~ Am ales ~

~ Nu mai întorc capul după vechi

Pentru că nu îmi place nimic de proastă calitate.

Mi-am făcut curaj și curat în ultimul timp

De tot ceea ce nu îmi face bine.

Nu mai pot șterge ceva ceea ce a fost scris în minte și suflet,

Nu mai pot lipi o cană spartă să arate ca nouă.

Nu pot ierta la infinit că nici Dumnezeu nu are răbdarea asta,

Sau dacă o are așteaptă schimbarea ta ca om,

Dar cât timp schimbarea vine cum vrei tu, nu merge.

Nu poți sparge ușa de fiecare dată când ești lăsat pe dinafară,

Iar când ești chemat pleci în fugă

Și ușa rămâne trântită de pereți cu balamalele rupte.

Ești ca o boală uneori,

Mă înconjori și nu îmi dai pace,

Îmi dai când frisoane, când febră

Și nu există medicament care să mă vindece de tine.

Nu pot să trăiesc anulându-mă pe mine la infinit,

Să nu am nici o urmă de egoism, ca să hrănesc egoismul tău,

Nu pot trăi privind cum tu trăiești, în timp ce eu sunt în comă

Să mă abandonez pe mine ca tu să te găsești, dacă te vei găsi vreodată,

Toate astea nu le mai vreau, că nu le mai pot dori.

Da, încep în viața oricui momente când totul se răstoarnă,

Când trebuie să te îndrepți spre ceea ce te definește

Și să pui punct acolo unde nu te mai regăsești,

De asta nu mai privesc în spate

Pentru că nu mai am răbdarea asta,

Nu mai pot pretinde mergând prin furtuni să spun că e soare,

Pentru că de fiecare dată mă trezesc udă până la piele... de lacrimile mele,

Nu mai pot trăi în ”nu știu” al tău, sau ”deocamdată nu am ales”,

Pentru că eu, femeia de astăzi ”știu”, căci de astăzi ” am ales”. ~

~ Odine ~