~ Nu știu cine ești,
De unde vii,
Sau unde te vei duce,
Ești enigma ce o iubesc,
Mă atrage și mă intimidează în același timp.
În ritmul melodiei de dragoste rănită,
Se aude o voce în surdină,
Care îmi ciufulește auzul,
Dar vine parcă dintr-o altă parte de viață.
” Ignoră cine ești,
De unde vii,
Sau unde te vei duce ...
Spune-mi tot,
Mai mult mintea poate exprima,
Teama care te invadează,
Durerile care te consumă
Și fă ceea ce vrea sufletul. ”
Ignor cine ești,
De unde vii,
Sau unde te vei duce...
Vreau doar să devii un necunoscut
Să nu mă mai deranjeze cuvântul tău în urechea mea,
Iar mintea să nu mai aprindă beculețe la a ta voce!
Nu știu cine ești,
De unde vii,
Sau unde te vei duce,
Vocea ta e o iluzie care îmi aduce minciună,
O minciună în care eu încerc să cred
Și care mi-a fost adusă la îndemnul unui vis! ~
~ Odine ~
Ion Minulescu
RăspundețiȘtergereDe ce-ai plecat?
De ce-ai plecat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai,
Prin munţii cu păduri de brad,
Oricine-ar fi - femeie sau bărbat -
Potecile te duc spre Iad,
Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?...
De ce-ai plecat
Cu vântu-n părul tău vâlvoi,
Când nici un glas nu te-a chemat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
Potecile sunt încă pline de noroi?...
De ce-ai plecat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
E luna primului păcat -
Păcatul care dintr-o glumă
Te prinde-n laţ şi te sugrumă
Şi-apoi te-aruncă-afară-n ploaie,
În lada cu gunoaie?...
Opreşte-te!...
Priveşte-n jurul tău...
Şi dacă nu ţi-ai murdărit
Pantofii de noroi,
Fă-ţi cruce
Şi întoarce-te napoi!...
Fă-ţi cruce
Fiindcă n-ai păcătuit
Decât în vis...
Şi visul s-a sfârşit!...