~ Iluzie ~

~ Am atins fiecare rid de pe pielea ta

Și ți-am închis pleoapele cu degetele mele de apă

Cu sărutul care a fost ca un poem...

Ți-am dăruit dragoste și m-am pus în tăcere

Ațipind la pieptul tău.

Am stat întipărită în pupila ochilor tăi 

Ca râu blând, dar agitată ca aripile unui porumbel

Ca un sunet de ploaie, în cascade proaspete,

Ca o briză ușor sărată pe malul mării.

Tu ești adâncitura din sufletul meu,

De pe pielea mea...

Și te simt ca o sete a dorințelor mele

În visele care înnoptează în mine.

Eu sunt vocea tăcută,

Care îți leagănă gândurile

Și după ce te iubește atât de mult ,

Dispare, pierzându-se ușor în noapte. 

M-ai învățat să cânt la lună și să vorbesc cu stelele

Să intri în visele mele și să mă botez cu apă și foc

Să-mi încingi diminețile cu răsărituri de soare catifea. 

Nu vreau să fiu începutul ci sfârșitul,

Vreau ca mâinile să șteargă amintirile crude,

Să fiu țara promisă de speranță

Să avem aceiași pătură de viață.

Și-atunci totul e vis sau realitate?

Un sărut furat și o îmbrășișare strânsă,

Un moment magic, un vis doar al nostru.

Numai timpul va hotărâ dacă este o iluzie,

Timpul va spune dacă e dragoste sau pasiune. ~

~ Odine ~

~ Vreau o lume de îngeri și zâne ~

~ Mă eliberez de gânduri urâte

Și simt cum inima-mi murmură de veselie

La realitatea de dincolo de vise!

În tăcerea care îmi invadează simțurile

Ascult cum bate ritmic inima mea

Si freamătul pașnic al sufletului meu!

Afară, melodios lovește briza

Iar prin fereastra deschisă razele de soare

Ca un ac, intră prin fereastra deschisă

Îmi invadează spațiul și mă trezește

Cântând ode închinate iubirii,

Cu vocile catifelate ale îngerilor!

Vreau o lume de îngeri și zâne

Iar aerul pe care îl respir

Să aibe parfumul florilor și esența armoniei,

O lume în care zâmbetul este purtătorul de cuvânt,

Al protestelor împotriva răului.

Vreau o lume plină de recunoștință și lumină,

Vreau să dansez în vânt și să las să zboare gândurile.

Vreau să simt bucuria de a trăi într-o lume magică

Cu îngeri, zâne, elfi și sirene

Să cânt pentru această lume cu dragoste,

Un cântec de dragoste. ~

~ Odine ~

~ Insomnie ~

~ Chipul tău îmi pare necunoscut

Și totuși parcă te cunosc,

Trupul meu se înclină spre tine

Ca acul busolei spre Nord,

Pielea mea aude tu-ul,

Într-un limbaj de noi cunoscut

Și tot ceea ce e spus, când e spus în sărut

Capătă sens la fiecare atingere.

Dă-mi mâinile tale,

Iar eu îți vor pune în ele fluturii mei,

În schimb vreau și o înghițitura din sărutul tău,

Din zâmbetul tău minunat.

Auzi sunetul cântecului meu?

Ascultă-l...

E ca un ciripit vesel de păsări,

Precum călușul unei mângâieri,

Purtat de razele soarelui în zori.

Îmi place cum ochii tăi înconjoară

Aripile sufletului meu,

Ce zboară ca doi porumbei.

Cum aprind pasiuni incendiare,

Cu fiecare sărut în întunericul nopții

Cum fură calmul păcii mele

Și îmi lasă cutremur în minte,

Cum alungă somnul de pe gene

Și-mi aduce insomnie în gânduri.

Este insomnie sau nebunie

Ceea ce mă ține trează.

În nopțile târzii cu Lună plină?

Este nebunie

Că spui când îmi spui

Că tu îmi ești iubirea.

Asta mă lasă trează

În nopțile reci de iarnă?

Ce îmi ești tu, insomnie

..................

Sau iubit ? ~

~ Odine ~

~ Reflexia ~

~ Îți propun să ne uităm în oglindă 

Și să vezi că imaginea ce se reflecta din noi ... 

Vezi cum fiecare din celulele noastre

Pot trece dincolo de oglindă

Și ocupă tot spațiul emanând iubire?

Privește reflecția viselor mele

Ca niște fâlfâieli de fluturi în stomac

Ce se transformă, atunci când tu,

Invadezi sângele meu care fierbe

Și ajungi în mucoasa inimii cu impulsul unui torent.

Privește cum dansez pentru tine,

Sub lumina caldă a lumânării,

În timp și spațiu,

Ca paiele uscate în bătaia vântului,

Tremurând de durere și recreând bucuria,

Că tu ești reflexia mea în oglinda vieții mele.

Privește cum invadezi corpul meu

Cu o tandrețe necunoscută,

Suavă, tăcută

Și dornică de a lăsa parfum pe pielea mea.

Cum spuma valului de iubire îmi umple inima

Ca un vânt cald care mă învăluie

Atunci când visezi alături de mine

Aprinzând focuri în gândurile mele

Și făcând miile de fluturi

Să-mi provoace frisoane

Ca un curcubeu duios de dragoste.

Privește-mi ochii de femeie,

Care înlăcrimați te adoră,

Ca pe Zeul din Olimp coborât pe pământ. ~

~ Odine ~

~ Aripi de praf de stele ~

~ Am aripi!

Din praf de stele galactic...

Dar am aripi.

Din material impalpabil transparent,

Din polen și petale de flori.

Aripi care nimeni nu le vede, nu le simte,

Aripi în toate culorile curcubeului.

Aripi mici, albe care mă țin

Departe de lucrurile banale,

Aripi care fac lumină, fluidă, ireală.

Nor, luna, constelații,

Cristale irizate,

Aripa albă a sufletului meu trepidant,

Aripi care foșnesc dulce

Precum pleoapele genelor.

Aripile mele aruncate în ceruri,

Îmi sunteți călăuze spre dansul iubirii,

Scriind mesaje divine cu ele în aer

Zorii zilei visate de tine.

Oh aripile mele de satin alb!

Sunteție vise de porumbei,

Dorințele mele fără sfârșit! ~

~ Odine ~

~ Iubește-mă încet... ~

~ Astăzi am dat aripi imaginației

Am închis ochii și a început să zboare!

Am simțit vântul în față.

Mi-am petrecut timpul printre nori plutitori,

M-am uitat la frumusețea stelelor,

La Luna care a zâmbit că a fost observată

Și am simțit plăcerea libertății.

Dragostea mea e ca o noapte cu lună plină,

Mare și strălucitoare,

Iar eu sunt liberă...

Liberă ca fluturii,

Ce dansează un dans fără oprire.

Inima mea e ca o stea strălucitoare

Care lumină ochii tăi de vrăjitor,

Sufletu-mi e ca o sirenă

Înfășurată în rochia de mătase a mării.

În brațele tale sunt ca un copil,

Care tânjește după dragoste,

Precum heruvimul după ceruri.

Așa că... iubite dă-mi o îmbrățișare 

Să mă simt în brațele tale ca o pasăre în cuibul ei,

Să-ți pot auzi inima cum bate,

În timp ce a mea arată pulsul vieții.

Dă-mi o îmbrățișare mai mare decât toate visele mele

Și rămâi cu mine așa pentru totdeauna.

Dacă mă iubești, iubește-mă încet...

Și mult... pentru că viața e prea scurtă. ~

~ Odine ~

~ Îngerul meu păzitor ~

~ Îngerul meu păzitor

Nu mă protejează cu aripile,

Ci cu ochii,

Dar îmbrățișarea lui îmi dă protecție.

Îngerul meu păzitor

Cu ochi de serafim

Îmi dă focul în suflet,

Iar aripile de heruvim

Îmi dă cunoașterea iubirii.

Îngerul meu păzitor

Îmi ține corpul rănit

Și nu mă lasă să cad

Mă reconstruiește ca un desen,

Șters de apa de lacrimi.

Îngerul meu păzitor

Îmi intră în corp ca o pasăre

Și cu sunetul vocii sale

E deajuns să mă smulgă

Și să mă salveze din ruinele amintirilor.

Îngerul meu păzitor

Are miros de ploaie de vară,

Atingerea unei adieri de primăvară,

Aripi care par ca flori, din flori ce par aripi.

Nu am știut cine-mi este îngerul păzitor,

Până în ziua în care m-am întâlnit cu el

Și i-am simțit ochii arzându-mi sufletul...

Iar de atunci m-am întrebat continuu,

Cum de am trăit atâta timp fără tine? ~

~ Odine ~