~ Suntem doi iubiți în deșert,
În acest deșert numit viață, în care ne-am făcut promisiunea, să ne
stingem setea și să o facem sursă de inspirație,
În deșertul ăsta în care ne predăm cu pasiune, unde am
aprins un foc al iubirii, iar corpurile noastre se evaporă tremurând în căldura
unei flăcări,
Dorință ce ne face să ne explorăm cu satisfacție pielea,
Doi iubiți care fuzionează în focul acestui deșert, care
trăiește în mine și în tine și în sentimentele noastre.
Oh, pustiul ăsta în care te-ai dezbrăcat de toate, iar eu
ți-am simțit mirosul, iar în acel moment tu și cu mine am devenit ”unul”,
Uniți de aceiași piele, sau prin jugul căldurii care mi-a
diluat dorința și a liniștit-o,
Pentru că tu ești hrana sufletului meu și apa din care vreau
să beau tot restul vieții mele.
Dacă ar trebui să mor, m-aș evapora în acest deșert, m-aș
preda fără regret,
Unde visele mele sunt visele tale, iar gândurile mele,
zboară către tine și se alătură gândurilor tale,
Pentru că în deșertul ăsta, unde am simțit viața, ne-am simțit în
viață, am fost ceea ce ne-am dorit amândoi să fim... să fim ”doi iubiți”! ~
~ Odine ~