~ Câte doruri port în mine ~

~ Atâtea doruri port în mine

Că nici oceanul nu le-nghite,

Stau agăţate ca un ciorchine,

De sentimente chinuite.

Iar greutatea lor apasă,

Pe inima prea obosită,

Şi durerea nu mă lasă,

Făcând o viaţă părăsită.

Doruri grele apăsătoare,

De-aţi pleca ce bine-ar fi,

Aş scăpa de-ncătuşare,

Spre zări albastre argintii.

Şi-ar zbura ca o nebună,

De la răsărit pân-la apus,

Mi-aş pune pe cap cunună,

Din flori şi-aş fi îngerul supus.

Dar dorurile nu mă lasă,

Nu mă scapă din a lor gheară,

Şi mai rău şi greu m-apasă,

Să-mi scoată inima afară.

Când în piept nu va mai bate,

Cât s-a chinuit neîncetat,

O inimă s-a stins din dragoste,

De câte doruri a purtat. ~

~ Odine ~

~ Eşti muza mea ~

 ~ Eşti muza mea din poezii,

Deşi n-o spui, însă o ştii,

Cu ochii verzi albaştrii ce privesc şăgalnic

Şi zâmbet de copil zburdalnic.

Tu eşti cel care mă inspiri,

În poemele nopţilor cu dor,

Îmi eşti timpul dintre clipiri

Şi lacrima ce se scurge pe obraz uşor.

Îmi eşti zâmbet şi durere,

Îmi eşti sufletul pereche,

Îmi eşti vise efemere

Ce vin dintr-o viaţă, mult mai veche.

Eşti muza mea şi din creion,

Te creez aşa cum te doresc,

Să fi vânătorul de pe Orion

Şi punctul de reper ceresc.

Te pictez cu mâna mea,

Aşa cum te iubesc doar eu,

Cum mă-deamnă dragostea,

Şi aşa vei fi mereu.

Îţi dau chip pe o coală de hârtie,

Îmbrăcându-te în stofa ţesută cu litere,

Te alcătuiesc din rime într-o poezie,

Căci tu eşti muza mea, creată din iubire. ~

 ~ Odine ~

~ Te vad altfel ~

~ Cand intalnesti pe cineva si acel cineva 

Inima ta se opreste din batai pentru cateva secunde,

Poate fi acea persoana, cea mai importanta din viata ta?

Daca ochii traverseaza un alt univers,

Atunci cand te pierzi in privirea celuilalt,

Inseamna ca va asteptati din ziua in care te-ai nascut?

Daca atunci cand va sarutati buzele grele,

Iar ochii se umplu de lacrimi,

Exista ceva magic intre voi?

Daca gandul tau e de dimineata pana noaptea,

La o singura persoana si iti stoarce inima,

Inseamna ca e jumatatea ta?

Daca gesturile fac mai mult decat o mie de cuvinte,

Iar linistea dintre voi nu poate fi comparata cu nimic,

Ati fost facuti unul pentru celalalt?

Eu te văd, altfel decat te vad altii,

Pentru ca ochii mei vad altfel,

E un mod complex de a vedea lumea,

De a vedea acolo unde altii nu vad nimic.

Eu stiu sa te traduc ca pe o poezie,

Pentru ca putini inteleg limba iubirii,

Te completez ca pe un joc de puzzle

Pentru ca stiu fiecare bucatica unde are locul.

Te interpretez ca un cântec,

Si notele muzicale topaie pe portative,

Creand sunete care imi sunt cunoscute.

Sa iubesti nebuneste,

Sentimente ce vin si pleaca

Sa le urmezi tampeste

Si sa ramai indragostit vesnic,

De cuvinte dulci,

Rostite atunci cand ai usa inimii deschisa.

 Sa te invadeze in toata fiinta

In vise, sa ai halucinatii,

Si asta sa iti ajunga pentru o viata. ~

~ Odine ~

~ În pumnul tău ~

~ Trăiesc rănită-n pumnul tău,

Precum gândacelul din poezie,

De când zborurile mi se intersectau,

Cu tine într-o iluzie.

De-atunci aştept din nou să zbor,

Aripile să se înalţe înspre soare,

Şi sper să pot pân-o să mor,

Să îţi mai dau o îmbrăţişare.

Dar tu mă ţii atât de strâns,

Şi nu îmi dai drumul deloc,

Nu îţi pasă de-al meu plâns,

De parcă totul e un joc.

Şi nu îţi pasă de-o să mor,

De mâna ta rănită,

Căci îmi eşti durul posesor,

De zbor şi soartă prăbuşită.

De ce m-ai prins în pumnul tău,

Strângându-mi inima cu nepăsare,

Când buzele mele îţi sărutau,

Şi urmele de tălpi murdare?

Am vrut doar sincer ca să fii,

Să ne înălţăm spre nemurire,

Cu zboruri mândre sidefii,

Şi-o mare de iubire. 

Eliberează-mă din pumnul tău,

Iubirea mea străină,

Şi-o să îţi aduc un curcubeu,

Din lumea cea divină.~

~ Odine ~ 

~ De te-aş uita ~

~ De te-aş uita ce bine ar fi,

Pe altarul tău n-aş mai jertfi,

O inimă ruptă în două,

Şi aş începe o viaţă nouă.

 

Şi de-aş pleca în depărtare,

Aş da oricui o îmbrăţişare,

Iar mintea liberă să zboare,

Fără nici-o-ncuietoare.

Să nu mai fi în mintea mea,

Să nu mă doara-absenţa ta,

Iar inima să nu-ţi mai aparţină,

Să plec în lume fără vină.

De vină că încă te iubesc,

Că nu pot să te-nlocuiesc,

Căci tu eşti al meu acasă,

Iar inima mea nu te lasă.

De ai putea tu să mă uiţi,

Să nu mai vrei ca să mă cauţi,

Să laşi tu totul prăfuit,

Căci eu nu pot, ca să te uit.

Dar nu te uit deşi aş vrea,

Să nu mai locuieşti în mintea mea,

Şi stau pe stâncă şi te-aştept,

Să îmi lipeşti inima-n piept. ~

~ Odine ~

~ Se rup genunchii ~

~ Se rup genunchii de atâta greutate,

Ce-apasă pe inima ruptă în două,

Şi cad în rugăciune, cu oasele toate,

Că sufletul e plin de spinii de rouă.

Şi lasă urmă în locul unde cad,

Rugându-se pentru o inimă stricată,

Să iasă din locul crud din Iad,

Şi să devină, o inimă curată.

Aşa mă rog eu pentru tine,

Să-ţi cureţi inima de murdărie,

Să fiu umărul ce te susţine,

Chiar dacă m-ai aruncat în sihăstrie.

Iar de o să-mi ceri sângele ca jerftă,

O să-mi tai venele rupte de lavă,

Ce trec prin inima-mi devenită-amorfă,

Să mă eliberez, să nu mai fiu o sclavă.

Iar lacrimile-mi vor spăla pământul,

Ce se varsă în stropi de rouă milioane,

Şi-o să mă rog pentru tine-n schitul,

Unde plâng şi sfinţii din icoane. ~

~ Odine ~

~ Creatorul meu ~

~ Când îmi sorbeai cuvinte de iubire,

Îmi absorbeai şi sufletul din mine,

Ca pe un vin de viţă nobila,

De tine-am fost băubilă.

Iar eu m-am scurs în vena ta,

Ca o licoare ce-aştepta,

Să mă topesc şi să te rog

Eu să fiu singurul tău drog.

Dar drogul tu ai devenit,

Întregu-mi trup a-nţepenit,

De dorul tău, de dragul tău,

Şi într-un singur loc să stau.

S-aştept să sorbi iubirea ce o port,

Căci altfel simt că sunt un mort,

Ce explodează de iubire,

De parcă-mi eşti o prelungire.

Şi doar sărutul tău să mă-nvie,

Şi să trăiesc în evlavie,

Să nu mai laşi dezordine,

Luând şi aerul din mine.

Căci mi-ai luat şi aerul din piept,

Ca să mă faci să te aştept,

Pe buze să-mi porţi sufletul,

Stăpânindu-mi inima şi trupul.

Tu mă dobori, tu mă creezi,

Tu eşti cel care mă sculptezi,

Tu îmi eşti moarte, îmi eşti viaţă,

Eşti Demiurgul ce mă înalţă. ~

~ Odine ~