Odine With Love

Odine With Love

miercuri, 1 iulie 2015

~ Regretul ~

~ Ți-am scris pe foaie te iubesc,
Ai citit și apoi ai mototolit-o
Foaia care ți-am dat-o să o ții ai mototolit-o
Și mi-ai zis, ”uite gata o să o întind înapoi”
Și ai dat cu mâna pe ea să o descrețești.
”Uite, e întreagă, chiar dacă e încrețită puțin”,
Mi-ai zis cu o indiferența inocentă,
De parcă totul e la fel...
Și e incredibil că în atâția ani încă nu mă cunoști.
Am luat foaia aia mototolită, am rupt-o și am plecat
Și nu cred că ai înțeles nici până acum de ce.
Am plecat pentru că eu nu pot exista încrețită
Și nici nu aș putea să am ceva ce e cocoloșit,
Sau ceva ce era pe punctul de a fi aruncat la cosul de gunoi
Și nici ceva ce devine copy-paste.
E original, sau nimic,
Este tot, sau mai bine nu.
Nu mai spune nimic,
Nici măcar adevărul!
Oricât de dulci ar părea să fie cuvintele,
Nu vei putea înțelege că spui, decât pe jumătate,
Că simți pe jumătate și că vezi pe jumătate...
Verbul ”a regreta” ar trebui conjugat la persoana a III-a
Să pot pretinde că nu a existat de la tine,
Este inutil un adevăr acum care să acopere trădările,
Așa cum e imposibil ca hârtia să mai fie perfectă. ~
~ Odine ~

2 comentarii:

  1. Din lacrimi

    Of! ce greseala ai facut,
    Ai luat in gluma visul care
    L-am construit cu-asa dorinta,
    Din lacrimi de la fiecare...

    Cum ai putut sa stingi lumina,
    Eu drumul cum sa-l mai gasesc?
    Nici nu mi-ai spus a cui e vina,
    Spre ce directii sa pasesc?

    Sa te mai caut ce rost are?
    Increderea e la pamant,
    Tu m-ai mintit, si-ai pus in gluma
    Iubirea ta sub juramant...

    Caut in suflet o greseala,
    Sa vad poate-s de vina eu,
    Dar am pornit asa frumos,
    Sa vad ceva imi este greu...

    Erai asa de bucuroasa
    Cand mama ta a acceptat,
    "-E prima data cand ma lasa,
    Din toti tu esti primul baiat."

    Asa mi-ai spus si bucuroasa,
    In brate m-ai cuprins si stiu,
    Ca de-ai dori sa ma strangi iara,
    Din nou cu tine-as vrea sa fiu...

    Asa frumos, visul acesta
    Mi-e ca o mangaiere-n gand,
    Se intreaba pana si parintii
    De ce eu ma trezesc plangand.

    E acest dor ce ma framanta,
    Nu stiu de ce este asa,
    In noapte amintirea canta,
    Dar ziua-mi fura linistea...

    Of! ce greseala ai facut,
    Ai luat in gluma visul care
    L-am construit cu-asa dorinta,
    Din lacrimi de la fiecare...

    poezie de Vlad Bălan

    RăspundețiȘtergere