Odine With Love

Odine With Love

sâmbătă, 20 iunie 2015

~ Sunt doar o femeie ~

~ Nu sunt altceva decât o femeie...
Una cât se poate de simplă,
Așa că nu te aștepta atunci să mă port ca o sfântă,
Să iert și să trăiesc în genunchi pentru tine.
Sufletul meu este liber și nu  îi place izolarea
Luptă mereu împotriva fricilor și a ceea ce este inutil,
Dacă am un Rai pentru mine,
Trebuie să îl împărtășesc să fiu fericită.
Dragostea se reflectă, cum cred că deja ai realizat,
Și a o închide într-o colivie a nefericirii,
Nu aș face decât să mor odată cu ea.
Am pierdut multe, dar nu poți să îmi ceri să mă pierd pe mine,
Pentru că altfel aș deveni inutilă, fără sens.
Eu sunt cea de azi, nu mai sunt cea de ieri
Și oricât de mult m-am schimbat, încă am flash-uri
Nu pot uita drumul pe care am mers,
Nu-ți pot uita toate greșelile tăcută și spășită,
Pentru că asta nu se va întâmpla niciodată.
Inima ta a devenit dură, arogantă, crudă,
Mintea ta nu mai are nici un fel de raționament,
Pe măsură ce trece timpul devii mai mândru de tot
Și treci peste orice, pentru a-ți atinge scopurile.
Te-am purtat atâta timp în inima mea,
Dar ai devenit exact ca razele Soarelui pentru Icarus
Care în dorința de a zbura spre el, s-a prăbușit în gol cu aripile arse.
Am acționat precum un beat crezând că te vei schimba,
Dar dragostea nu e beție, chiar dacă este ca o băutură.
Femeia simplă din mine nu ar putea trăi în contrastul ăsta,
Cu atâta dragoste care ți-o port, față de răceala ta.
Nu sunt o sfântă și nici Dumnezeu nu pot să fiu,
Să pot ierta și să îți hrănesc sentimentele perfide
Nu sunt, nu am fost niciodată și nici nu voi fi vreodată,
Sclava unei iubiri care otrăvește tot ceea ce atinge,
Doar pentru a primi câteva clipe de fericire! ~
~ Odine ~

2 comentarii:

  1. lacrima de fier

    sunt prinsa intr-un labirint unde fluturii se sinucid de frig

    iar eu ma tangui in lumina zilei sa-ti simt pulsul de metal

    as vrea,dar..nu pot sa prind din zbor o inima pierduta

    unde sangele e rece pulsand in silabe toamna

    sunt eu,esti tu,a toamnei lacrima de fier

    deasupra-i doar un soare vinetiu cu salbe de magnolii inghetate

    si toata inima mi-e plumburie si genele-mi sunt de argint

    salbatic peste noi se scurge toamna lacrimandu-si ochii

    a ruginit pupila noptilor si zambetele sunt de plumb

    Caci cerul tot e-n indoliat si etaleaza culori sumbre

    alaturi straziile-s pustii zgariate doar de umbre dezgolite

    a sosit timpul ingerilor sa aiba inima de sticla

    si caii albi sa fie de argint,ca-n plina toamna

    sa se aprinda soarele din scanteie de tropaituri de cai...

    e anotimpul noptilor cand ceasurile nu au ore

    doar lumanari ce curg siroare peste amurgurile gri

    nu pot clipi,tot aerul metalic sta sub serenade mute de viori

    imi umplu doar o poala de petale de argint

    caci trandafirii toti suspina tremurand o moarte neimplinita...
    Publicat de sentiment la 05:16
    marți, 22 noiembrie 2011

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ceea ce oamenii îl numesc sfâșitul lumii, Dumnezeu îl numește fluture :)!

      Ștergere