~ Îți cedez ție, ca unui întreg inexorabil! ~

~ Pentru că ai știut să citești singurătatea din spatele zâmbetului meu,

Mă pierd în mângâierile tale, 

Pentru că dincolo de acest întuneric, locuiești în ființa mea

Unde te întorci în tăcere, într-o îmbrățișare infinită,

În sufletul meu, subjugat, însetat de tine, a esenței tale. 

Îți cedez ție, ca unui întreg inexorabil,

Iar tu mă încorporezi în cosmos,

Același care începe și se termină sub porii pielii tale,

Într-un spațiu infinit și perfect!

Îți dăruiesc corpul meu... dându-l ca ofrandă,

Eu sunt destinul gurii tale,

Când mă săruți,  destinul meu devine întregul tău univers.

Doar cu tine

Mă scufund în nebunie,

Îmi pierd drumul,

Rătăcind pe căile tuturor păcatelor, până ajung la tine.

Mă pierd în tine, mă scurg

Îmi agiți toate celulele,

Până mă diluez în chimia sufletului tău.

Mă seduci, mă dezarmezi,

Mă devorezi, mă dezintegrezi,

Mă anihilezi... ca un criminal 

Care se întoarce la locul crimei,

Dar dincolo de orice 

Trăiesc în adâncul cerului tău,

Supunându-mi trupul și mintea, la tot ceea ce decizi! ~

~ ODINE! ~

~ Sunt și voi fi începutul, originea esenței tale! ~

 Am renăscut în adâncul privirii tale enigmatice, 

Dincolo de interiorul care strigă după totul. 

Mi-am deschis ochii asupra lumii tale, 

Înflorind în senzația caldă a împărăției pe care o locuiești, 

Unde binele și răul se lichefiază în mod egal în paradisul în care mă eliberezi. 

Sunt visul născut în elixirul tău , al dorinței, 

Unde sentimentul cel mai pur și cel mai intens m-a creat, 

Ca o femeie nevinovată care se oferă tremurând la picioarele tale! 

Sunt un spațiu fără limite, în care un moment se simte cu aceeași intensitate în scobitura mâinii tale 

Ca în sanctuarul buzelor tale care îl adăpostesc candid. 

Sunt geamătul unui Soare în vârtejul mut al sufletului tău, 

Care mă ține gravitând atașată de corpul tău și sfidând o mie de furtuni!

Sunt o promisiune care urlă și zvâcnește în nebunie ,

Scufundându-se fără rușine și fără cătușe în rănile imensei tale tandreți. 

Sunt acel înger cu aripi albe pe patul Raiului tău, 

Prin fiecare bătaie a inimii tale de oțel, care se topește cu sărutările mele. 

Sunt zorii dimineților tale, aer între mâinile care pulsează și se simte cald și rece, 

Târându-te într-un ritm lent și accelerat prin corpul tău. 

Eu sunt flacăra Iadului tău infinit, 

Cel care mă boteza cu numele tău, într-un prezent care înflorește în viitorul meu,

Sunt și voi fi începutul, originea esenței tale! ~

~ ODINE! ~

~ Golindu-mă de mine, mă afund în corpul tău! ~

 ~ Dragostea ta are mirosuri,

Miroase a câmp proaspăt udat, a iarba proaspătă

A simfonie dulce, care zornăie lângă ureche,

Într-un fulger de tandrețe și pasiune arzătoare

Corpuri legate în șoapte de foc

Sunete de sărutări pe buzele lacome și lipite.

Pasiunea este un univers al tandreței

Strig lumii această emoție a dorinței,

Te iubesc, te iubesc, te iubesc, la nebunie

Și în pieptul meu, corpul tău, adoarme.

 Am lăsat deoparte temerile rănilor și mi-am deschis ușile din minte,

De îndată ce ți-am atins mâinile, zidul îndoielilor s-a fragmentat,

Sunt în mâinile tale, ești în sângele meu

Golindu-mă de mine, mă afund în corpul tău! ~

~ ODINE! ~

~ Umbra care-mi însoțește pașii! ~

 ~ Dintr-un colț al vieții, mi te-am imaginat,

Te-am desenat, te-am vrut fără ca lumea să existe pentru mine.

Îmi băteai deja în sânge, acea explozie de lumină și vise

Care mi-a mobilizat nimicul.

Era foarte ușor să-mi imaginezi himere lângă tine,

Ecoul versurilor mele nescrise, venite din adâncurile mării.

 Am iubit schimbul de sărutări și mângâieri

Cele care mi-au umplut brațele cu flori,

Am simțit din nou dragoste, 

Altfel nu știu cum să o definesc.

Știu doar că apa a purtat ecoul vocii tale

Și că pietrele râului ți-au strigat numele,

Apa care mi-ai oferit-o mi-a potolit setea

Și-am ajuns în mare pierzându-mă în valurile ei.

Mi-am schimbat pielea lângă tine,

Trăind vertijul pe care mi l-ai produs

Tu ai fost ….

Ești…

EL... este omul vieții mele

Umbra care-mi însoțește pașii! ~

 ~ ODINE! ~

~ Fructul interzis! ~

~ Dragostea pentru tine inspirație pentru poeziile mele,

Fiecare gest al tău este bucurie, o aventură duioasă

Val după val, amestecându-se-n mintea mea.

Am încetat să mai fiu interzisă pentru tine

Din clipa in care m-ai închis în sufletul tău.

Am fost o parte vie a tuturor dorințelor tale,

Ți-am pronunțat numele, în fiecare mângâiere.

Versurile pe care le-am scris pentru tine

Mi-au purtat propriile suspine,

Stau în gândurile tale, cuminte,

Sărutându-ți fiecare cută a frunții!

Degetele mi-au tremurat în părul tău

Și ochii mei s-au uitat în ai tăi, 

Gura ta ca o cireașă coaptă, cu sărutări dulci

Glasul tremurând de dulce tandrețe

Mi-a mișcat sângele, mi-a zguduit pielea!

Fiecare clipă trăită a fost un motiv de întâlnire

Noaptea... ca niște îndrăgostiți tăcuți

Legați în focul nebuniei,

Ziua..... fructul interzis! ~

~ ODINE! ~

~ Locuiești în inima și gândurile mele ~

 Tu locuiești în inima și gândurile mele

În mintea mea ai parfumul unei flori de primăvară,

Ești în viața mea, mâncarea perfectă

Cea care-mi întreține foamea de dragoste!

Ești scânteia care îmi aprinde sentimentele

Cea care îmi vindecă rănile și-mi provoacă valurile de durere,

Ești aerul proaspăt adus de vântul fin,

Pânza pictată în petale de flori!

.

Nu am prea mult,  ceea ce pot oferi,

Este modul ăsta sincer și clar de a fi,

Puținul pe care îl am, îl poți ține într-o mână,

Și asta-i dragostea, pe care inima mea o simte  pentru tine! ~

~ ODINE!~ 

~ Cine sunt eu fără tine! ~

   ~ Am renăscut în adâncul privirii tale enigmatice. Mi-am deschis ochii asupra lumii tale, înflorind în senzația caldă a împărăției pe care o locuiești, unde binele și răul se lichefiază în mod egal în paradisul în care mă eliberezi. 

    Sunt visul născut în elixirul tău al dorinței, unde sentimentul cel mai pur și cel mai intens m-a creat, ca o femeie nevinovată care se oferă tremurând la picioarele tale. 

    Sunt geamătul unui Soare care explodează în fața ta, în vârtejul mut al sufletului tău, care mă ține gravitând atașată de-al tău corp și sfidând o mie de furtuni.... 

    Sunt o promisiune care urlă și se frânge, goală, scufundându-se fără rușine și fără cătușe în rănile imensei tale tandreți...

Sunt acel înger cu aripi albe care zvâcnește pe patul raiului tău, în timp ce mă mișc prin fiecare bătaie a inimii tale de oțel, care se topește cu sărutările mele....

Sunt zorii dimineților tale, aer între mâinile tale care pulsează și se simte cald și rece, târându-se într-un ritm lent și accelerat prin corpul tău....

Eu sunt flacăra iadului tău infinit, cel care mă botează cu numele tău, într-un prezent care înflorește în viitor,

                         Dar cine sunt eu fără tine! ~

~  ODINE ~

~ Ești vinovat ... de aritmia din pieptul meu ~

~ Picioarele mele, se întorc la tine,ca doi îndrăgostiți

Și o mie de bătălii izbucnesc în creierul meu,

Între raţiune și nebunia pe care o provoci.

De la est la vest brațele mele, îți înconjoară teritoriile

Mâinile mi se blochează în fiecare por al tău, mângâindu-ți alunițele,

Acoperindu-ți pieptul în flăcări.

Îţi aparţin, ca o busolă oprită, 

Un oftat în noapte, care sângerează pe buze,

O furtună de sentimente în forma sa cea mai pură. 

Ești vinovat ... de aritmia din pieptul meu,

Nu-ți pot ascunde nimic,

Îmi studiezi reacțiile, mișcările nervoase ale degetelor,

Te amuzi și-ți văd surpriza de pe față când mă citești.

Sunt ca un foc, ce arde încet, în această cetate,

Care îți poartă numele ca un semn de neșters al iubirii,

Iar tu, o vraja de foc pe pielea mea... dar nu ma plâng...!, 

Ăsta este regatul meu, legea mea, 

Care devine pasiune când îmi aprinzi focul,

În timp ce tu dansezi în cerc, 

Cu pofta unui animal ce-și vânează prada,

Așteptând să-și înfigă ghearele adânc în trupul meu,

Cu o plăcere extraordinară de a rupe pielea,

Care strigă după mângâierile tale.

Trăiesc în adâncul cerului tău,

Dar dincolo de orice îmi supun trupul și sufletul

Provocând semne ale iubirii ca o linie infinită, 

Devenind originea esenței tale, căci...

Sunt și voi fi începutul tău, de la nord la sud! ~

~ Odine ~ 

~ Valurile se întorc, să se iubească din nou! ~

~ Am vrut să scriu o altă poezie,

O poezie care nu vorbea despre dragoste,

Poezie care atingea și se mișca suav,

Moale ca petala unei flori, plină de roua dimineții.

Cum să scrii poezii și să împletești versuri,

Când cuvintele sunt ca valurile mării

Care ajung și pleacă în orizonturi diferite

Cuvinte care rimează, în versuri, de la verbul a iubi!

Cum să scrii versuri, când cuvintele sunt ca spuma mării,

Care se risipește la atingerea nisipului fin,

Când în ceasul tăcerii, inima aude șoaptele mării

Și valurile sălbatice  aleargă într-un dans nebun.

Valuri după valuri, ajung să se atingă, agitate,

Corpuri unite, buzele lipite, împletite, aliniate,

În cuvinte șoptite transpirate, alunecoase,

În versuri fără rimă, cuvinte de dragoste livrate cu intensitate.

Marea agitată este ca o inimă care iubește

Briza împrospătează simțurile,

Valurile se despart ca niște îndrăgostiți dezbinați

Întorcându-se îndrăgostite să se iubească din nou!

Am vrut să scriu o poezie despre splendoarea mării

Frumoasă, parfumată, elegantă, să-ți ofer

Dar mărturisesc sincer, că inima mea spune doar,

Că ești cel mai frumos POEM DE IUBIRE! ~

~ Odine ~

~ Nu vreau să mă opresc niciodată, să te respir! ~

~ Ce secret păstrează zâmbetul tău atât de deschis,

Buzele tale care atunci când mă sărută  ...topesc orice aisberg

Cu sărutări lente şi pasionale

Și sălbatice, de parcă nu ar mai exista mâine?

Mâinile tale lungi și venoase, 

Care știu cum să stea calme și relaxate,

Puternice si ferme când se sprijină de talie mea

Dar atât agere când îmi mângâie fața, ceafa... spatele.

Totul la tine este simplu... 

Ești atât de simplu și atât de capricios

Încercând constant să mă exorcizezi cu esența ta,

Făcându-mă să mă comportă ca o nebună, să-mi pierd orice urmă de rațiune.

Ce pact ai semnat și cu cine, să topești toate forțele și toate zidurile din calea ta?

Încerc atât de mult să înțeleg ce este atât de special în ochii tăi,

Dacă par atât de normali, de privirea ta proaspătă și singuratică,

Calmă, dar care scormonește până în adâncul măruntaielor mele.

Încerc să-mi recapăt controlul, pe care mi-l pierd în preajma ta,

Privesc în ochii tăi și toate eforturile mele de a rămâne fermă se evaporă....

Timpul trece și încă nu înțeleg

De ce sunt atât de speciali ochii tăi...

Și să te respir încet... Nu vreau să mă opresc niciodată, să te respir! ~

~ Odine~ ~

 

~ Tu, ești urma pașilor mei! ~

~  Aș vrea să fiu o carte,

Să-mi decojești foile, frunză după frunză

Și fiecare cuvânt de afecțiune să-l citești,

Adăpându-te din esența iubirii mele,

Aș vrea să fiu o carte,

Nu o carte pe care să nu o citești niciodată,

Ci o carte cu un parfum sublim

În ale cărei pagini să spună,  cuvinte care mă ard ca focul.

.

Aș vrea să fiu o carte,

O carte în care fiecare pagină să strălucească

Și fiecare literă să fie bucurie și să rămână în inimă

Ca simbolul iubirii, al rugăciunii în biserică

Aș vrea să fiu o carte

Simplă și sensibilă, dar un cadou pentru tine,

O carte scrisă, cu versuri tandre

Să poți citi, ceea ce eu nu-ți pot spune, că tu, ești urma pașilor mei!  

~ Odine ~ 

 

~ Of-ul meu! ~

 ~ Uneori sunt un deșert care înflorește între palmele tale,

Uneori sunt doar un trup, un adăpost al trupului tău... 

Câteodată sunt o vioară între degetele tale, care plânge și râde în același timp,

Uneori sunt un animal rănit și flămând, 

Pe care doar tu îl îmblânzești cu sărutările tale... 

Trupul meu este ca un sanctuar pentru tine, plin de ofrande,

Mâinile tale, atingeri divine, mă dezbracă de propria-mi viață,

Până îmi pierd cunoștința a ceea ce sunt, unde sunt și cine sunt

Și apoi încep, mă nasc din nou, zbor, zvâcnind printre vertebrele 

Ce te caută, nemilos și înflăcărat, 

În vuietul cel mai adânc al iadurilor mele.

Ești trupul și refugiul meu, of-ul meu,

În tine găsesc liniștea ființei mele, 

Cântecul vocii tale mă cheamă în tăcere,

Și cedez în favoarea sărutărilor tale: miere și fiere                 .

Îmi pari ca un înger, care-mi alungă furtunile...

În timp ce aripile tale mă îmbrățișează și mă scutură,

Prevestind un Eden unde să ne câștigăm bătăliile,

În acest infinit cerc al vieții.

Și ne vom vindeca ca niște păsări întunecate,

În această lume infamă,

Ne vom ridica aripile înghețate

Și ne vom construi cerul din aer și foc,

Departe, de acest  pământ posomorât! ~

~ Odine ~

~ Mulțumesc că te iubesc! ~

     ~  Când se spune “mulțumesc” sau “te iubesc”? În momentul în care le simți. Mulțumirea și iubirea sunt două sentimente, efectul lor se simte pe loc sau niciodată. Are sens să spui cuiva care se află pe patul de moarte ca îl iubești, dacă o viață întreagă nu i-ai spus și nici nu i-ai arătat? Aceste două sentimente se simt, se trăiesc și se spun din suflet și nu se aruncă în vânt, precum ai spune ”mi-e foame”.

    Trebuie să îți trăiești viața ca un vals la infinit, sub candelabrele fericirii, chiar dacă sunt momente când apar picăturile de diamant ale lacrimilor. Nu degeaba se spune că în iubire trebuie să suferi ca să o simți cu adevărat, căci altfel nu ai simți-o atât de profund. Să ai curajul să îți calci pe orgoliu și să înțelegi că fără ea, iubirea, sufletul tău arată ca un bibelou pus într-o vitrină și care la cea mai mică atingere se sparge, arătând golul din interior.

   Trebuie să înveți că totul în viață este o binecuvântare, că iubirea nu apare numai cu flori în brațe, ci e posibil să fie însoțită alături de tristețe și dor. Și trebuie să îți asumi riscul de a le primi pe toate trei la pachet. Viață este o spirală nebună, compusă din dragoste, fericire, tristețe, zâmbete și lacrimi și clipe pe care le trăim intens, dar care ne marchează existența. Are urcușuri și coborâșuri, însă trebuie să le primești cu brațele deschise, demn și să îți asumi toate riscurile. Depinde de fiecare în parte, de cât de repede ne ridicăm atunci când am coborât.

    Sunt momente, în care dragostea vine și îți schimbă anotimpul vieții cu o singură privire. Din frunze uscate, ramurile fac muguri și îți dau amintiri de neuitat, când simți căldura verii, în toiul iernii și toate ploile de toamnă se transformă în picături de rouă ale primăverii. Trebuie să îi mulțumești din suflet atunci când este timpul ei, pentru că prea târziu, nu mai are nici un rost. Întrebarea e câți oameni au curajul de a spune "mulțumesc", "mi-e dor" și "te iubesc" din suflet persoanei iubite ?

      Când se spune “mulțumesc” sau “te iubesc”? În momentul în care le simți. Mulțumirea și iubirea sunt două sentimente, efectul lor se simte pe loc sau niciodată. Are sens să spui cuiva care se află pe patul de moarte ca îl iubești, dacă o viață întreagă nu i-ai spus și nici nu i-ai arătat? Aceste două sentimente se simt, se trăiesc și se spun din suflet și nu se aruncă în vânt, precum ai spune ”mi-e foame”.

Trebuie să îți trăiești viața ca un vals la infinit, sub candelabrele fericirii, chiar dacă sunt momente când apar picăturile de diamant ale lacrimilor. Nu degeaba se spune că în iubire trebuie să suferi ca să o simți cu adevărat, căci altfel nu ai simți-o atât de profund. Să ai curajul să îți calci pe orgoliu și să înțelegi că fără ea, iubirea, sufletul tău arată ca un bibelou pus într-o vitrină și care la cea mai mică atingere se sparge, arătând golul din interior.

   Trebuie să înveți că totul în viață este o binecuvântare, că iubirea nu apare numai cu flori în brațe, ci e posibil să fie însoțită alături de tristețe și dor. Și trebuie să îți asumi riscul de a le primi pe toate trei la pachet. Viață este o spirală nebună, compusă din dragoste, fericire, tristețe, zâmbete și lacrimi și clipe pe care le trăim intens, dar care ne marchează existența. Are urcușuri și coborâșuri, însă trebuie să le primești cu brațele deschise, demn și să îți asumi toate riscurile. Depinde de fiecare în parte, de cât de repede ne ridicăm atunci când am coborât.

    Sunt momente, în care dragostea vine și îți schimbă anotimpul vieții cu o singură privire. Din frunze uscate, ramurile fac muguri și îți dau amintiri de neuitat, când simți căldura verii, în toiul iernii și toate ploile de toamnă se transformă în picături de rouă ale primăverii. Trebuie să îi mulțumești din suflet atunci când este timpul ei, pentru că prea târziu, nu mai are nici un rost. Întrebarea e câți oameni au curajul de a spune "mulțumesc", "mi-e dor" și "te iubesc" din suflet persoanei iubite ?

    Poate că în iubire nu se mulțumește, dar eu îți mulțumesc. Te iubesc sublim și nebunește, atât de pur, total, nepământesc! ~

~ Odine ~

 

~ Just... Him! ~

 ~ Mâinile tale…

Mângâierile tale;

Ochii tăi…

Înfățișarea ta;

Buzele tale…

Săruturile tale;

Gura ta…

Zâmbetul tău;

Degetele tale ...

Cuvintele tale;

Tu…

Esența ta;

Versurile tale ...

Vocea ta lentă;

Pasiunea ta…

Visele tale;

Magia ta ...

Poftele tale;

Lucrurile tale nebune ...

Aripile tale neobosite;

Total ... Pur și simplu,

EL!!!~

~ Odine

~ Să rămâi când vei descoperi toate umbrele din mine! ~

~ Coincidențele nu există ...

Se întâmplă doar ceea ce trebuie să se întâmple,

Nici un suflet nu se ciocnește cu un alt suflet, din întâmplare,

Totul a fost deja scris cu cerneală invizibilă între nori și stele!

Nu există coincidențe și nici îmbrățișări în zadar,

Un zâmbet poate transforma o inimă,

Poezia poate schimba viata ta, o pictură, un cântec, un peisaj sau o voce ...

Pot trezi ceva în piept, pentru totdeauna!

Lucrurile sunt așa cum sunt, nu în modul în care ne-am dori să fie ... 

De aceea o să dansez cu tine până când picioarele mi se vor rupe și te voi face să te înnebunești ...

Pentru un motiv ciudat, frumos și magic,

Până în momentul în care vei fi conectat cu mine ...pentru totdeauna!

Să nu rămâi cu mine, doar pentru partea frumoasă din mine,

Pentru că te privesc cu ochii luminați de lacrimile unei femei care te iubește,

Vreau să te îndrăgostești de defectele, de umbrele și golul meu,

Să iubești fiecare urmă a vieții mele, fiecare rid pe care timpul l-a lăsat în mine!

Vreau să-mi știi semnele de război, precum și bătăliile pierdute!

Vreau să descoperi în sufletul și în ființa mea, ceea ce nimeni nu a explorat vreodată

Și abia atunci să decizi dacă vrei cu adevărat să rămâi! ~

~ Odine ~

~ Mă agăț de tine, ca un fluture de-o floare! ~

~Agățându-mă de tine, mă așez ca un fluture pe-o floare,

Cald și moale pe buze, trezind emoții necunoscute!

Sunt sedusă iremediabil de libertatea sufletului tău

Și de nebunia cufundată în ființa ta!

Sar în gol, că inima mea insistă ...că da, poți zbura!

Îmi doresc ca lumea mea să se oprească în mâinile tale,

Pentru că, fără să știu ce faci,

Pot să jur, că orele în brațele tale devin magie, culoare, pasiune și fantezie ...

Vreau o hartă care să mă conducă la tine mereu,

Să mă pierd cu tine în labirintul cerului tău, dezlănțuind furtuni în mine,

Făcându-te ghidul dorințelor mele!

Vreau să te sărut ca și cum timpul s-ar termina

Și să mă sting pe buzele tale, cu sărutări care ard,

Lăsându-mi buzele mulțumite, de esența ta, de acel suflet aventuros!

Îmi doresc ca degetele mele să fie pline de tandrețe,

Să călătorească pe fiecare centimetru al pielii tale,

Să viseze să trăiască în tine, din nou și din nou,

Rămânând puțin mai mult acolo, în mine!

Vreau să te am și să devin oceanul tău, iar tu, țărmul meu,

Chiar dacă voi simți că lumea mea s-a întors cu susul în jos!

Îmi doresc recompensa mea de dimineață,

Să mă trezesc cu aroma ta impregnată în pielea mea,

Observându-te în tăcere, fascinată,

Unită cu tine ... vibrând sub pielea ta! !

~ Odine ~

~ Bătăile inimii mele dansează! ~

~ Ora șase dimineața!

Răsăritul se trezește pe un orizont de un albastru imposibil,

Din el se ridică o jumătate de Soare roșu, care cască încă...

Soarele vrea ca eu să pictez o poezie pentru tine,

Un poem de lumină și culori frumoase,

O poezie care strălucește,

Un poem cu lavandă,

Un poem portocaliu,

De aer violet și triluri mov,

De pescăruși argintii.

O trezire miraculoasă,

Cu vocea ta întrupată parcă pentru a-mi mângâia sufletul!

Ai vrajă în ochi, iar aspectul tău e magic..

Bătăile inimii mele dansează din nou,

Au o viață proprie,

Sunt vrăjite, fluieră euforice,

Par stupide.

Le spun să nu mai viseze.

Mă ignoră, se uită la mine scoțând limba...

Și după un oftat lung își dau ochii peste cap.

Vântul mângâie cu adieri albastre... două inimi care  nu visau să fie atât de fericite!

Inima mea e nebună și fericită și bate doar pentru tine.

Unde este pielea ta ... sunt și eu...

Unde este lumina iubirii... este vremea noastră!

Căci am visat să te îmbrățișez pentru totdeauna în frumoasa eternitate a tuturor timpurilor și universurilor!  

Tu ești visul din care niciodată nu vreau să mă trezesc,

Vis binecuvântat ! ~

~ Odine ~

~ Venele mele sunt râuri de lavă! ~

 ~ Tu ești cel care pune culoare în viața mea.

Acel mister pe care nu-l termin de descifrat....

Tu ești cel care mă trezește din visul meu, să visez în continuare cu tine.

Cu tine am învățat să iubesc într-un mod diferit,

Nu doar să-mi fie corpul atins cu tine, 

Ci să-mi străpungi sufletul cu mângâierile tale.

Ard cu focul cuvintelor tale, 

Tremur când simt pasiunea sărutărilor tale,

Te-am iubit înainte ca roua să cadă ca lacrimile la pământ,

Te-am adorat înainte să te cunosc,

Fără să te caut te-am găsit, acum știu că ești dorința mea, bucata lipsă din mine! 

În pieptul meu este un foc imens de dragoste,

Venele mele sunt râuri de lavă

Care trec prin corpul meu în căutare de alinare,

Vreau să mă scufund în brațele tale 

Vreau să fiu lutul pe care tu îl mulezi

Vreau să mă lași să fiu focul tău ...

Vreau doar sa te iubesc!

Ești atât de multă lumină, iubire și dorință, încât chiar și poemul visează, bate și tresare!

Eu voi exista și exist cât vrei tu,

Cu toate acestea compensez respirându-te și făcându-mă pasăre,

Cu aripi. aripa ta și a mea. Două aripi.

Ești al meu, dar tu nu ești proprietatea mea,

Noi nu suntem ai nimănui,

Cu toate acestea, nu ezit... Sunt a ta!~

~ Odine ~

 

~ Inima care te cheamă! ~

~ Mă gândesc mult la tine,

Atât de mult încât imaginea ta, a rămas tatuată pe pupilele mele,

Pe sufletul meu și pe pielea mea ...

Mă gândesc la poeziile care au rămas neterminate;

La cuvintele și sărutările pe care le lăsăm în suspans ...

Mă gândesc la momentele împreună,

La zâmbetele tale care-mi risipesc toate îndoielile ...

Mă gândesc la acele mii de moduri în care să-ți spun că te iubesc fără cuvinte,

Mă gândesc la trăsăturile tale, sau vocea ta înăbușită și serioasă,

Mă gândesc la tine ziua, la mijlocul după-amiezii și la amurg;

În timp ce sorb o cafea și mă uit la trecerea timpului ...

Mă tot gândesc la tine, la tine și la mine, la noi; la cât de mult te iubesc și cât te voi iubi!

Îmi place sa fiu cu tine, aici, acolo, azi sau mâine,

Oriunde, nu-mi pasă,

În cel mai simplu sens al vieții ...

Să mă conectez cu tine, cu sufletul tău,

Să stăm amândoi în tăcere, să ne transformăm în poezie!

Îmi place sa fiu cu tine, în brațele tale, în viața ta!

Cu tine este locul în care vreau să fiu ...

Și nu aș vrea niciodată să plec!

Cu tine, nu știu ce se întâmplă ...

Te văd și sufletul meu tremură...

Te văd și mă desființez...

Te văd și mă transform...

Te văd și nu știu ...

Mi-e teamă să nu te uit sau să te iubesc mai mult!

Am lăsat ușa inimii deschisă pentru tine,

Așteptând mereu sosirea ta, un vânt care îmi zguduie și seduce ființa ...

Pentru tine am dragoste, visuri, o viață;

De asemenea, o inimă care te cheamă și pași care te caută;

Vreau să te iubesc încet...încetul cu încetul...pentru totdeauna! ~

~ Odine ~ 

~ EL...!! ~

                                    ~ EL,

Îmi spune ”te iubesc” cu privirea,

Cu acea magie ce trăiește în acei ochi care îmi ating inima,

Aceiași ochi care mă omoară, dar cei care mă reînvie.

Cei care știu să mă miște înăuntru și să provoace în mine, în același timp,

Pace, eternitate și cutremur .

EL,

Îmi atinge sufletul fără mâini,

Cu melodia vocii sale senine și magnetismul zâmbetului său,

Cu emoție și pasiunea care o emană prin fiecare por al pielii sale ...

Îmi spune atât de multe fără cuvinte ...

Ce sentiment incredibil,

Să găsesc în acele tăceri,

Spațiile care sunt cântece-O bucată de Rai,

Care mă supără și dar în același timp, îmi umple întreaga viață ,

EL.

Totul meu!!! ~

~ Odine ~

~ Nu știu cine dintre noi doi este mai nebun ... dar ne avem unul pe celălalt! ~

~ Mintea mea este prizoniera ta,

Mi-ai legat încheieturile sufletului și mi-ai înlănțuit inima,

Care curge alterată, plină de iubire.

Nu mai am scăpare!

Sunt prada dorințelor tale, capriciul instinctului tău, labirintul pasiunilor tale,

Și mă predau la auzul vocii tale, căci cuvântul tău trece ca o săgeată prin mine. 

Ca niște fire fine înnodate la ceafă, se ridică focul ăsta care mă sufocă,

Sunt prizoniera ta, a nebuniei tale

Sunt un corp latent ...

O figură modelabilă ...

Un foc arzând ...

O flacără pulsantă ...

O atingere debordantă ...

Pentru mâinile tale ...

Pentru ochii tăi ...

Pentru gura ta ...

Sunt a ta!

Nu există spațiu sau aer între noi..

Suntem naufragiați în propriile nebunii,

Și nu știu cine dintre noi doi este mai nebun ... dar ne avem unul pe celălalt,

Pentru că ne înecăm unul în altul, de parcă am fi la un pas de moarte ...  

Și o facem încet ...săpând tuneluri în mintea noastră pentru a face față iadului.

Ești vocea care nu va muri niciodată,

Miere și fiere,

Cel care are plăcerea de a fi și de a exista, chiar și atunci când totul pare pierdut,

Cel care mă leagă de eteric,

Te iubesc ... te idolatrizez ... atât de mult…,

Încât uit că mâinile mele goale mângâie viața, pe care, ca o dulce ofrandă, ți-o dăruiesc!

Și de aceea te iubesc până la moarte ...

Și-ți dau până la ultima mea suflare, carnea mea, tremurătoare și înflăcărată,

Care vrea să-ți simtă mângâierea, care mă zguduie până la os...

Iar corpurile noastre se predau ancorate pe malul care ne spune că suntem în viață,

Când simțim cum curgem; cum murim ... când murim ... unul în celălalt! ~

~ Odine ~