~ Gânduri din noapte ~

~ Dă-mi un sărut și voi fi a ta, dă-mi mai multe și te voi face al meu. ~

~ Întotdeauna imaginația este capabilă să meargă mai departe decât tine. ~

~ Vântul încearcă să se ascundă, dar nu poate să mintă ploaia... ~

 ~ Cuvintele te pot dezbracă, fără să îți atingă hainele. ~

~ La un moment dat dependența de vise, devine un coșmar... ~

~ A zbura nu înseamnă întotdeauna a ridica picioarele de pe pământ... ~   

~ O inimă este ca o brichetă. Dacă arde cu flacără mare, gazul se consumă. O poți reîncărca, dar nu uita că e nevoie și de piatră să îi dea scânteia. ~

~ De obicei cel care e puternic precum fierul, se dovedește a avea o inimă de lemn. ~

~ Uneori săruți o broască nu pentru a o transforma în prinț, ci pentru a face o broască fericită. ~

~ În viață, nu toate piesele se potrivesc ... ~

~ Dragostea e un foc ce arde... ~

~ Dragostea e un foc ce arde fără să fie văzut,

O rană care doare, se simte dar nu se vede,

Este o mulțumire nemulțumită,

Este o plimbare singură în noi,

În care suntem prinși fără voință.

Dragostea trece dincolo ... 

De frumusețea și senzualitatea care te fascinează,

Este mai mult decât un corp perfect sau un aspect care seduce. 

Dragostea ia hotărârea în locul tău sau dorința care zguduie corpul,

Pentru că asta e doar chimie. 

Dragostea este mult mai mult decât un pat și picioare strâns legate între ele ... 

Este mersul pe jos în aceeași direcție și mână în mână. 

Treptat te obișnuiești că ești doar o jumătate,

Că jumătate nu îți mai aparține,

Că totul se împarte la patru mâini, patru picioare,

Că acolo unde pleacă două, celelalte două urmează.

Că în fiecare dintre noi,

În dragoste,

În singurătate,

În tine,

În mine,

În apă,

În soare, 

Pe pământ,

În verde, galben, albastru, roșu

În toate este necesar să fie dragoste

Fie în tine, în mine, în noi, în cineva ....

Există foc și dragoste. ~

~ Odine ~

~ Declarație ~

~ Dragul meu,

Astăzi nu am voie și nu vreau să-mi ascund sentimentele,

Dragostea ce o simt îmi este tipărită în zâmbetul de pe buze,

În ochii mei neobosiți care te caută,

În bătaia inimii mele care cere să fie atinsă,

În inspirația care vrea să simtă parfumul tău,

În dorința incontrolabilă de a mă săruta,

În sentimentul sublim de dorința de a fi alături de tine,

În toate zilele vieții mele,....te iubesc ...

Te iubesc atemporal, fără vârstă 

Cu impulsul unei zeițe... 

Te iubesc cu o foame...

Foamea de pâine fierbinte.

Îmi ești un cutremur

Care îmi trimite vibrații în inimă

Când vocea ta șoptește.

Pereții sufletului îmi sunt pictați cu petale de trandafir roșu,

Care și-au lăsat parfumul iubirii peste tot,

Parcă îmi ești un foc în vene,

Care mă arde în sânge.

Să nu mă întrebi cine sunt

Pentru că nu îți pot răspunde,

Sunt tot și nimic,

Sunt trecut și viitor, 

Sunt lumină și întuneric, 

Sunt incertitudine și indecizie, 

Sunt lacrimă și zâmbet, 

Sunt o nebună, dar și înțeleaptă, 

Sunt fantezie, o nebunie ... 

Eu sunt doar ceea ce sunt 

Și eu sunt eu, până voi muri! ~

~ Odine ~

~ Îmi ești gravat în linia vieții ~

~ Linia iubirii e completată de mâinile împreunate

Mâinile care scriu romane de dragoste pe piele,

Nu pe hârtie, căci acolo e doar o schiță,

Dar pe piele e artă, nu literatură!

Mâinile puternice știu ce e dragostea

Alături de mâinile mici și iubitoare

Ele sapă în pământul sufletului,

Ca mâinile mici să sădească sămânța iubirii,

Iar liniile rădăcinii ei să pătrundă în palme

Și să graveze linia vieții.

Așa-mi ești tu, gravat în linia vieții..

Ți-ai pus amprenta mâinilor pe felul meu de a fi 

Iar drumurile rătăcite pe care umbli

Sunt semnele trecerii tale ca o poveste.

Îți privesc ochii, îți ascult vocea,

Iar mâinile tale mă trezesc la viață,

Mă faci să simt că sunt la cârma vieții tale,

Și că după toată călătoria asta,

Tu mă aștepți ca un gardian la poarta destinului

Că în inima mea, iubirea ta e un foc

Un strigăt de lumină care se împrăștie deasupra Pământului.

Te vreau acum...

Și vreau să te acopăr cu sărutări

Pe timp de noapte până în zori,

S-arunc suspinele nopții în vânt

Adormind la pieptu-ți cald,

Iar aroma mustului iubirii,

Substanța sacră care mă ține în viată

Să-mi circule în venele sufletului

Acolo unde îmi ești sculptat,

Ca linie a vieții... a destinului meu. ~

~ Odine ~

~ Mi-e dor... ~

~ Cerul cade pe stradă fără apărare. Plânge cerul. 

Și plouă în mine. Noaptea pare a fi mai noapte, 

Mai întunecată ca niciodată atunci când plouă. 

Cad cuvinte roșii din venele care s-au rupt

Și degetele care au dat naștere paginilor

Ard tăceri în oase, pentru că a ars viața.

O ceașcă de cafea plină de melancolie

Și ochii mei care au băut parcă atâta apă de mare,

Încât au devenit valuri și s-au prelins pe gene.

Nu mai aud visul, pentru că mai tare aud zgomotul,

Valurilor de pe gene și țipătul lui.

Am deschis brațele și am întins mâinile,

Care încetul cu încetul s-au umplut de cadavre

De oamenii dragi care i-am pierdut

Și care nu se vor mai întoarce niciodată.

Mi-e dor cum nu credeam că îmi va fi dor vreodată, 

Sau că ar putea să mă gâtuie atât de sălbatic,

Mi-e dor de tine..... tata

Și cred că nu pot spune prea multe în cuvinte,

Așa că ascult melodia și plâng, ascult și plâng. ~

~ Odine ~

~ Iluzie ~

~ Am atins fiecare rid de pe pielea ta

Și ți-am închis pleoapele cu degetele mele de apă

Cu sărutul care a fost ca un poem...

Ți-am dăruit dragoste și m-am pus în tăcere

Ațipind la pieptul tău.

Am stat întipărită în pupila ochilor tăi 

Ca râu blând, dar agitată ca aripile unui porumbel

Ca un sunet de ploaie, în cascade proaspete,

Ca o briză ușor sărată pe malul mării.

Tu ești adâncitura din sufletul meu,

De pe pielea mea...

Și te simt ca o sete a dorințelor mele

În visele care înnoptează în mine.

Eu sunt vocea tăcută,

Care îți leagănă gândurile

Și după ce te iubește atât de mult ,

Dispare, pierzându-se ușor în noapte. 

M-ai învățat să cânt la lună și să vorbesc cu stelele

Să intri în visele mele și să mă botez cu apă și foc

Să-mi încingi diminețile cu răsărituri de soare catifea. 

Nu vreau să fiu începutul ci sfârșitul,

Vreau ca mâinile să șteargă amintirile crude,

Să fiu țara promisă de speranță

Să avem aceiași pătură de viață.

Și-atunci totul e vis sau realitate?

Un sărut furat și o îmbrășișare strânsă,

Un moment magic, un vis doar al nostru.

Numai timpul va hotărâ dacă este o iluzie,

Timpul va spune dacă e dragoste sau pasiune. ~

~ Odine ~

~ Vreau o lume de îngeri și zâne ~

~ Mă eliberez de gânduri urâte

Și simt cum inima-mi murmură de veselie

La realitatea de dincolo de vise!

În tăcerea care îmi invadează simțurile

Ascult cum bate ritmic inima mea

Si freamătul pașnic al sufletului meu!

Afară, melodios lovește briza

Iar prin fereastra deschisă razele de soare

Ca un ac, intră prin fereastra deschisă

Îmi invadează spațiul și mă trezește

Cântând ode închinate iubirii,

Cu vocile catifelate ale îngerilor!

Vreau o lume de îngeri și zâne

Iar aerul pe care îl respir

Să aibe parfumul florilor și esența armoniei,

O lume în care zâmbetul este purtătorul de cuvânt,

Al protestelor împotriva răului.

Vreau o lume plină de recunoștință și lumină,

Vreau să dansez în vânt și să las să zboare gândurile.

Vreau să simt bucuria de a trăi într-o lume magică

Cu îngeri, zâne, elfi și sirene

Să cânt pentru această lume cu dragoste,

Un cântec de dragoste. ~

~ Odine ~