământ de dăinuire,
Jurământul de iubire,
Că nimic din ce va fi,
Nimic nu ne va despărţi. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu