~ Ești binevenit în subsolul minții mele ~

~ Am fost întrebată mereu ce este iubirea

Și mereu am zâmbit la gândul că știu ce înseamnă să iubești.

Însă, să descriu exact în cuvinte sau în rime

Ceea ce revigorat viața mea și ce a făcut inima să bată din nou,

E ceva aproape imposibil.

Asta pentru că dragostea este o metaforă,

Care poate fi simțită, trăită și dezvoltată,

În interiorul fiecărei inimi cu o emoție debordantă,

Dar fiecare om iubește total diferit.

Pentru cineva iubirea poate însemna o mașină, o casă,

Însă pentru mine, dragostea înseamnă a trăi să văd zâmbetul tău,

Să mă trezesc cu gândul la tine,

Deși nu vreau nici o parte din tine

Ci vreau să faci parte din mine mereu.

Dragostea pentru mine este o legătură între inimi și sentimente,

Este de a ști, să transformi în suflet, mizeria în culori.

Acolo în interiorul fiecărei persoane unde există un secret,

Unde se găsesc cutii cu temeri, vicii și vinovății.

Căci fiecare inimă are ceva murdar,

Iar în locul ăla greșelile trecutului, nu sunt atât de îndepărtate.

Eu vreau să-ți arăt toată casa mea, o casă cu toate defectele mele,

Vreau să știi tot ce este în mine, în fiecare cameră în care am fost blocată.

Până acum ai văzut frumusețea casei pe exterior

Și grădinile viselor mele,

Dar dacă vrei te voi duce într-un loc pe care l-am vizitat destul de des în ultimul timp.

Acolo nu e mereu lumină, dar nu vreau să existe nici un loc secret,

Să mă cunoști cu părțile luminoase și cele întunecate.

Căci nimeni nu este făcut numai din părți luminoase,

Cu toții avem și părți întunecate unde zac demonii din noi,

Dar dacă ți-e teamă de întuneric, atunci nu ai ce căuta, ca apoi să dai bir cu fugiții,

Însă dacă vrei să vii, ești binevenit în subsolul sufletului meu, al minții mele. ~

~ Odine ~

~ Sunt ”interzisă” în viața ta ~

~ Cum trebuie să te iubesc?

Intrând ca o felină,

Pe furiș în inima ta

Fără să-ți dezechilibrez viața.

Buzele îmi vor aluneca pe chipul tău

Și mă voi pierde în acest Iad,

În care eu devin un mix de senzații

Atunci când mă privești.

Ești febra ființei mele

Cea care mă domină necondiționat

Și pe care o vrei,

Dar sunt ”interzisă”,

Pentru că sunt pedeapsa ta,

Păcatul tău care îți dă speranță,

Pentru că orice îmbrățișare ce o dai, visezi la mine,

Buzele tale de simplu muritor și sărutul,

Nu e ceva spectaculos, dar pentru mine e suficient să pară etern.

Dacă ochii tăi ar fi o mare, tot m-aș arunca

Și nu mi-ar păsa că aș putea să mă înec.

Ce dacă m-aș îneca? Care ar fi problema?

Decât să trăiesc în dilemă și să trăiesc în Iadul de a nu te simți,

Mai bine mă sting cu tine iubindu-te.

Deși știu... sunt ”interzisă”,

Pentru că sunt aventura care vine să te ajute să visezi,

Sunt acel sărut care ți se dăruiește, fără comentarii,

Sunt acel nume care te duce spre alte culmi,

Sunt acea iubire pe care ești nevoit să o negi pentru a îți salva demnitatea

.... Sunt ”interzisă” în viața ta ... ~

~ Odine ~

~ Identitatea mea ~

~ Sunt o femeie, sunt o războinică ce rareori cedează.

Sunt liberă să visez, excesiv de emotivă, sensibilă la emoții,

Dar uneori sunt evazivă, alteori un iceberg,

Însă tot ceea ce fac, fac cu pasiune

Și nu fug de soartă, oricum ar fi ea.

Sunt fiica vântului,

Sunt ca marea, sunt foc,

Îmi trag rădăcinile din libertatea unui cal în galop,

Din crupa timpului, sunt un suflet pelerin,

Iar în lumea asta mă las în voia valurilor.

Alteori sunt precum o barcă de hârtie,

Pierdută în orizont,

Unde cerul se unește cu marea,

Navighez pe ape agitate de furtuni, durere și lacrimi,

Fără vâsle, fără nici un licăr de speranță,

Încerc să ajung la lumina farului ce strălucește în depărtare

Și luminează noaptea din mine ca o Lună.

Dar întotdeauna am un port refugiu,

Care îmi dă îmbrățișarea infinită,

Mă duce în pace, în brațele tale

Și îmi desface piesele sufletului meu,

Ca un curcubeu format din vise și multe culori.

Așa sunt eu, o femeie puternică, cu ochi pătrunzători,

O rebelă de foc, jupuită pe mâini de viață,

Distantă, eterică, care sfidează așteptările de cele mai multe ori,

Cu buze carmin care zâmbește necunoscuților,

Sau o bărcuță mică de hârtie în voia valurilor,

În căutarea falezei unde să ancoreze. ~

~ Odine ~

~ Sărutul ce provoacă în mine încălzire globală~

~ Iubirea asta a ta e o iubire pe care încă nu o cunosc,

E construită ca un far, solidă, pas cu pas, unică.

Aprinzi lumina în marea furtunoasă a vieții mele,

Vii cu puterea ta ca un pilon și mă sprijini

Și mă ondulezi ca o scoică bătută de valuri.

Devii tăcerea vocii mele, crezul meu,

Rugăciunea fierbinte care mă ispitește,

Între bule suspendate în timp.

Doar un minut am nevoie pentru a zbura

Doar o secundă să visez, să înfloresc,

Să mă simt în viață, înainte de a muri.

Ești o nebunie pură, sau poate un blestem,

Adevărul este că ești profesorul care mă face să îmi prăbușesc capul

Și care mă face fericită în același timp.

Astăzi nu vreau dragoste,

Nu vreau complicații cardiace, care-mi aduc dureri de cap. 

Nu vreau mai mult, îmi e deajuns ce trăiesc acum,

Pentru că mă face să mă simt în viață,

Să simt că toată ființa mea arde ca să renască mai puternică.

Nu vreau o existență banală, comună, nu vreau calea simplă,

Prefer demonii și lupta cu fricile.

Astăzi am nevoie de tine, nu de lanțuri sufletești,

Nu vreau legături care să mă strâmtoreze și să nu mă lase să respir.

Poți să-mi legi mâinile, dar nu-mi lega sufletul,

Te poți bucura de prezența mea, dar nu de totul meu.

Astăzi vreau să închid ochii și să te simt lângă mine,

Fără ca măcar să te privesc în ochi.

Vreau să simt focul ăsta care mă arde,

Să simt sărutul tău, care provoacă în mine încălzire globală. ~

~ Odine ~

~ Vino și înnebunește-mă! ~

~ Vino și înnebunește-mă! 

Sărută-mă și oferă-mi focul iubirii,

Fă-mă să mă simt în mâinile tale numai o mângâiere

Și-am să mă predau cu corpul, simțurile și inima.

Vino și înnebunește-mă! 

Fă-mă condimentul vieții tale și susține-mi pasiunea,

Dezbracă-mă de toate scuturile ce le-am ridicat

Și hrănește-mi marea mea de tandrețe.

Vino și înnebunește-mă!

În valuri de lavă fierbinte, fă-mi mintea vraiște,

Poate așa se vor aranja lucrurile altfel,

Căci oricum e numai dezordine în ea.

Vino și înnebunește-mă! 

Dă impulsuri corpului meu prin palmele tale

Fă-mă să simt energia electrică ce mă aduce la viață

Și furtuni de foc vor exploda purificându-mă de un trecut dureros.

Vino și înnebunește-mă! 

Fii surpriza înstelată în noaptea mare

Luceafărul care îmi ghidează existența

Steaua mea polară.

Vino și înnebunește-mă! 

Lasă-ți mâinile să călătorească pe pielea mea

Închide ochii și hai să zburăm împreună,

Să ne sincronizăm în magia numită ”iubire”! ~

~ Odine ~

~ Sunt doar a ta, cântă-mă ~

~ Înfășoară-mi sufletul

Și stinge-mi focul ce m-a epuizat de atâta dor,

Mângâie-mă așa cum numai tu o faci,

Și umple-mi mintea cu sirene,

Cu păduri și flori și lumi unde nu există decât iubire.

Spune-mi că mâine va deveni eternitate,

Că voi trăi ca o ploaie neîncetată de vise,

Că voi privi spre orizont

Și în fiecare zi mă voi naște pentru tine.

Să-mi vorbești încet, căci nu vreau să ne tulbure nimic

Și să mă săruți cu buze uscate de foame continuă,

Să mă duci până la punctul de fierbere,

Căci tu ai scuturat de praf dezamăgirile suferite,

Ai mângâiat tulburarea mentală,

Ai acoperit urmele vechi ale fantomei unei iubiri pierdute.

Te rog să nu mă oprești din iubit,

Să nu mor arsă de dorința ta,

Să mă păstrezi doar pentru tine și să mă găsesc mereu în tine,

Căci sunt doar a ta, un instrument de iubire, cântă-mă.

Dacă voi fi în mâinile tale și voi vibra,

Voi fi un violoncel,

Dacă gura ta va fi deasupra gurii mele

Voi fi un cuvânt de iubire,

Dacă vei fi un tremur pe care să-l gust,

Voi deveni un sărut,

Dacă voi fi un bilețel scris,

Voi fi unul de dragoste,

Dacă voi primi suflarea ta

Voi fi viață, cântec...

Voi putea fi val, nisip, mare,

Voi exista numai știind că te iubesc. ~

~ Odine ~

~ Îți pot fi ”totul” și tot nimicul tău ~

~ Îmi pierd capul pentru muza căreia mă dăruiesc fără întrebări,

Ești un vrăjitor, fermecător și ademenitor,

Din a cărui vrajă nu vreau să mă trezesc.

Plouă cu foc de fiecare dată când mă gândesc la tine,

Plouă cu foc în mintea, de fiecare dată când te simt,

Mă transform în incendiu, încolțești în inima și sufletul meu.

Mă trezesc că ard între foile sufletului în care mă dezvălui,

Transpir în vise când îmbrățișez focul,

Mă aprinzi ca jăratecul Infernului și mă mistui.

Îmi place cum mirosul tău se amestecă pe pielea mea

Și-ți simt prezența înainte de a mă atinge,

Înainte de a îmi pune buzele pe gât sau a-mi șopti în ureche,

Fiecare licăr de lumină e o dorință și nopți magice,

O speranță, o iluzie, un vis, momente de neuitat,

Pe care le trăiesc într-un prea plin

Și vreau să ard în focul pe care îl provoci,

În trupul, mintea, inima și sufletul meu.

Pielea mea vorbește și transmite tandru un limbaj inepuizabil,

Ochii tăi sunt mâinile care îmi dau răspunsul mângâierilor de mătase

Și mă înseamnă pe suflet pe veșnicie să-mi predau inima

Și să dau din aripi fără țintă pe o pajiște plină de petale.

Nu știu ce-mi faci sau cum faci, dar nu am de gând să te întrerup,

Nu-mi pasă de gândești sau cum vei gândi în viitor,

O simplă privire, un cuvânt și chiar tăcerea ta îmi e suficientă,

Căci tăcerea asta întinsă între noi, este a două armate gata de luptă

Ce luptă în cea mai mare bătălie a vieții, bătălia în dragoste,

Unde sunetul spadelor se aude în gurile noastre,

Iar carele de război ard în flăcări în artere.

Să nu mă trezești, nu fără tine, pentru că dacă sunt prinsă,

Vreau să fiu prinsă lângă tine.

Îți pot fi cea mai întunecată dorință sau serenitatea unei zile,

Pot fi cea mai dulce femeie dar și cea mai sălbatică,

Îți pot fi ”totul” și tot nimicul tău. ~

~ Odine ~