~ Nu-mi vinde gogoși ~

~ În viața ta este un trafic haotic,

De femei ce intră și ies pe ușa inimii tale,

În timp ce eu rămân strivită în colțul camerei

Și încerc să-mi caut firimiturile dragostei.

Adevărul este că m-am săturat de aceste adevăruri false

De care te agăți de fiecare data,

Invocând scuze adolescentine.

Le-am înțeles un timp, dar gata,

Gogoșile astea m-au făcut să dau în diabet.

Tu nu vezi ce face boala asta din mine

Și nu ai nici o idee de iubirea ce o simt. 

Sunt gogoși băiete, pentru că știu toate minciunile tale,

Toate textele astea puerile.

Am obosit, băiete. M-am săturat de scuzele tale,

Am obosit de cerșetoria asta și am obosit de iubirea asta ce o simt. 

Vreau să arunc tot. 

Să plâng tot ceea ce este de plâns și să spun tot ce este de spus.

Pentru că există o mulțime de spus, băiete. 

Dragostea nu e pomană

Nu e o glumă,

Nu este cuvinte goale, gogoși.

Iubirea este respect și afecțiune

Dragostea este aproape o rugăciune

Înnobilează, mărește,

În dragoste sufletele vorbesc,

Cer, mărturisesc.

Dragostea nu se limitează

Nu generează lăcomie și răutate,

Dragostea este doar afecțiune infinită,

Inimă și suflet,

Luciditate și pasiune,

Confort, prețuire.

Toată dragostea din lume 

Este dimensiunea a ceea ce simt 

Și tot ceea ce este al meu 

Păstrez în locul luminat al sufletului.

Dar tu toate astea nu le cunoști,

Tu le transformi în gogoși pe care le vinzi ieftin,

La fel de ieftine precum îți sunt sentimentele.

Nu-mi mai vinde gogoși stricate și mâncate de viermi,

Căci nu mă mai ademenește mirosul de rânced în care le prăjești. ~

~ Odine ~

~ Pradă vs Prădător ~

~ Demult nu mai sunt o pradă

Nici peștele ușor de prins nu mai sunt,

Și nici nu mă mai momește vreo nadă,

Căci am devenit imună la tot... și înfrunt.

Din pradă-am devenit o prădătoare

Vânez defecte și minciuni amare

Îmi place captura s-o învârtesc în cerc

Și-n cursa ei de pradă s-o înec.

Nici nu mai sufăr și nici rău nu-mi pare,

Când arunc în pradă cu cuvinte,

Căci prada ce vine din prădătoare

Își merită soarta de vânat de dinainte.

Să simtă cum doare rana mișelească,

Să ceară milă din iubire și-ndurare,

Și-n loc de mângâiere să primească

O altă lovitură ucigătoare. ~

~ Odine ~

~ Sunt o grenadă ~

~ Sunt o grenadă, mică și aparent inofensivă.

Mă poți transporta în buzunar

Și nu reprezint un pericol,

Atunci când nu cauți explozie.

Te poți juca cu mine,

Dar nu să mă provoci cu minciuni,

Deoarece ea mă detonează.

Nivelul de furie este tolerant,

Până în punctul în care consider că îmi iei bunătatea în batjocură.

Nu am fost creată să fac rău,

Dar după ce am primit din partea ta,

Am învățat că trebuie să îmi apăr inima.

Sunt inofensivă și sprijin adevărul

Și precum o grenadă atunci când primesc minciuni.

Atâta timp cât primesc dragoste și respect,

Natura mea umană este făcută să vadă lumea frumoasă,

Dorința mea de a face bine este fără limită

Și dăruiesc iubire în stânga și-n dreapta.

În schimb când sunt provocată,

Mă transform într-un pericol pentru respectiva persoană.

Nu atac fizic, pentru că ar fi mult prea ușor,

Atac acolo unde sunt lovită, în suflet.

Așa că ai grijă pe ce teren mă arunci,

Căci pe terenul unde sunt luată pe post de naivă,

Nu face decât să crească posibilitatea să izbucnesc.

Nu am o fire egoistă și împrăștii cuvinte mieroase,

Dar la fel de bine arunc și înțep cu venin.

Nu trebuia să provoci dacă nu vroiai să ajungi pe teren minat

Căci nu mai sunt genul care să primească bocancii infidelităților tale,

Am ieșit de prea multe ori șifonată în urma incidentelor cu tine,

Iar începând de astăzi o să ți se detoneze în față propriile fapte. ~

~ Odine ~

~ Lacrimi de zahăr ~

~ Sunt reinventarea vechii forme de iubire rămasă demodată.

Eu nu sunt genul care să urmeze stereotipuri ...

Nu când vine vorba de dragoste,

Atunci când vorbim despre mine și tine. 

Am un tren întreg de fluturi nebuni în stomac

Și în fiecare zi le e foame al naibii de rău.

Nu de puține ori chipul meu arată durerea aia în stomac,

Foamea fluturilor de atâta dor.

De fiecare dată când te uiți la mine

Apar lacrimi de fericire,

Eu le numesc lacrimi de zahăr.

Ele nu dor,

Dar fac inima să salte din senin

Și să aducă pe buze un zâmbet tâmp,

Iar o simplă atingere schimbă totul.

Inima mea e copilul din piept

Preocupat de detalii minore,

De jocuri de atingeri și șoapte

Și întotdeauna vrea mai mult, mai multă dragoste.

E atât de șireată încât de cele mai multe ori,

Păcălește și mintea și o face să simtă ca ea.

A pus-o să te picteze și în minte și în piept,

Iar atunci când le ai pe amândouă în fața ta, se îndulcesc

Și uite așa apar lacrimile de zahăr.

Nu contează absența ta,

Atunci când iubirea pentru tine este deja existența vieții

De la trezire până la amurg.

Contează că din ceea ce simte inima și mintea

Se naște o mare de lacrimi de fericire,

O mare dulce, de zahăr, care hrănește trenul de fluturi. ~

.......Te iubesc!!! ......

~ Odine ~

~ Ține-mi inima ~

~ Se pare că întâlnirea noastră, pentru inima mea nu a fost suficientă,

E aici, atât de nerăbdătoare.

Să simtă, să fie atinsă, are nevoie de mai mult.

Câteva clipe de îmbrățișare nu o satură de dorință

Pentru că are o dorință insațiabilă de tine. 

Dorința asta nu îmi aduce echilibru

Îmi dă sentimentul agonizant de a fi aruncată în cele mai urâte coșmaruri,

Fără însă de a mă apăra.

Pasiunea mea pentru tine e o boală,

O boală explicită cu simptome evidente:

Tu.

Așa că ține-mă atunci când emoțiile mă fac să îmi pierd mintea,

Dar ține-mă. 

Și această îmbrățișare nemeritată,

Va face entuziasmul inimii mele să se calmeze,

Pentru că niciodată nu s-a simțit atât de completă,

Un calm, o tăcere inexplicabilă.

Inima mea e slabă, suferă de amnezie,

Ca cu un copil care s-a accidentat la joacă,

Plânge că și-a julit pielea,

Însă data viitoare va sări cu o bucurie inconfundabilă,

În brațele tale ca și cum nu a fost rănită niciodată.

A trecut prin cabinete, reconstituiri, transfuzii de sânge și atacuri de panică,

Dar apariția ta o vindecă de fiecare dată

Și mă trage la tine ca un atom electronegativ,

Care mă divizează în doi poli.

Fără ca măcar să-mi dau seama,

Inima cerșește căldura brațelor tale

Și involuntar mă bucur de pacea și securitatea lor.

Te rog, ține-mă cât timp este nevoie. 

Nu pe mine, ci inima mea rănită,

Care insistă să-mi arate că bate mai bine în ritmul inimii tale. ~

~ Odine ~

~ Servește-mi inima cu rom ~

~ Servește-mi inima cu rom,

Aromată și îmbătată de vise,

Nebunia din mine răspândește pasiune

O dragoste dulce și turmentată.

Toarnă-mi câteva picături de iubire

Dă-mi voie să strig și să acționez liber,

Să ard în ochii tăi,

Altfel decât ceea ce e aprins în mine.

Dacă mă vrei ia-mă întreagă

Nu doar cu părțile luminoase,

Ci si umbrele.

Dacă mă vrei, ia-mă și cu verde

Și gri și roșu și întunecată

Și cu noapte și cu zi,

Nu tăia nimic din mine.

Ia-mă întreagă sau deloc,

Nu jumătate din corpul meu,

Din visele mele.

Ia toate bucățile din mine

Și reconstruiește-le,

Pentru că se potrivesc între ele

Dar nu se potrivesc oriunde!

Savurează-le ca pe un pahar de rom

Întotdeauna prea plin de pasiune,

Parfumat de soare, nori, stele, mare,

De atâta iubire, care te vrea.

Suflă-mi în ceafă șoapte,

Care mă obligă să zbor ca un pescăruș alb

Ce aleargă spre tine cu speranță

Și cade sub vraja ta de dorință.

Te văd ca pe un tremur în apă,

Un val ce vine și pleacă

Ce mângâie malul și nu poate scăpa

Fără să tragă cu el o parte din suflet.

Servește-mi inima cu rom

Și lasă-l să-ți inunde mintea,

Să curgă prin vene s-alerge prin gânduri,

Să șteargă orice urmă de amintire trecută. ~

~ Odine ~

~ Ultima noapte de război, întâia noapte de dragoste ~

~ Hai să depunem armele vrei?

Eu să te iubesc așa cum o fac, 

Iar tu să lași luptele de orgolii.

Poate o fi bună o doză de vanitate,

Dar deja devii sclavul ei.

Deja e deranjantă lupta asta continuă...

Stăm în razboi și totuși ne iubim nebunește.

E interesant și provocator atunci când ies scântei,

Dar e și obositor pentru suflet.

Inima are nevoie câteodată de liniște și pace

Nu numai război și pasiune.

Până și peștii sub apă mai respiră din când în când la suprafață.

O să îți accept lupta asta în anumite momente

Dar și tu să înțelegi nevoia mea de pace

Un om pe care îl iubești în fiecare secundă

Nu îl ții continuu pe un câmp de luptă.

Vrei nu vrei și tu ai nevoie de pace,

Așa cum și eu am nevoie de războiul asta interior al tău.

Poți alege să mă iubești așa o zi, două,

Să stai departe de mine cât vrei,

Dar știi bine că victoriile câștigate mai mult te rănesc

Și atunci vrei doar momente de liniște.

Iubirea ta are nevoie și de a culege roade

Și dacă o vei planta mereu pe un teren de luptă

Semințele ei vor exploda continuu.

Cu restul te poți lupta nebunește, însă acasă să fie liniște,

Să nu se mai audă focuri de țipete,

Bubuituri între orgolii,

Explozii de nervi

Și nici săbii în inimă.

Depune armele din când în când și hai să fie pace...

Între noi doi.

Între noi să fie ultima noapte de război,

Întâia noapte de dragoste. ~

~ Odine ~