~ Când vei începe să iubești... ~

~ Când îți dai seama că brațele tale nu sunt atât de mari pentru a îmbrățișa?

Iar mâinile astea atât de mici nu se potrivesc împreună în palma ta?

Când îți dai seama că inima ta este prea mică pentru a se potrivi cu o iubire atât de mare?

Când vei recunoaște ca viața e atât de fragilă și să iubești necondiționat depinde numai de tine, căci abia atunci vei începe să trăiești cu adevărat.

Abia atunci viața va deveni mai usoară ...

Când îți vei permite să fii tu însăți indiferent de numărul de defecte care îl ai...

Când vei arunca la gunoi toate regulile care nu te ajuta la nimic, ci îți micșorează sentimentele... 

Când vei crede în puterea care există în tine, chiar dacă uneori ea va fi ascunsă într-un colț...

Când vei transporta în bagajul vieții doar ceea ce merită ... 

Când o să scapi de balastul trecutului, care cântărește enorm și te apasă pe umeri...

Când purtările tale toxice nu te vor mai ucide psihic....

Atunci îți vor ajunge brațele să îi ții pe toți pe care îi iubești, iar inima ta va fi mare cât o întreagă galaxie și vei găsi mereu un spațiu liber pentru fiecare persoana care va intra în viața ta. ~

~ Odine ~

~ Libertate ~

~ Revolta este vocea sufletului care a tăcut prea mult

Iar lacrimile sunt inutile în vremuri de revoltă.

Sufletul vrea să taie sârma ghimpată și să zboare ca păsările sălbatice

Să spargă geamurile ferestrei pentru că blochează aerul să intre.

Vreau să fiu acolo unde inima mea se simte liberă și să-mi liniștesc mintea
Vreau să mă trezesc în ciripitul păsărilor și să dorm sub mângâierea blândă a lunii,

Vreau să-mi spăl trupul în albia unui râu și să îmi curăț sufletul cu picături de rouă,

Să mă parfumez cu mirosul florilor colorate ca în visele mele

Vreau să mă întind pe iarbă și să mă întâlnesc cu stelele,

Să-mi sărute obrajii razele de soare, iar vântul să-mi mângâie chipul,

Să-mi deschid brațele larg și să simt că pot îmbrățișa lumea

Să simt că trăiesc acolo unde exista viață! ~

~ Odine ~

~ Dacă aș fi... ~

~ Dacă aș fi vântul

Tandră dar și puternică

Dulce dar și de temut,

Te-aș săruta și îmbrățișa

Uneori dureros și insensibil.

Dacă aș fi vântul

Aș alerga pe stradă suflând simfonii

Și fără rușine ți-aș atinge trupul gol,

Sărutându-l până la durere

Fără menajamente.

Dacă aș fi vântul

Ți-aș usca sufletul să nu mai știi ce să faci cu atâta dor,

Ți-aș bate în aripi

Și te-aș face să zbori doar către mine.

Dacă aș fi ploaia

Ți-aș cade pe față în timp ce ai merge pe stradă,

Ți-aș spăla sufletul plin de păcate

Și aș sterge calea vieții tale de praful care s-a așternut.

Dacă aș fi ploaia

Aș stinge focul care îți arde mintea

Aș mușca din buzele care promit atâtea.

Dacă aș fi ploaia

Aș șterge trecutul cuvânt cu cuvânt,

Cu toate picăturile

Aș spăla amintirile și le-aș lăsa imaculate,

M-aș transforma în val

Și aș lovi de atâtea ori în stânca vieții

Până aș modela-o în chipurile îngerilor din Capela Sixtină.

Din simfonia vântului și din perle de ploaie,

Aș limpezii foile vieții și aș rescrie destinul. ~

~ Odine ~

~ Ești celălalt eu al meu. ~

~ În unele zile am nevoie doar să pun capul pe pieptul tău

Și să-ți simt mâna mângâindu-mi părul.

În alte zile am nevoie de doar o îmbrățișăre și să mă ghemuiesc,

În brațele care mă protejează și care îmi hrănesc sufletul.

Sunt zile în care un simplu zâmbet este deajuns să-mi aducă bucurie

Și să fii prietenul și compania cea mai bună,

Dar în altele doar prezența ta e suficientă pentru a mă face fericită.  

Ochii mei îți arată secretele pe care gura nu mai îndrăznește să le spună,

Pentru că ei vorbesc de sentimentele pe care inima insistă să evite să le exprime

Ochii mei spun totul, nu ai nevoie să auzi ...

Tu îmi ești mult mai mult ...

Ești marca ce mă reprezintă și care îmi dă valoare

Ești mult mai mult ...

Ești chipul curat și nemachiat și trupul fără defecte

Tu ești ...

Tot ceea ce port în interior!

Modul meu de a fi

Tot conținutul pe care îl am în minte,

Bucuria de a trai.

Tu ești ...

Iubirea necondiționată

Liniștea care se reflectă în afara mea

Frumusetea sufletului care încântă

Partea care mă definește,

Cea mai frumoasă pagină din cartea vieții mele,

Ești celălalt eu al meu. ~

~ Odine ~

~ Puțini au curajul de a trăi o iubire ~

~ Nu încerca să înțelegi ce se petrece în mintea mea ...

Ea îmi domină corpul și asta se datorează faptului că îți aparține.

Uneori îmi doresc o altă dragoste...

Uneori îmi doresc un alt corp...

Sau o altă minte care să ia cerul și să îmi arate stelele.
Un alt corp care să fie independent de capriciile tale,

O multitudine de dorințe care să preia conducerea minții mele,

Care îmi sperie trupul, îmi ia somnul și judecata,

Iar dorința e atât de intensă, încât chiar și în tăcerea mea aud țipetele tale.

Nu sunt genul care iubește puțin și nu am fost făcută să evadez din iubire!

A-mi fi teamă de iubire este un cuvânt care nu există în vocabularul meu 

Și nu promit că te voi iubi pentru totdeauna,

Dar cât timp dragostea este atât de intensă

Și cu tot adevărul care există în mine,
Voi ajunge să iubesc obsesiv, ceva ce nu voi putea controla

Și ăsta este felul meu de a mă preda și a iubi.  

Îmi încui inima pentru tine și apoi o să arunc cheia,

Pentru că iubirea și libertatea trebuie să meargă împreună ...
De asta îmi doresc să rămân! Rămân, pentru că știu cum să iubesc,

Și puțini au curajul de a trăi o iubire ca asta! 

~ Odine ~

~Jucătorul de iubiri ~

~ Ție, celui ce joacă iubirea cu zarul

Fericit că Dumnezeu ți-a dat harul,

De a seduce chipuri ce își doresc iubire

Transformându-le inimile în cimitire.

Nu juca rolul de singur pe lume

Ce nimeni nu îți înțelege personalitatea minune

Nu îți pune pe chip masca de înger,

Când tu ești cel ce aduci în inima cancer.

Îți plac inimi frumoase și cuminți

Când tu ești însetat de paturi fierbinți,

Te prefaci în cel ce le vindecă bolile

Dar tu le lovești și le faci bucățele.

Jucător amorezat de căutări infinite

Ce îți plac rolurile de iubiri pierdute

Nu o să poți face la infinit pe victima

Cumpără-ţi un lego, nu te mai juca cu inima! ~

~ Odine ~

~ Cumpărăm baloane de săpun, pe post de iubire ~

~Văd oameni goi, nu trupește ci sufletește. Oameni care fie și-au consumat inima până la ultima bătaie, fie le-a fost mărunțită de nimicuri, în încercarea de a deveni oameni fericiți.

Cumpărăm pe bani grei fericirea.

Cerem la colț de stradă zâmbete de la oamenii care țin mâna întinsă și ei la rândul lor, după un bănuț.

Plătim vorbe strălucitoare, ambalate în staniol, dar care miros a carne de inimă în descompunere.

Ne rugăm de oameni să ne iubească dăruindu-le anii cei mai frumoși, ca mai apoi să îi privim cu lacrimi în ochi cum pleacă fără a privi în spate.

Ne dăm bucăți din inimă, celor care nu simt nimic pentru nimeni, dar care sunt mercenari de iubire.

Oferim propria viață pentru a încerca să cumpărăm liniște sufletească, iubire și fericire falsă, dar primim la schimb un ambalaj frumos și gol.

Da, am ajuns să căutăm afecțiune, zâmbete, liniște sufletească, acolo unde nu le vom găsi  niciodată, fiind dispuși să plătim oricât, doar să primim acea oază de iubire, când de fapt nu e decât un balon de săpun ce se va sparge la o pală de vânt. Așteptăm să primim dragostea adevărată de la oameni care își vând sufletul pentru un pumn de arginți. E trist că asta cumpărăm plătind mult și investind tot ceea ce avem mai de preț, când putem obține asta gratis de la Dumnezeu. ~

~ Odine ~