~ Începutul unui sfârşit ~

~ Tăcerea furtunii din inima mea

E furioasă la întrebările sufletului,

Că nu vrea să înţeleagă

Că nu mai e cale de întoarcere.

Înger orb în noapte fără stele

Te-ai pierdut în tăcerea visului

Unei iubiri stricate şi însingurate.

Căderea speranţelor, a iluziilor

Se ascund tot mai adânc

În spatele rocilor sălbatice,

Sperând să ajungă la răsăritul soarelui.

Să le încălzească sentimentele,

Să răsară, acolo unde vulturii zboară.

Zboară, zboară tot mai sus

Încântă-mi inima şi ochii

Adu-mi speranţa cu sfânta lumină înger de foc

Să nu mai trăiesc în pământ ca o râmă.

Dau drumul la timp să capete aripi,

Să zboare frânte în bucăţi de clipe,

Acolo unde îl va duce divinul,

Şi să cred, atât, doar să cred,

Că ceea ce va aduce zborul lui,

Vor fi ceasuri în care timpul nu va mai curge,

Ci vor rămâne în mine bucăţi de eternitate.

Mi-am pierdut sentimentele,

În clipa în care am deschis borcanul

Ce ţinea închisă inima mea

Şi am înteles că Paradisul e atât de departe

Şi că unele vise sunt doar amintiri.

Că lumea se întoarce cu susul în jos

Şi se calcă în picioare totul,

Atunci să tragi aer în piept cât mai adânc

Să ţii respiraţia şi să îi dai drumul eliberându-te.

Pentru că va fi începutul unul alt sfârşit. ~

                                     ~ Odine ~