Odine With Love

Odine With Love

vineri, 15 noiembrie 2013

~ Pictez pierduta in vise ~

~ Cand o sa ma intalnesc in vis cu sufletul tau,
O sa iti pictez ochii.
Cand o sa aud sunetul vocii tale,
Voi picta o pasare,
Cand am sa aud zgomotul pasilor tai,
Voi canta la pian visele mele.

Ma voi trezi pictor poet, plin de culori,
Naufragiat pe raza de lumina a zorilor,
Si a unui licar de durere amintindu-mi unde sunt.
Sunt pe Luna si in Rai si in Iad
Sunt in nori si in Iadul din mine,
Imi privesc cicatricile ce contin vise,
Iar ranile ma arunca in fanteziile mortii.
Dar ce ai vrea să fac?
Chiar dacă doare ne vedem in visele mele, 

Apari, ne sarutam si nu spui nimic 
Doar taci si astepti sa te pictez.
Strang din dinti, strig in interiorul meu

Inchid ochii si dau frau liber imaginatiei,
A celor cinci simturi care le posed,
Pictand gustul sarutului,
Al soaptelor la ureche, mirosul emanat de lacrimi.
Ochii mei sunt acoperiti.
Si te vad prin aripi,
Te scriu pictandu-te in vise,
Eu poetul pictor pierdut in somn,
Ce scrie sa amane moartea.

Nu, nu e o scrisoare de dragoste scrisa de cineva care nu poate iubi,
Ci e o pilda preluata de pe o inima care a iubit prea mult. ~
~ Odine ~

joi, 14 noiembrie 2013

~ Tipatul pasarii lovite ~

~ Am auzit tipatul unei pasari lovite,
Ca un cantec de dor al pasarii spin,
In zgomot un zvon de melancolii tacute,
Se arunca strapungandu-si inima-n chin.
Nu tot ceea ce fac poate fi corect sau gresit,
Doar am redus la tacere nasterea unui loc mistuit de flacari,
A unui cer absent de pasari insangerate.

Imi tarasc constiinta in poezii aruncate pe ferestre inchise,
Provocand o dragoste imposibila la duel cu razboinica minte,
Printre cicatricile pamantului facute din lipsa ploilor.
Poezia este un fel de sarut infinit considerat a fi infinit,
Gravata in pietrele de mormand unde se odihnesc inimile moarte,
Si unde dragostea a venit cu mainile goale in tacere,
Sa monteze piese sparte din lacrimile inghetate ale sunetelor,
Din toate cantecele care nu se mai simt decat in strigate,
Strigatul pasarii lovite cazute la pamant.
Petale uscate de tacere se pierd in ceata densa si rece,
Pe locul unde vor creste tulpini noi in locul radacinilor vechi,
Unde se fac ritualuri cu sangele zeilor care plang,
Caci au fost injunghiati de unghiile false.
Adorm pe lacrima subtire ce coboara spre gura uscata de tipatul pasarii lovite,
In culorile sumbre ale furtunilor ce rup umbrele de corp,
Iar degetele palmelor slefuiesc pleoapele palpainde,
Coborand in tacere spre picaturile nostalgice ce ratacesc agale.
Ma consuma vidul nelinistii letale, in sunete de chitara,
Care imi repeta strigatul salbatic, delirant al pasarii in agonie,
Si visez cum trupul imi e incatusat cu sufletul de timp,
Pierzandu-se in apele ceasului pana in maruntaiele pamantului.
Hibernand in pestera cu peretii plini de mucegaiul secundelor.
Astept in insomnie reincarnarea sufletului,
Intr-o alta pasare. ~
 ~ Odine ~

miercuri, 13 noiembrie 2013

~ Casa fisurată ~

~ Pe lângă casa fisurată,
Trec oameni trişti şi-ngânduraţi,
Căci nu mai e, cum a fost odată,
Acum sunt plini de griji şi-nsinguraţi.


Cu paşii mari calcă apăsat,
Alunecând prin viaţa hâdă,
Trăiesc ceva ce n-au visat,
Căci au uitat ca să mai râdă.

Poate într-o zi vor reuşi din nou,
Să repare de fisuri casa vieţii,
Să nu fie precum un bibelou,
Şi nici să mai cadă pereţii.

Să fie toată numai flori,
Iar geamurile larg deschise,
Plină de zâmbet să se înalţe către nori,
Spre zările albastre, mult promise.

Să-nveţe iar ca să iubească,
Acea casă ce stătea sa cadă pe o parte,
Şi-n ea frumos ca să trăiască,
Căci ea-i averea lor, până la moarte. ~
~ Odine ~

marți, 5 noiembrie 2013

~ Vise arse cu miros de tamaie ~

~ Gandurile mele sunt stropi de roua pe frunzele hortensiilor nedeschise.
Visele mele sunt cuvinte arse ce miros a tamaie ,
Covorul de flori e calcat fara mila de calaii in negru,
Iar talpile desculte intra calusul capcanelor uitarii.
Un miros de singuratate creste pe roca de bazalt
Acolo unde s-au rugat in liniste ochii inchisi,
Vanturi furioase murmura la urechile lacrimilor,
Care incadreaza ochii unui chip acoperit de doliu.
Cui ii pasa ce simt ca nu mint?

Cui ii pasa cum se simte linistea de mormant?
Daca mainile mele ar spune ca nu sunt ale mele,
Ele ar imbratisa camasile de forta.
Daca spectacolul sufletului meu ar fi ca vantul
Ar spune ca nu simte nimic aici.
Tac ascultand susurul zilei asteia
Si ma simt ca si cum trec prin tara care atinge norii,
Invingand marea furioasa stand pe stancile digului ...
Liniste ...somn adanc de vant 

Sufletul meu tese firul alb si negru al vietii,

Si simt cum toporul reteaza cuvintele care duc la exil.
Astazi, mintea mea este pe campul de lupta,
Se bate cu fantomenele nebuniei ce zambesc.
Si se imbata cu sufletul ars de visele mirosind a tamaie,
In focul Iadului in urma caderii ingerilor alungati.
Calea spre fericire e agitata de apele timpului,
Mainile apuca strans visele albastre vandute pe nimic,
Pretuind iubirea ucisa de aurele maro ale celor  ce imbraca hainele omului bun.
Nu putem trai ca oameni precum copacii morti,
Nu putem trai cu legaturile lanturilor care ne trag in adanc atunci cand vrem sa ne ridicam,
Si atunci nu ne ramane decat sa ne dam drumul si sa simtim aerul in cadere.
Astazi am vrut sa scriu cuvinte oftand si sa le arunc in vant.

Astazi am vrut sa plec pentru a nu ma mai intoarce acasa. ~
~ Odine ~

luni, 4 noiembrie 2013

~ Ganduri ratacite in alb negru ~

~ Niciodata nu vor exista fluturi, fara ca sa treaca prin metamorfoza durerii mute. ~


~ Poti ascunde durerea, dar nu poti scapa de ea. T impul poate ameliora durerea, dar nu te vindeca. Noul care vine in viata ta poate umple durerea, dar nu subtituie fericirea. ~


~ Viata e formata din alegeri, cu fiecare pas pe care il faci inainte, inevitabil lasi ceva in urma. ~


~ Sunt minciuna care traieste pentru tine, asa ca nu incerca sa ma ascunzi. ~


~ Taie-mi mainile caci nu mai am ce face cu ele. Au intepenit de prea mult timp si atarna mult prea greu, tragandu-ma in pamant, tot mai adanc si mai adanc. ~


~ Daca Dumnezeu te pune la incercare, iti va da har suficient sa o depasesti. ~



~ Fiecare dintre noi suntem ca Luna. Avem si o parte intunecata, ce nu o aratam nimanui. ~


~ Coase-mi inima cu cel mai gros fir de ata, sa nu mai atarne ca niste zdrente terfelite de sentimente. ~


~ Odine ~

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

~ Cum sa fii femeie? ~

~ In ziua de azi este greu sa fi femeie!
Daca esti prea romantica, esti prea siropoasa,
Daca nu esti, ti se spune ca esti fara inima,
Daca esti esti prea libera, esti vazuta ca o femeie usoara,
Daca te aranjezi, esti la vanatoare,
Daca nu te intereseaza cum arati, esti neglijenta,
Daca esti serioasa sau timida, esti ca prea interiorizata,
Daca esti prea sexy si flirtezi esti prea indrazneata,
Daca esti independenta, esti prea aroganta,
Daca esti dependenta, nu stii sa te descurci,
Daca vrei sa te bucuri de moment, esti aventuroasa,
Daca vrei mai mult decat clipa de fata, esti prea atasata,
Daca pui prea multe intrebari, esti posesiva,
Daca nu pui, esti prea rece.
Si atunci cum ar trebui sa fie o femeie?
Fii tu femeie, fii asa cum esti, fara sa te schimbi dupa cum vrea altul, pentru ca nu ai mai fi decat o umbra a femeii care esti, caci cel ce te iubeste, te iubeste asa cum esti plamadita, cu toate imperfectiunile tale. Fii tu nascuta din iubire, plangi ca ai prea multa dragoste in interiorul unei inimi atat de mici. Fii tu, fii femeie ~
~ Odine ~

joi, 31 octombrie 2013

~ Nimic nu e usor, dar nu imposibil... ~

~ Este greu sa faci pe cineva fericit, dar atat de usor sa il intristezi...
Este greu sa spui te iubesc, dar asa usor este sa nu spui nimic.
Este greu sa apreciezi iubirea care o ai si este usor sa o pierzi pentru totdeauna...
Este greu sa te multumesti pentru ziua de azi, dar este mai usor sa traiesti o alta zi...
Este dificil sa vezi cand viata iti aduce ceva bun, dar este mai usor sa inchizi ochii si sa traversezi strada...
E greu sa te convingi ca esti fericit, dar este mai usor sa te gandesti mereu ca iti lipseste ceva...
Este greu sa faci pe cineva sa zambeasca, dar e mai usor sa il faci sa planga...
Este usor sa vorbesti despre cineva, dar e mai greu sa iti ceri scuze...
Este greu sa ceri iertare? Dar cine a spus ca e usor sa fi iertat? 
Daca cineva ti-a gresit, iarta-l ... 
Este dificil sa ierti? Dar cine spune ca e usor sa regreti? 
Daca simti sa spui ceva spune ... 
Este dificil sa te deschizi? Dar cine a spus ca este usor sa gasesti pe cineva care sa vrea sa te asculte? 
Daca cineva te apeleaza, asculta-l ... 
Este dificil sa auzi anumite lucruri? Dar cine spune ca e usor sa le asculti?
Daca cineva te iubeste, iubeste-l...
Este dificil sa renunti? Dar cine spune ca e usor sa fii fericit? 
In viata nu este nimic usor ... Dar, cu siguranta, nimic nu este imposibil...
Daca cineva a incuiat usa in spatele tau, nu iti irosi energia sa bati la usa, sau sa te uiti pe geam. Aminteste-ti doar de intelepciunea apei, apa nu discuta cu obstacolele care ii stau in cale, ci trece peste ele. ~
~ Odine ~