~ Declar ~

~ Da, ”te-am iubit”

În orice lacrimă care aluneca pe piele

Și a săpat drumuri pe viață.

Da, ”te-am iubit”

Cu zâmbete colorate și timide

Ce uneori mă dureau.

Da, ”te-am iubit”

În nopțile în care nu dormeam,

În căutarea ta.

Da, ”te-am iubit”

În toate scrisorile în care te-am strigat,

În fiecare cuvânt care te chema la mine.

Dar, recunosc în momentul ăsta,

Că realizez, între ”te-am iubit” și încă ”te iubesc”, 

Nu a fost niciodată vreo diferență,

Așa că declar, în mod oficial că încă ”te iubesc”.

Declar că ”te iubesc” ...

Între stele, în valurile mării,

În imensitatea plajelor acoperite cu nisip,

Declar că ”te iubesc” ...

În fiecare poem în care te scriu,

În care se simt emoțiile,

Declar că ”te iubesc” ...

În toate nopțile nedormite, departe de tine

În furtunile îngrozitoare ale sufletului,

În tot acest dor imens.

Declar că încă ”te iubesc” ...

Deci, pur și simplu. 

- Te iubesc !! ~

~ Odine ~

~ Dacă te întorci ~

~ Te întorci, iar...

De fiecare dată te întorci.

Nu vrei să-mi stai prea mult aproape,

Însă nici departe nu reziști prea mult.

Aventura se duce întotdeauna

Și atunci ai nevoie de iubire,

Aventura nu mai e deajuns să te liniștească.

Ești ca o carte fără coperți...

Ca o voce care se transformă în șoapte...

Ca o toamnă care își începe metamorfoza în toiul verii.

Mirosul tău îmi mănâncă aerul care îl respir,

Sau încerc să respir.

De ce nu taci,

Să devii o carte pe care nu mai vreau să o citesc

Și să te pun pe raftul cel mai de sus din bibliotecă?

De ce strigi după mine de fiecare dată,

Să citesc și să recitesc fiecare pagină,

Fiecare silabă, fiecare virgulă și fiecare punct,

După fiecare capitol închis?

Ești pentru mine mereu o nouă poveste parcă,

Gustul dulce al descoperirii unui copil al cărților.

Îmi dai atât de puțin, dar care înseamnă atât de mult,

Mă trimiți să rătăcesc prin labirinturile minții tale

Să umblu pas cu pas

Și să aprind acolo luminile conștiinței.

Îmi ceri să te țin în palmele mele

Care chiar dacă sunt fragile și nesigure,

Îți dau partea de afecțiune de care are nevoie fiecare celulă,

Într-un spațiu fără timp și absent,

Dar care decid de fiecare dată să te păstreze.

Ai nevoie ca ele să scrie literă cu literă,,

Toate silabele încurcate, toate verbele,

Să te scriu în cuvinte, urmă cu urmă.

Chiar și fără ele știi că atunci când te uiți la mine

Toate emoțiile sunt din cauza ta

Iar când mă îmbrățișezi

Fiecare fior se transformă în frig,

Că ești ca o floare care mi-a crescut în inimă,

Care adăpostește culoare și disperare,

Dar care stă într-un câmp de iubire.

Când ai avut nevoie de mine,

Întoarce-te, dar dacă o faci,

Nu mai pleca, rămâi,

Dar pentru totdeauna! ~

~ Odine ~

~ DO-ar a ta ~

~ DOrința e mult mai mare decât ar vrea mintea să controleze,

REspirația e grea atunci când dorul mă sugrumă,

MIrosul tău mi-a pătat sufletul de culoare și parfum,

FAscinată sunt de tot ce însemni tu, încât...

SOLicită fiecare bătaie de inimă la maxim,

LAnțul iubirii îmi gâtuie existența,

SInonimul meu ești tu....

DOctorul iubirii mele ești tu...

          ... și încep și cânt încă o dată....

DO, RE, MI, FA, SOL, LA, SI, DO-ar a ta, pentru totdeauna! ~

~ Odine ~

~ Cunună de Sânziene ~

~ Azi mi-am împletit cunună

Din flori mici de Sânziene,

Să fac vrăji la mândra lună

Și descântece-n catrene.

Și-am să spun cuvinte salbă,

Să se ducă pân-la ceruri

Și-oi dansa desculță-n iarbă

Și-oi cânta cântec de doruri.

Și-ai să vii la mine-ndată,

Să-ți dau dragoste de zână

Și n-o să mai pleci vreodată

Doar când ne-o despărți tărâna.

Am să-ți pun iubire-n suflet

Și un dor să nu-l poți ține

Să te usuce până-n creștet

Cum mă uscă el pe mine.

Căci o femeie când iubește,

Cu iubire-adevărată

Nimic nu o oprește

Decât dragostea curată. ~

~ Odine ~

~ Prizonier ~

~ Războiul ăsta nu a fost al meu,

Și poate nici al tău, deși a fost creat de tine.

Dacă cineva a pierdut nu am fost eu,

Ai fost tu,

Armele mele au fost cuvintele,

Pe care poate le-ai înțeles,

Deși nu în totalitate,

Unele le-ai distorsionat,

De câte ori ai avut nevoie să o faci.

Dacă cineva a fost cobai,

Nu am fost eu,

Ci tu...

Tu ți-ai pus viața la bătaie

Și trupul drept țintă,

Gata pentru a fi ochite de armele încărcate.

Cuvintele mele nu fost menite să te lovească,

Ci să te apere pe tine de tine.

Eu nu am fost războinicul sau soldatul,

Nici măcar un erou nu am fost,

Însă tu ai fost prizonierul proriului tău război,

Război înventat și creat de tine,

Deși ai sperat poate, că îți va fi de ajutor.

Eu dintr-o privire a ta am făcut un poem,

Nu un război,

Un cântec, nu un glonț,

O poveste, nu un câmp de bătălie.

Acum te-ntorci rănit și ai nevoie de pace,

Ai nevoie ca cineva să îți îngrijească rănile,

Iar după ce te vei înzdrăveni,

Vei avea nevoie de alt război,

Să pleci la o altă luptă,

Din care vei reveni din nou lovit.

Nu te pot împiedica să te lovești din nou,

Dar pot fi cea care alină rănile.

Aș vrea să mă lași să te învăț ce e pacea,

Nu să fiu infirmiera vieții tale. ~

~ Odine ~

~ Urmă pe suflet ~

~ Am fost valul care ți-a sărutat urmele

Pe care le lăsai pe nisipul sufletului meu.

Ai avut dreptate că am secat, de când tot îți caut urmele

De când rătăcesc pe nisip în căutarea ta

Și tu nu ești, tu nu mai ești.

Tu nu ai fost decât un trecător pe malul meu

Care și-a lăsat urmele pentru o clipă

Și apoi a continuat drumul pe un alt mal,

Sau pe mai multe.

Îți place să umbli în mii de locuri,

Consideri că așa vei cunoaște lumea,

Că o viață ai și vrei să o trăiești.

Dar tot căutând să afli alte și alte locuri

Deși vei avea impresia că ai cunoscut o lume,

De fapt ești cel care nu va cunoaște nimic,

Nu vei cunoaște un loc numit ”casă”... ”acasă”.

Nu poți face casă dintr-un loc în care ești trecător,

Sau unul pe care îl cunoști parțial,

Pentru că vor fi momente când o să aterizezi în porțiuni care nu le știi

Și o să te rătăcești.

Iar atunci, o să cauți să ceri ajutor,

Ajutor altei persoane care cunoaște locul în care tu stai,

Dar de fapt nu l-ai cunoscut niciodată,

Pentru că ai fost prea ocupat să cunoști lumea.

Ți-am sărutat prea mult urmele,

Niște urme care s-au șters de fiecare dată,

Atunci când lacrimile mele le spălau.

Și de fiecare dată când simțeai că urma ta se duce,

Apăreai iar, să-ți lași amprenta

Pentru că deși ești trecător, nu vrei să fii uitat,

Ți-e teamă că uitarea, te-ar face să devii neînsemnat.

Doar că o urmă pe nisip se va șterge la un moment dat,

Pe când o urmă pe suflet, niciodată. ~

~ Odine ~

~ Sunt doar o femeie ~

~ Nu sunt altceva decât o femeie...

Una cât se poate de simplă,

Așa că nu te aștepta atunci să mă port ca o sfântă,

Să iert și să trăiesc în genunchi pentru tine.

Sufletul meu este liber și nu  îi place izolarea

Luptă mereu împotriva fricilor și a ceea ce este inutil,

Dacă am un Rai pentru mine,

Trebuie să îl împărtășesc să fiu fericită.

Dragostea se reflectă, cum cred că deja ai realizat,

Și a o închide într-o colivie a nefericirii,

Nu aș face decât să mor odată cu ea.

Am pierdut multe, dar nu poți să îmi ceri să mă pierd pe mine,

Pentru că altfel aș deveni inutilă, fără sens.

Eu sunt cea de azi, nu mai sunt cea de ieri

Și oricât de mult m-am schimbat, încă am flash-uri

Nu pot uita drumul pe care am mers,

Nu-ți pot uita toate greșelile tăcută și spășită,

Pentru că asta nu se va întâmpla niciodată.

Inima ta a devenit dură, arogantă, crudă,

Mintea ta nu mai are nici un fel de raționament,

Pe măsură ce trece timpul devii mai mândru de tot

Și treci peste orice, pentru a-ți atinge scopurile.

Te-am purtat atâta timp în inima mea,

Dar ai devenit exact ca razele Soarelui pentru Icarus

Care în dorința de a zbura spre el, s-a prăbușit în gol cu aripile arse.

Am acționat precum un beat crezând că te vei schimba,

Dar dragostea nu e beție, chiar dacă este ca o băutură.

Femeia simplă din mine nu ar putea trăi în contrastul ăsta,

Cu atâta dragoste care ți-o port, față de răceala ta.

Nu sunt o sfântă și nici Dumnezeu nu pot să fiu,

Să pot ierta și să îți hrănesc sentimentele perfide

Nu sunt, nu am fost niciodată și nici nu voi fi vreodată,

Sclava unei iubiri care otrăvește tot ceea ce atinge,

Doar pentru a primi câteva clipe de fericire! ~

~ Odine ~