~ Te iubeam ~

Te iubeam cu inima de roua

Te iubeam cu dor de luna noua 

Insa tu m-ai lasat tacerii

Si-ai plecat in ceasul serii.

Tremura o lacrima sub pleoape

Suspinau nelinistite ape

Eu speram,pasii tai

Sa-i aud tot mai aproape 

Te iubeam,si credeam in tine

Iar acum te intorci la mine

Sa uitam,tot ce-a fost ieri

Sa cladim impreuna noi primaveri 

Te iubeam ca pe-o zi cu soare 

Te iubeam,visul meu cel mare

Te iubeam si te-asteptam

Noaptea mea s-a sfarsit iti urez bun-venit.

Te-ai intors din drumul tau de ceata

Te-ai schimbat,ai umbre-adanci pe fata

Ai gresit,dar iti ceri iertare

Si tristetea mea te doare.

Nu stiai de lacrimile mele

Eu visam,in clipele mai grele

Că noi doi ne plimbam

Prin padurile de stele

Te iubeam si credeam in tine

Iar acum te intorci la mine

Sa uitam,tot ce-a fost ieri

Sa cladim impreuna noi primaveri

Te iubeam ca pe-o zi cu soare

Te iubeam,visul meu cel mare

Te iubeam si te-asteptam

Noaptea mea s-a sfarsit iti urez bun-venit

Impreuna suntem,daca-i sti cat doream

Glasul tau…. 

Ochii taï….

I-asteptam…

~ Pianul ~

    ~ Stau si privesc cum stropii de ploaie se lovesc de geam si se preling usor ca niste dureri mute. Inchid ochii si sunete moarte ma inteapa in creier. Privesc pianul, la care in trecut cantam iubirea. A imbatranit. Clapele s-au contorsionat odata cu fiecare lacrima a mea care a cazut. Le-a absorbit pe toate pana cand si-au modificat forma. Nu mai sunt ele asa cum nici eu nu mai sunt eu. Ne-am schimbat.

     Ma indrept usor catre el si cu varful degetelor ii ating culoare alba si apoi cea neagra. Acolo zabovesc. Cate culori are sufletul ? El nu e curcubeu, a alb sau negru, exact ca si clapele pianului meu. Cu totii suntem niste clape de pian si ne cantam sentimentele.

         Ma asez usor pe scaun si incerc sa cant. Am uitat partitura si am inchis-o. Nu vreau sa o deschid. Am jurat ca atunci cand o sa o inchid va fi odata pentru totdeauna. Incerc sa imi readuc aminte cateva note muzicale. Usor apas clapele si inchid ochii. Sunetul lor imi mangaie inima, doar ca nu mai e la fel. Nu se mai simte cum il simteam in trecut. Acum se simte durerea, dorul din el, pe cand alta data intra in inima si imi cantam iubirea. Pe cand acum imi cant dezamagirea. Sunt doar eu si pianul meu, pianul vechi din camera vietii mele. ~

                                   ~ Odine ~

~ Te voi iubi ~

 Te voi iubi in fiecare zi mai mult si mai frumos

Te voi iubi cu fiecare clipa care trece mai absurd si mai normal,

Te voi iubi in mine, in sinea mea si lumea intreaga

Te voi iubi mereu tacuta, te voi iubi strigand de bucurie,

Te voi iubi in fiecare sambata si in fiecare dupa amiaza a fiecarei zile,

Te voi iubi in fiecare vis si te voi iubi in tot ce e mai real.

Te voi iubi cu zambete triste si cu lacrimi de fericire,

Te voi iubi cu blandete si cu bunatate,

Te voi iubi cu tot spatiul si cu tot timpul,

Te voi iubi absolut si intangibil,

Te voi iubi copilareste si te voi iubi poate prea matur,

Te voi iubi mereu si te voi iubi chiar si uneori,

Te voi iubi indiferent, te voi iubi fara motiv,

Dar te voi iubi pentru tot ce esti.

Te voi iubi senin si te voi iubi cu furtuni si cu ninsori

Te voi iubi cu ingeri si cu stele

Te voi iubi cu nori si cu soare mult,

Te voi iubi cu nopti de iarna si cu seri de vara,

Te voi iubi cu toate anotimpurile si cu fiecare toamna tarzie

Te voi iubi asa cum doar in visul tau ai mai aflat,

Te voi iubi mereu si vesnic.

Te voi iubi cu drag si te voi iubi cu flori si cu pimaveri,

Te voi iubi cu povesti

Te voi iubi fermecat si te voi iubi muta,

Te voi iubi cantand si cu intelegere,

Te voi iubi simplu si te voi iubi complicat,

Te voi iubi sincer si definitiv,

Te voi iubi azi, maine, peste un an si toata viata,

Te voi iubi pana cand suflarea mi se va fi oprit.

~ Ne-om intalni in alt cer ~

      Mi-am facut un obicei din a privi oamenii. Nimeni nu mai priveste in sus, ci numai in jos. Fata lor e o grimasa dureroasa, chiar si cu un copil de mana. Pana si strigatul de chemare e un strigat dureros. Ne pierdem ca oameni, me pierdem sufletele usor usor si culmea ii permitem cu buna stiinta sa se indeparteze de noi. Luam in colimator lucruri fara nici o valoare, alergam sa strangem functii, case, masini, conturi grase si, ne pierdem sufletul.

     Nu mai stim sa iubim. Am uitat. Oare cati ar mai fi capabili in ziua de azi de un gest de sacrificiu suprem pentru cineva pe care il iubeste ? E atat de trist sa stii ca pana si omul drag, care s-ar presupune ca o parte din el traieste cu tine, iti intoarce spatele privind rece ca si cum putin i-ar pasa, aruncandu-ti cuvinte grele.

     Sunt momente in care nu mai vreau sa traiesc in lumea asta, ci sa urc sus pe un munte departe de civilizatia care a luat un avant prosper, zica-se, insa de fapt e in picaj precum un avion care se prabuseste fara drept de a se redresa si toti pasagerii care se afla sunt sortiti pieririi, pentru ca nu exista nici o parasuta. Ne aflam intr-un astfel de avion si singura scapare este sa ne deschidem inima si sa iubim din tot sufletul. E singura parasuta care ne poate salva. Dar pana si asta e greu pentru ca necesita efort, indulgenta si intelepciune, iar cei care poseda calitatile astea nu sunt apreciati si sunt luati drept visatori.

    Sunt o astfel de visatoare cu toate ca uneori mi-e greu sa mai plec cu zambetul pe fata stiu cat de usor se raneste. Am o carte de iubire scrisa parca dinainte de timp, inainte de a trebui scrisa. Ai scris-o pe toate paginile, dar nu rand la rand ci pe sarite, eu sa trebuiasca sa incerc sa fac un scenariu care sa se potriveasca cu acele franturi pe care le-ai lasat tu. Poate ca o sa reusesc, sau poate nu, insa datoria mea e sa incerc. Mi-ai cerut sa uit. Ei bine, nu pot. Ai pus in cartea aia prea multe cuvinte care dor. Mie mi-a ramas doar ca in fiecare zi sa ma duc in parc, sa privesc oamenii si sa primesc un zambet de copil care alearga dupa un fluture. Poate aici nu ne-a fost scris si poate ne vom intalni undeva, intr-o alta viata, intr-un alt cer.

~ Iubeste ~

Iubeste ca si cand asta ar fi singurul tau rost pe lumea asta.

Iubeste ca si cand nu ai stii sa faci nimic altceva.

Iubeste ca si cand ai fi o scanteie divina trimisa sa aprinda alte scantei

Iubeste ca si cand ai fi copilul care nu stie decat limbajul fara cuvinte al iubirii.

Iubeste ca si cand ai fi adolescentul topit de o singura privire. 

Iubeste ca si cand ai vrea sa iti daruiesti fiecare secunda din viata pentru o imbratisare. Iubeste ca si cand asta ar fi ultima respiratie pe acest pamant.

Iubeste ca si cand iubirea ar fi apa vie dupa care tanjesti in arsita desertului de tine insuti.

Iubeste ca si cand iubirea ta ar salva fiecare suflet si ar tamadui fiecare trup.

Iubeste ca si cand iubirea ta ar tine cerul deasupra pamantului

Iubeste ca si cand Universul si-ar uita rosturile fara iubire

Iubeste ca si cand te-ai fi hranit toata viata cu iubirea cea mai pura

Iubeste ca si cand ai fi IUBIRE si atat!

~ Minte - Inima ~

      Se dau razboaie in mine desi nu imi plac. Minte-inima, inima-minte. Se bat intre ele si din cele doua una va pierde. Insa cea care va pierde oricum sunt eu, pentru ca amandoua imi apartin.
     De multe ori mintea intreaba de ce trebuie sa fie de fiecare data cum vrei tu? Iar inima ii raspunde, pentru ca ceea ce tu gandesti, eu simt.

~ Noaptea TU locuiesti cu mine ~

~ Noaptea tu locuiesti cu mine ~

Strange luna in palme si priveste-o.

In ea poti vedea ceea ce iti doresti sa vezi, pe tine sau pe mine.

E astrul noptii, cea care a luminat mereu indragostitii.

Cea care e mereu insotita de stele, pentru ca nu ii place singuratatea.

Ea aduna toate visele celor care isi pun dorinte.

Tuturor le place ziua, eu iubesc noaptea

Pentru ca o ascult si in linistea ei aud bataia inimii,

A mea, a ta si a celor ce iubesc.

Mereu mi-a ascultat visele, gandurile,

Dorul, rugaciunile din fiecare seara

Si acel ecou din telefon care spunea “te iubesc”.

Luna, prin chipul ei mi-a fost veioza

Iar stelele mereu curcubeu, iar timpul nu a mai avut secunde.

Nu sunt un lucru maret, ci doar un om mic

Dar care face lucrurile cu dragoste.

Am stele in par, in ochi, suflet si in palme,

Le port cu mine si le arunc peste tot.

Si iubesc pana cand valul va intreaba

Ce e cu mine, ce sunt si ce vreau sa fiu.

Sa iubesc etern,

Ca si cum valul marii nu ar mai pleca niciodata de sub piciorul tau

Si fiecare lacrima eu o transform intr-o alta stea

Intr-o noapte frumoasa, in care visele devin realitate.

Nu mi-e teama de noapte oricat de intunecata ar fi ea,

Pentru ca noaptea Tu locuiesti cu mine.\

~ Am vrut ~

Am vrut vise si am primit cosmaruri,

Am vrut lumina si am primit intuneric

Am vrut sa fiu un fulg de zapada si am primit caldura sa ma topesc

Am vrut prieteni si am primit dusmani

Am vrut liniste si am primit furtuna,

Am vrut bunatate si am primit rautate,

Am vrut adevar, am primit minciuna,

Am vrut sa cred in oameni si am primit jignire.

Am vrut sa dau rasete si am primit lacrimi,

Am vrut sa dau sanse si am primit piedici,

Am ajutat si am primit egoism,

Am vrut speranta si am ajuns sa nu mai vad viitor

Am vrut aripi, dar am primit coroana de spini,

Am vrut mangaieri si am primit palme,

Am vrut fericire si am primit deznadejde,

Am vrut imbratisari si am primit asteptare

Am vrut sarut pe buze, dar am primit otrava

Am vrut sa cunosc Paradisul, dar am primit Iadul

Am vrut atentie si am primit indiferenta

Am vrut iubire si am primit dezamagire

Am vrut dragoste si am primit rani in suflet,

Am vrut TOT si am primit multa SUFERINTA

Am fost prea sincera si la ce mi-a folosit ?

Am primit doar cuvinte care ma dor pentru ca am crezut in ele.

~ Iubirea Mea ~

     Iti stiu chipul si l-am sculptat in inima si mintea mea. De acolo nimeni nu il va scoate. Nici apa, nici vantul si nici macar anii ce vor sa vina. Vei ramane in mintea mea asa cum te-am avut mereu acolo. Te-am iubit din prima clipa cand am deschis ochii. M-am deschis in fata ta precum o floare in razele soarelui si am sperat in tot ceea ce vedeam si auzeam.

    Acum sunt doar o iarna, e doar frig si atat. Te-as incalzi cu lacrimile mele daca tie ti-ar fi frig si ti-as sterge fata, sa iti curat fiecare por din pielea ta. Fiecare rasarit de soare il vad prin ochii tai si pentru tine vreau sa il vad in fiecare zi. Pentru mine nu vreau sa il vad, pentru ca imi e indiferent. Ma simt in fiecare clipa pe nisipuri miscatoare. Simt ca pasii pe care ii fac nu sunt in linie dreapta. Ma dor prea multe ca nici nu stiu sa le mai spun, tot ce fac e o tacere mormantala. Dragostea pentru tine e o eternitate in sufletul meu, e cerul si luna si stelele si tot ce inseamna intreaga galaxie.

~Asa-i iubirea mea, asemeni acestei largi cetati de unde,

Adancul ei se pierde-n taina nemarginirilor profunde,

Cu vifore si curcubeie, ca valuri lung clocotitoare,

       Cu picuri ce se infioara de chipul unui vesnic soare!~Octavian Goga ~

~ Cum poti vindeca iubirea? ~

   ~ Cum te poti vindeca iubirea? Plangand? Oare cate lacrimi trebuie sa vindece ceva, ce nu va trece niciodata? Nici macar oceanul apa lui sarata nu poate sterge o durere care seaca si care sapa din ce in ce mai adanc intr-o inima, care abia bate.

     Cum poti vindeca iubirea? Prin furie? Furia nu poate fi indreptata catre ceva ce iubesti din toata inima. Pentru ca atunci cand iubesti, furia nu are ce sa caute. E pe moment, apoi, iubirea iese la suprafata, pentru ca ea este cea care intotdeauna invinge. Sau chinuie, lipsa ei.

     Cum poti vindeca iubirea? Strigand? Cat de tare ai putea sa strigi ce te doare? Cata forta sa poti avea? Pentru ca ai striga si ai cadea in genunchi, tipand in tine de dor. Nici un strigat, oricat te tare ar fi nu poate vindeca ceea ce inima nu poare rosti, decat simti.

      Cum poti vindeca iubirea? Scriind? Cate cuvinte sa poti scrie sa o alungi din tine? Cate limbi sa fie inventate, pentru a arunca ceea ce tii acolo in tine cu tot sufletul. Nici cuvinte, nici litere nu pot scoate, tot ce crapa inima in doua sa iese la suprafata, pentru ca ea le lasa.

     Si atunci, exista oare vindecare in iubire? Sau o duci alaturi de tine, precum ai cara un schilod in carca si-l ajuti sa supravietuiasca? Nu te poate ajuta nici un ocean de lacrimi, nici furia adunata a unui univers intreg, nici urletele tuturor fiarelor salbatice, nici toate cuvintele lumii adunate si legate intre ele, nu pot duce la drumul catre iubiresi nu pot vindeca o inima ce plange, pentru ca atunci cand iubesti cu adevarat si cand ea pleaca, esti un om fara directie, fara casa, fara familie si fara inima, pentru ca inima ta in momentul ala a incetat sa mai bata pentru tine. Cand iubirea a plecat din viata ta, te simti ca un om mort a carui inima se zbate sa traiasca doar pentru celalalt. ~

~ Odine ~

~ Pierdut in desert ~

Doar spune-mi ca ma mai vrei aici

Cand ratacesti acolo
Pe acele campuri de praf si vanturi puternice care bat

In acel ocean alb uscat esti singur pierdut in desert

Esti pierdut in desert.

Dar pentru a sta cu tine intr-un cerc de foc,

Voi uita zilele care au trecut.

Iti voi proteja trupul si iti voi pazi sufletul,

De mirajele pe care le vezi.

Cand esti pierdut in desert.

Daca sperantele tale se risipesc ca praful de-a lungul drumului tau,
Eu voi fi luna care-ti lumineaza calea

Daca soarele ar putea sa te orbeasca , eu ma voi ruga la cer

Ca sa cada zapada peste Sahara.

Daca acesta este singurul loc unde iti poti lasa indoielile

Te voi sustine si voi fi singura ta cale de iesire,

Si daca vom fi mistuiti de foc,
Ma voi ruga la cer ca sa cada zapada peste Sahara.

Doar o dorinta si eu iti voi acoperi umerii,

Cu voaluri de matase si aur.

Cand umbrele vin si iti intuneca inima

Lasandu-te cu regrete atat de reci,

Pierdut in desert.

Daca sperantele tale se risipesc ca praful de-a lungul drumului tau,

Eu voi fi luna care-ti lumineaza calea

Daca soarele ar putea sa-ti orbeasca ochii, eu ma voi ruga la cerul de sus,

Ca sa cada zapada peste Sahara.

Daca acesta este singurul loc unde iti poti lasa indoielile

Te voi sustine si voi fi singura ta cale de iesire

Si daca vom fi mistuiti de foc,
Ma voï ruga la cer ca sa cada zapada peste Sahara.

~ Ploaia din sufletul meu ~

      Parca incepe sa ploua. Si daca va incepe sa ploua, sufletul meu a se prabusi pe o picatura de apa, incet, catre pamant unde va fi calcat de nemilosii trecatori. As vrea sa ma agat de tine si sa raman acolo pe veci, o farama din tine, o bucata din noi, sa zburam prin ploaie, doua stafii imbratisate, sa atingem lumina, sa mangaiem soarele, sa mirosim fericirea, sa muscam din iubire si sa murim impreuna.

     In asfintit aleile sunt pustii, toate vietatile orasului s-au adapostit lasand in urma lor pasii grabiti, teama de a fi atinse de lacrimile cerului. A inceput ploaia cu mii de fulgere lovind haotic, in  zari indepartate. Imi pare ca zig-zagul traiectoriei lor prabuseste in apus o constelatie, iar stelele risipite pe pamant vin sa-ti lumineze pasii catre casa mea.

     Vino la mine, stinge lumina si du-ma in ploaia de afara, nu vreau sa privesc caderea ploiii de dincolo de fereastra aburita. Acum nu e timp de cuvinte, vreau sa alergam pe strazi, desculti, fara umbrele, sa ascultam simfonia infinitelor picaturi ce mor lovite de frunzele copacilor. Sa dansam in parcuri uscate de seceta, sa simtim sub talpile noastre fiecare radacina cum danseaza odata cu noi.

    Sa ma saruti atunci cand ploaia me loveste mai tare. Sa ma imbratisezi atunci cand tunetele ma infioara. Impreuna sa strigam Iubirea, fara ca nimeni sa nu auda, acel TE IUBESC, pe care ploaia il va topi in picaturile sale.

                                                            

~ Ma iubesti? ~

Ma iubesti tu mai mult decat ceilalti?
Ma iubesti tu ca un  frate ceresc?
Ma iubesti tu ca un  rob din iubire?
Eu asa te iubesc.

Ma iubesti tu cand sunt langa tine,
dar si-n ceasul amar si umbrit?
Ma iubesti tu cand ceru-i departe?
Eu asa te-am iubit.

Ma iubesti tu mai mult decat ceilalti?
Mai presus de-orice gand pamantesc?
Mai presus de-orice dragoste-a firii?
Eu asa te iubesc.

Ma iubesti tu pe culmi de vedenii
dar si-atunci cand te simti parasit?
Ma iubesti si-ntre flori, si-ntre suliti?
Eu asa te-am iubit.

Ma iubesti tu mai multi decat ceilalti,
decat cei ce arar ma-nsotesc?
Ma iubesti tu privind vesnicia?
Eu asa te iubesc.

Simti ca-n lume straine ti-s toate?
Simti ca-n Mine ti-e totu-mplinit?
Ma iubesti tu mai mult ca pe tine?
Eu asa te-am iubit.

Costache Ioanid

~ Tu... ~

Ia-mi sufletul în palmă, în palma ta cea fină,

Şi albul pielii tale-mi va fi pe veci lumină...

Uită-mi sărutul ultim pe-aceleaşi pleoape două,

Printre magnolii trupul, ca pe un strop de rouă...

Ia-mi gândul ce-ţi păstrează în el, aievea, glasul

Şi-n verde iarbă-ascunde-l... culoarea ei mi-e pasul...

Alunecă-mi pe frunte, plăcere fără nume,

Pe ale mele buze fii vers uitat de lume…

Şi-a nu ştiu câta oară, peste ce-a fost odată,

Când fi-va iar o vară, împrăştie-mă toată…

Braţe-mi vor fi salcâmii încununaţi de floare

La piept n-oi strânge vântul ci doar pe tine, soare…

~ Sonetul XVII ~

Nu te iubesc chiar dacă

tu ai fi un trandafir sărat, sau topaz,

sau o sageată de garoafe

pe care focul o trimite.

Te iubesc cu o certitudine întunecată

căci lucrurile sunt create să fie iubite,

în secret, între umbră şi suflet.

Te iubesc ca planta care niciodată nu înfloreşte

care păstrează în sine lumina florilor ascunse.

Mulţumesc iubirii tale, solid şi cert parfum

ce răsare din pământ

şi trăieşte în întuneric, în sufletul meu.

Te iubesc fără să ştiu cum şi când, sau poate unde

Te iubesc în mod direct, fără să retrogradez,

fără complexe sau mândrie;

Deci te iubesc pentru că ştiu,

că aceasta e singura cale:

Unde eu nu exist, nici tu,

atât de aproape, încât mâna ta

pe pieptul meu este mâna mea,

atât de aproape, încât ochii tăi închişi

mă adorm pe mine.