~ Preţul iubirii ~

~ M-ai ademenit din casa mea din Rai

Amăngindu-mă cu promisiuni lumeşti,

Spuneai că dragoste-o să-mi dai,

Dac-o să uit de cetele cereşti.

Şi mi-ai cerut ca jertfă de iubire,

Să-mi smulg aripile să nu mai ştiu,

C-am fost făcută pentru mântuire

Şi înger decăzut să fiu.

Şi-ai reuşit să-mi aduci dezamăgirea,

Că oamenii nu mai vor ca să iubească,

Ucigând şi îngerii dar şi omenirea,

Pentru un pumn de-arginţi ca să trăiască.

Rămasă fără aripi şi în singurătate,

Printre ale tale crime m-am rătăcit,

N-am mai putut zbura spre eternitate,

Şi am căzut şi am murit.

Acum aştept zăcută pe mormânt,

Să fiu iertată de păcate,

C-am vrut să cunosc iubirea pe pământ,

Să prind aripi şi să zbor spre divinitate. ~

 ~ Odine ~

~ În visele mele ~ (Poem de dragoste IV)

~ Te-am nominalizat în mijlocul visurilor mele 

Am girat pentru tine în singurătatea mea 

Am negociat cu cerul să-ţi dea culoare ochilor,

Şi pământul sa îţi dea putere.

Sunt geloasă pe ochii tăi, care nu văd

Dar mă văd,

Vocea care-mi şopteşte, dar nu se aude,
Sărutul care nu se schimbă niciodată,

Dar e imprimat în mintea mea,

Geloasă pe căldura mâinilor,

Care nu mă ating în invizibil,

Aerul care îl respiri şi tot spaţiul care nu îmi aparţine,

Gelozia ca o boală care doare, doare,

Şi absenţa ta ca un uragan,

Care vrea să  dărâme zidul încrederii.

Iubirea mea ţi-am dăruit,

Durerile mele le-am întins ca aripile pe apă,

Am închis ochii şi am părăsit locul de unde scriu,

Aruncându-mă în mâinile tale, în tăcerea ta.

Tăcere care cântă melodia sufletelor pereche,

Cu versuri, care sunt ca ale noastre,

De mai înainte de veacurile în care trăim.

Dacă aş putea descrie agitaţia din inimă,

Fiecare bucăţică pierdută care vrea să se găsească,

Şi care s-a rătăcit în lumea asta mare.

Orice sentimente cu speranţă,

Fiecare sentiment pe care îl ştiu,

Fiecare sentiment de iubire,

Şi în cele din urmă nu vei avea decât....

Un sentiment care a trecut... şi a rămas

Dragostea. ~ 

~ Odine ~

~ Arhitectul inimii ~ ( Poem de dragoste III) ~

~ Iubirea e arhitectul inimii.. o ciopleşte până o transformă în două aripi.

Arhitectura aripilor sunt ca nişte case construite cu braţele în soare.

Articulaţiile lor au structura corpului unei păsări pregătită să zboare.

Are morfologia unui teren dur care adună continuitatea actelor umane.

Membranele sunt insuficiente şi se întrepătrund în cele două spaţii, creând jocuri de lumină şi umbră.

Acesta e fundamentul unei clădiri neterminate si nedefinite care stabileşte mortarul in viitor pentru a consolida clădirea inimii.

Având în vedere dragostea care mi-a tulburat inima, nu pot avea decât aripi să fiu primită în Paradis, pentru că te-am iubit dinainte de a exista în timp. ~

~ Odine ~

~ Bucata din mine ~ (Poem de dragoste II) ~

~ O bucata din mine 
O jumatate de la mine
E in privirea ta.

Dorinta este mai rea decat chinul,
Este mai rea decat uitarea,
Este mai rea decat asteptarea.

O bucata din mine,
Jumatatea exilata din mine,
E plina de semne

Si asta doare ca dorul unei barci
Care e ancorata in debarcader,
Dar viseaza la valuri.

O bucata din mine 
Jumatatea rupta din mine
Ia forma dorului ca un glont,
Si strapunge cerul,
Insa reculul lui zguduie copilul din tine,
Care delireaza in desertaciunile lumii.

O bucata din mine,
Jumatatea amputata din mine
Simte dorul acut,
Si musca din bucata de suflet,
Ramasa, la mine, caci isi cauta

Cealalta jumatate ramasa la tine.

O bucata din mine,
Cealalta jumatate care o ador,

Spala ochii mei cu dorinta,
Caci dorinta este cea mai rea pedeapsa
Pe care o porti ca un giulgiu,

Atasat de pielea bucatii din tine. ~

~ Odine ~

~ De ce tu ? ~

~ De ce te-ai transformat în acel călău care,

A înfipt adânc cuţitul, fără să ştii cât doare,

Şi ai plecat în grabă, nu ai privit în spate,

Unde urla un suflet cu răni înjunghiate?

De ce calci pe cadavre vii şi nu te uiţi în jos,

Că nimeni nu-i mai sus, dar nici nu-i mai prejos,

Că Dumnezeu ne-a lăsat în viaţă ca să ne iubim,

Nu să ne rupem inimile şi-apoi să le zdrobim.

Că nu-i păcat mai mare, decât să juri iubirea,

Şi-apoi să scuipi pe ea şi să-i spurci amintirea,

Să crezi că dragostea are termen de valabilitate

Şi că ceea ce iubeşti astăzi, mâine are finalitate.

Dar nu, dragostea pură nu se termină niciodată,

Ea rămâne-n sufletul ce iubeşte, mereu nealterată,

Şi chiar în suferinţă creşte precum creşte o pâine,

Care e plămădită din iubire şi e hrană pentru mâine. ~

 ~ Odine ~

~ Poem de dragoste I ("Te iubesc") ~

~ Acest poem este un poem de dragoste 
E un bilet fara tinta
Si nu stiu daca va ajunge la destinatie.
Nu exista nici un nume pe plic,
Sau scrisa vreo adresa.
Acest poem de dragoste 
A recidivat  ca un nebun 
Emanand imsomnii si,
Prezinta caracteristicile unui chip 
Completat de un corp,
Care merge impotriva vantului
Sa ajunga sa se descompuna,
Cuvant cu cuvant.
Asta e rolul poemului,
Care nu e ca niciunul,
Al meu.

Cele patru maini au
scris acest poem, 

Destinul meu si cu mine
Si nu suntem intotdeauna pe aceiasi lungime de unda,
Si nu ne ascultam,

Dar ne intelegem perfect sentimentele.

" Te iubesc chiar si atunci cand nu spun.

Cand te abati de la drumul drept,

Te iubesc si cand strang un  dor cat muntele,

Dar nu stiu intotdeauna cum si ce sa-ti spun

Nu pot gasi cuvintele potrivite.

Esti tot ceea ce un verset spune:

Tot ceea ce are nevoie un poem,

Este de o pereche de aripi,

Si de un piept din care sa rasara,

Sa acordeze sufletul intr-un cantec,

Si sa-l trezeasca din somnul profund.

Sa inceapa cu mangaieri din univers

Si flori si lumina din inima mea,

Pentru floarea noptii din inima ta." ~

 ~ Odine ~

~ Ganduri in noapte ~

~ Uneori luna isi lumineaza durerile,  reflectandu-le  in apa marii. ~

~ Am incercat sa sterg din inima cuvantul iubire dupa ce a trecut pe acolo creionul ei, insa a ramas imprimata ca o rana adanca in hartia sufletului. ~

~ Dorim langa noi intotdeauna persoana care pleaca departe, niciodata cea de langa noi. Asta pana cand si ea la randul ei pleaca si atunci realizam ca de fapt cel ce a fost intotdeauna langa noi era cel pe care l-am dorit cel mai mult. ~

~ In prima zi in care soarele s-a stins in mare, s-au nascut ingerii. ~

~ Speranta omului e ca radacina unui copac care se agata de rana pamantului, sa se ridice la nori. ~

~ Odine ~

~ Oriunde-n lume ~

~ Oriunde-n lume te vei duce,

Tu tot la mine te vei întoarce,

Chiar de nu suntem iubiţi perfecţi,

Suntem unul de altul depedenţi. 

Se pot găsi atâtea braţe,

Care de tine să se agaţe,

Dar numai două te vor ţine,

Aşa cum îţi e ţie bine.

Atâtea femei de-ar fi cu tine,

Chiar de le ai, mă vrei pe mine,

O şti, o accepţi, o recunoşti,

Că tot pe mine mă iubeşti.

Căci trupul tău e un mulaj,

Lipit de-al meu precum un tatuaj,

Iar gura ta şi gura mea,

Dăruiesc viaţă pentru o stea.

Cât timp pe cer ea străluceşte,

Te-ntorci la cea care te iubeşte,

Eu sunt a ta, tu eşti al meu,

Suntem uniţi de Dumnezeu. ~

~ Odine ~

~ Insula de iubire ~

~ Se spune ca viata este facuta din inceputuri,

Din piese de mici dimensiuni

Lasate in urma si apoi reluate.

Cand inchid ochii simt ca am murit,

Ca e o sarcina uriasa sa transport sentimentele,

Din interiorul pieptului spre afara,

Si ca ma sufoca greutatea curentilor.

Aud uneori melodia trista a tacerii mele,

Unde doar eu ascult urletul de tristete,

Care ma inconjoara ca o haita de lupi,

Adulmecand mirosul sangelui ce sare din piept,

Cand imi cant secretele intr-o melodie

Mult prea complicata, seaca, directa si cruda.

Cand inchid ochii, vad in ceata ,

Ceea ce am lasat in urma, iar in fata pustiul.

Cand deschid ochii vad in jurul meu,

Doar o modalitate de trezire,

Nu doar pustiul din mine.

Nu am aripi sa zbor catre tine

Atunci cand esti departe.

Ne iubim in lumi diferite,

Iar iubirea noastra nu mai e demult in era asta.

Sunt zile in care sunt in deriva,

Ca o barca pe o mare furtunoasa,

Fara directie si care cauta o insula,

Cu case cu acoperisuri albe,

Cu o plaja survolata de pescarusi,

Si un soare in apus insangerat.

E locul meu secret unde m-am pierdut.

Si iata-ma ca o barca ce refuza,

Sa cedeze la locul de vis

Si sa plece catre alta insula.

Am nevoie de tine ca navigator,

Sa imi gasesti acel far,

Care sa imi indice o singura directie,

O cale spre insula mea... de iubire. ~

~ Odine ~

~ Gandurile zilei ~

~ Am gasit o lacrima singura, pierduta pe obraz.

Am luat-o si mi-a zambit cu toate culorile reflectate.

Am luat vopsele si am amestecat-o intr-o forma de floare.

Nu i-am dat un nume...

Insa am simtit cum culoarea a acoperit putin durerea. ~

~ Rugaciunile sunt mainile intinse spre ajutor. ~

~ In fiecare dimineata cant cu pasarile un poem care nu l-am scris dar stiu ca va fi scris pentru tine. ~

~ Gandurile mele sunt nomade si lente precum apa care vine de la munte si nu stie ce e in inimile oamenilor.

A mea spre exemplu are o luminozitate ca a vantului,

Si zboara catre iubire, cum cainele alearga spre stapanul plecat demult. ~

~ Odine ~

~ Vă colind cu drag ~

~ Dragilor de-acest Crăciun,

S-aveţi parte de ce-i bun,

Să vă fie casa plină,

De voie bună şi lumină.

Masa mare îmbelşugată,

Şi de urători colindată,

Să petreceţi cu bucurie,

Şi sănătate să fie.

Cu datini din moşi strămoşi,

Să rămâneţi credincioşi,

Să vă rugaţi pentru cel păcătos,

Fiindcă s-a născut Hristos.

Domnul nostru bun şi blând,

Să-l avem mereu în gând,

În inimă să îl purtăm,

Şi-n colinde să-l cântăm.

Colinde de la bătrâni,

Ca la noi ca la români.

Ca oriunde vă veţi duce,

Nu e vorba aşa de dulce,

Nici mâncare aşa gustoasă,

Cum îi la români acasă.

De-aţi căta în lumea toată,

Sărbătoare aşa curată,

Din America-n Japonia,

Nu-i Crăciun ca-n România. ~

~ Crăciun Fericit ~

~ Odine ~

~ Cuvinte din suflet ~

~ Dragostea care trece prin noi e ca un stol de fluturi, care iubeste si sufera, ca mai apoi sa se dezbrace de haine si sa viseze la viata. ~

~ Te-am iubit prea mult, ca sa ma degradez acum neiubindu-te. ~

~ Frunzele obosite sa mai stea agatate, isi iau ramas bun de la viata, ingalbenindu-se. ~

~ Foamea mea sunt aripile care ma hranesc. ~

~ Iau o barca si imi pun visele in ea. Asa vor gasi un port unde sa acoreze. ~

~ Fluturii sunt ingeri coborati, sa traiasca o zi pe pamant. ~

~ Odine ~

~ Pasari imbracate in libertate ~

~ In seara asta o sa calatoresc pe coada unei comete,

O cometa pe cale de disparitie,

Care arde si se rostogoleste,

Pana se va stinge in neant.

Nu ai fost niciodata al meu,

Si nici eu nu am fost intr-adevar a ta,

Pentru ca suntem niste pasari,

Imbracate in libertate.

Retraiesc zorii de pe fata ta,

Recitesc pe buze secretele spuse fara frontiere,

Si respir momentul citit in ochii tai.

Atasez cuvinte viselor desarte din ochii mei

Si se precipita un vers ce vrea sa vada lumina.

Adun cuvinte sa le las libere,

Le descifrez, rupandu-ma nevrednic,

Scurgandu-se distilate, intra in venele

Dependente de iluzii.

Ne-am promis multe unul altuia,

Unele lucruri imposibile,

Dragoste interzisa, cuvinte fara sfarsit.

In zilele oribile am incercat sa opresc timpul,

Fiecare milisecunda parea o eternitate.

Iubirea mea nu e o dragoste de dupa-amiaza,

O noapte sau o zi, sau ca rasfoitul unei carti.

E dragostea pentru fiecare dimineata,

Fiecare dupa-amiaza si din fiecare noapte,

Si in toate zilele de o viata.

Eu rasfoiesc corpul tau ca o carte,

In cautarea sufletului.

Ti-am spus ca visele cu aripi,

Proclama un ocean de dorinte,

Ti-am zis de podurile dintre noi,

Ca se conecteaza de la sacru la profan.

Intre cuvintele care nu cer povesti sau glume.

Dincolo de teama si secrete, dincolo de reguli

Si dincolo de cuvinte, ai fost doar tu. ~
~ Odine ~

~ Fragmente din minte ~

~ Conjug ~

~ Conjug verbul a iubi

Pentru a raspunde la timpul prezent,

Vrajita de persoana a doua,

Singular in urechea mea,

Am nevoie de ceva sa ramana etern.

Da-mi un loc unde sa pun  capul,

Sa adorm. ~

~ Da Doamne... ~

~ Da Doamne toate mastile jos celor ce ma privesc si gandesc sa ma traga pe sfoara,

Arunca-le tencuiala de pe fata celor ce imi adreseaza cuvinte mincinoase,

Darama-le zambetul perfid pitit in spatele unui perete, celor ce vor sa ma duca spre amagire,

Demonteaza chipul demonului ascuns al celor ce incearca sa imi insele increderea.

Si ai grija Doamne de mana murdara care incearca sa imi infiga cutitul in inima. ~

~ Inundatii ~

~ Da-mi in maini intreaga ploaie,

Asa cum mi-ai adus inundatii in ochi,

Si-ti voi da un vers,

Care sa te urce pana la cer. ~

~ Nu e usor ~

~ M-am oprit sa te vad

Si daca m-ai fi asteptat in ceata asta

Cuvintele mele nu ar mai fi grimase

Cusute de limba.

Stii bine ca vorbele mele sunt epicentrul,

Ca o libelula vie care face dragoste cu nuferii.

Intr-o zi sper ca noaptea,

Isi va deschide cerul si stelele

Sa ne ducem sa ne curatam sufletele

La marginea universului.

Fara iubire suntem ca o carte cu paginile rupte,

Ca iubirea e ca un portelan delicat,

Care atunci cand cade se sparge in mii de bucatele,

Si adauga sufletului durere.

Devii ca o epava in apele agitate ale vietii,

Incercand sa ramai deasupra ei levitand.

Ceea ce vad uneori in ochii tai,

Este casa mea cu ferestre,

Care le-am deschis pentru tine,

Ca niste cufere interzise.

Nu e usor sa-ti spun in cuvinte,

Cum se aude sunetul ascutit al inimii,

Paralizata de pedepsele conjuncturii.

Sunt o revolta limitata de frontiere,

Ce incearca sa-mi organizeze viata ca un Iad,

Si nu ma pot elibera de tine,

Pentru ca sunt prizoniera incatusata,

Pierduta in labirintul iubirii.

In toata orbecaiala simturilor,

Care ma tin captiva.

Avem aceiasi piele,

Deoarece croitorul a creat doua bucati de om,

Diferite dar din acelasi material. ~

~ Odine ~