~ Demnitatea de a fi femeie! ~

~ Niciodată nu permite oricărui om să te subjuge

Te-ai născut liberă să iubești, nu să fii sclavă.

Nu lăsa niciodată inima să sufere în numele iubirii,

Dragostea e un act de fericire, de ce să suferi?

Nu lăsa ochii tăi să verse lacrimi pentru cineva,

Care nu te face să zâmbești.

Niciodată nu îngădui nimănui să se folosească de trupul tău,

El e lăcașul spiritului tău, de ce să îl transformi în închisoare?

Nu dărui secunde, ore, zile, ani în șir așteptând un om,

Care nu va veni niciodată, în ciuda faptului că a promis.

Nu pronunța prea mult numele unui om,

Care nici măcar nu mai știe dacă exiști sau nu.

Nu irosi timp pentru cineva,

Care nu își va face niciodată timp pentru tine.

Nu permite niciodată unei pasiuni,

Să te ducă dintr-o lume reală, într-una care nu există.

Nu permite viselor tale să se oprească,

Dând voie unui coșmar să se ridice.

Nu crede ca cineva care nu a venit prima oară,

S-a schimbat și va veni înapoi pentru totdeauna.

Nu trăi niciodată cu responsabilitatea de a susține sufletește un om

Care s-a născut incapabil să iubească.

Niciodată să nu accepți să trăiești devenind dependentă de cineva,

Ca și cum te-ai fi născut invalidă.

Nu lăsa pe cineva cu suflet minunat să te aștepte,

În timp ce tu îți îndrepți atenția către o altă persoană care nu are ochi pentru tine.

Nu admite niciodată ca: durerea tristețea, singurătatea, ura, gelozia, remușcările

Să îți comande viața și să uiți de puterea care există în tine! 

Și mai presus de toate, 

Nu îți permite să pierzi demnitatea de a fi FEMEIE !!! ~

~ Odine ~

~ Oamenii nu iubesc suflete ~

~ Oamenii nu mai iubesc suflete.

Iubesc trupuri, iubesc case, mașini, bani,

Dar nu mai iubesc suflete.

Trupurile au miros de transpirație amestecată cu parfum,

Casele miros a mobilă, a pâine caldă,

Mașinile miros a piele, a pin și lămâie din brăduții atârnați,

Banii miros a lux, a trădare, a minciună, a mizerie,

Pe când sufletele.... sufletele nu au miros.

Pe ele să le simți ai nevoie la rândul tău de suflet,

Ai nevoie să miroși prin propriu-ți suflet,

Să te topești odată cu el, să te transpui și să te transformi,

Devenind un nor invizibil care înlănțuiește alt suflet.

Aș fi vrut să îți poți mirosi propriul suflet,

Să îți dai seama că mirosul lui e atât de acru,

Precum un vin bun depozitat prost.

Aș fi vrut să poți intra prin nările sufletului meu

Și să te miroși pe tine.

Ți-ai fi sufocat plămânii minții de aciditatea care se află ambalată,

În sticlă marmorată și cu etichetă de ”stil”.

Oare ai iubit vreodată un suflet,

Fie el la fel de acru precum ești tu?

Ți-ai trecut oare sufletul pe lângă alt suflet și să te topești cu el,

Să te amesteci și din ele să se nască un miros de praf de stele?

Sunt doar întrebări ale mele,

Pe lângă alte câteva mii.

Tu iubești trupuri, iubești case, mașini, bani,

Iubești orice altceva în afară de suflete,

Căci de ele ți-e teamă, te pun pe goană,

Te fac să te simți ca la judecata de apoi.

Tocmai de asta îmi iau sufletul și te las,

Căci sufletul meu nu poate fi depozitat în același loc cu al tău,

Mi l-ai strica de-atâta iubire de orice altceva, în afară de suflet. ~

~ Odine ~

~ Am ales ~

~ Nu mai întorc capul după vechi

Pentru că nu îmi place nimic de proastă calitate.

Mi-am făcut curaj și curat în ultimul timp

De tot ceea ce nu îmi face bine.

Nu mai pot șterge ceva ceea ce a fost scris în minte și suflet,

Nu mai pot lipi o cană spartă să arate ca nouă.

Nu pot ierta la infinit că nici Dumnezeu nu are răbdarea asta,

Sau dacă o are așteaptă schimbarea ta ca om,

Dar cât timp schimbarea vine cum vrei tu, nu merge.

Nu poți sparge ușa de fiecare dată când ești lăsat pe dinafară,

Iar când ești chemat pleci în fugă

Și ușa rămâne trântită de pereți cu balamalele rupte.

Ești ca o boală uneori,

Mă înconjori și nu îmi dai pace,

Îmi dai când frisoane, când febră

Și nu există medicament care să mă vindece de tine.

Nu pot să trăiesc anulându-mă pe mine la infinit,

Să nu am nici o urmă de egoism, ca să hrănesc egoismul tău,

Nu pot trăi privind cum tu trăiești, în timp ce eu sunt în comă

Să mă abandonez pe mine ca tu să te găsești, dacă te vei găsi vreodată,

Toate astea nu le mai vreau, că nu le mai pot dori.

Da, încep în viața oricui momente când totul se răstoarnă,

Când trebuie să te îndrepți spre ceea ce te definește

Și să pui punct acolo unde nu te mai regăsești,

De asta nu mai privesc în spate

Pentru că nu mai am răbdarea asta,

Nu mai pot pretinde mergând prin furtuni să spun că e soare,

Pentru că de fiecare dată mă trezesc udă până la piele... de lacrimile mele,

Nu mai pot trăi în ”nu știu” al tău, sau ”deocamdată nu am ales”,

Pentru că eu, femeia de astăzi ”știu”, căci de astăzi ” am ales”. ~

~ Odine ~

~ Te iubesc ~

~ Te iubesc înseamnă a îți pierde limitele gândirii

A naviga cu vântul în față...

Te iubesc înseamnă să creezi un joc de seducție

În care îți simți bătăile inimii

În care te îmbeți cu mirosul pielii , cu moliciunea ei...

Te iubesc înseamnă să devii cunoscut unui necunoscut,

Să fii nebun când alții te vor normal...

Te iubesc înseamnă să iubești și să nu te saturi,

Să te hrănești cu ea și să nu îți ajungă,

Să trăiești la o asemenea intensitate,

Încât simțul tău să ajungă pentru doi...

Te iubesc înseamnă să te lași sedus de mângâieri,

Înconjurat de dorințe impulsive,

Să îți aliniezi perfect corpul, mintea și inima

Precum planetele și să te bucuri

Întotdeauna de plăceri noi...

Te iubesc înseamnă să îți golești sufletul

Cu calm și de multe ori conștient

Să te arunci cu capul înainte

În delicii erotice și pasiuni frenetice...

Te iubesc înseamnă să ți se dea o mie de oportunități și să alegi una,

Chiar dacă ea nu se potrivește cu principiile tale,

Să ți se spună că este cel mai rău păcat cu cele mai grave consecințe

Și totuși să alegi în continuare ”te iubesc”. ~

~ Odine ~

~ Sărută-mă ~

~ Sărută-mă

Și ține-mi inima în palme,

Căci atunci când pleci

Ea bate mai repede.

Sărută-mă

Și vei simți cum tremur

Ce se prelinge pe coloana vertebrală,

Căci atunci când mă privești,

Ochii tăi mă ating pe suflet.

Sărută-mă

Și ține-mi mâinile în mâinile tale

Să formăm împreună două aripi

Ce-și doresc să zboare spre cer.

Sărută-mă

Și când te vei duce în lumea ta

O să îți amintești cum e în brațele mele,

Că sunt spațiul acolo unde când suferi,

Ea se topește precum gheața la soare.

Sărută-mă

Și buzele mele care grăiesc

Nu vor mai avea îndoieli

Vor fi liniștite,

Iar cala buzelor mele vor înflori

Și vor rosti tandru ”te iubesc”. ~

~ Odine ~

~ Vocea în surdină ~

~ Nu știu cine ești, 

De unde vii, 

Sau unde te vei duce,

Ești enigma ce o iubesc,

Mă atrage și mă intimidează în același timp.

În ritmul melodiei de dragoste rănită,

Se aude o voce în surdină,

Care îmi ciufulește auzul,

Dar vine parcă dintr-o altă parte de viață. 

” Ignoră cine ești, 

De unde vii, 

Sau unde te vei duce ... 

Spune-mi tot,

Mai mult mintea poate exprima,

Teama care te invadează, 

Durerile care te consumă

Și fă ceea ce vrea sufletul. ”

Ignor cine ești, 

De unde vii, 

Sau unde te vei duce...

Vreau doar să devii un necunoscut

Să nu mă mai deranjeze cuvântul tău în urechea mea, 

Iar mintea să nu mai aprindă beculețe la a ta voce! 

Nu știu cine ești, 

De unde vii, 

Sau unde te vei duce, 

Vocea ta e o iluzie care îmi aduce minciună,

O minciună în care eu încerc să cred

Și care mi-a fost adusă la îndemnul unui vis! ~

~ Odine ~

~ Fata slabă din mine a devenit femeia puternică ~

~ Fata slabă din mine,

A devenit femeia puternică

Cea căreia nu îi e teamă să spună ce vrea,

Ce îi dorește, când își dorește,

Să îmbrace cea mai provocatoare rochie

Și să umble pe tocuri cui cu capul sus,

Fără să îi pese că nu arată ca un model 90-60-90.

Cea care și-a făurit tronul pe care să stea ca o regină,

Dar să nu aibe nevoie de supuși,

Cea care nu stă în spatele unui bărbat,

Dar nici cea care îi calcă în picioare.

Cea care își permite să fie și slabă și puternică,

Cea căreia dacă i se duce firul la ciorap nu vede ca pe un capăt de lume.

Femeia care nu mai are nevoie de un bărbat ca accesoriu,

Pentru a fi femeie,

Femeia care atunci când pune câteva kilograme nu disperă,

Cea care atunci când vrea să vadă un film romantic,

Să stea să mănânce înghețață și să plângă,

Cea care și-a asumat rolul de victimă ca o lecție,

Femeia care se bucură de un fard sau un gablonț fără valoare,

O femeie simplă, slabă, dar al naibii de puternică.

Și toate astea am crezut că ți se datorează

Și într-o oarecare măsură da, însă nu în totalitate,

Pentru că am înțeles că nu am nevoie de tine,

Sau de un alt bărbat pentru a mă simți femeie cu adevărat,

Femeie care atunci când sunt întrebată ce fel de bărbat caut,

Să răspund scurt, dar ferm:

Bărbatul în ale cărui brațe să îmi permit să mă port ca o fată slabă,

Dar să mă simt ca o femeie puternică. ~

~ Odine ~